Anul Vietii Consacrate – Calugarii Ordinului „Sfântului Vasile cel Mare”,

„

Manastirea „Sfântul Nicolae” din localitatea Sumal, judetul Salaj

Fondator
Sfântul Vasile cel Mare (329 – 379), aparator al dreptei credinte, episcop si fondatorul monahismului cenobitic sau de viata comunitara. Era atras înca din perioada pe când era retor, de viata si idealul monastic, mai apoi împarte averea sa mostenita de la parinti, saracilor si se retrage pe malul râului Iris, în vecinatatea surorii sale Macrina (fondatoarea ramurii feminine a ordinului).
Foarte curând este înconjurat de admiratori si discipoli si ajunge sa fie numarat între cei mai mari asceti din Capadocia, pentru echilibrul vietii sale dar mai ales pentru urmarea Evangheliei. Sfântul Vasile foarte prudent începe sa dea o noua fata spiritualitatii solitare transformându-o în comunitate. Dintre scrierile sale ascetice cele mai importante sunt Regulile Mari si Regulile Mici luate de ucenicii sai drept Reguli de viata calugareasca.
Nu doar viata de rugaciune si contemplatie este baza monahismului Sfântului Vasile, un loc important este ocupat de ceea ce el a numit Baziliada, un complex unde monahii petreceau mare parte din timpul lor îngrijindu-se de cei nevoiasi si saraci.
Sfântul Vasile cel Mare, numit „Tatal calugarilor de obste” este luat si citat de Sfântul Benedict ca model pentru calugarii de viata comunitara din Occident.

Istoricul Manastirii din Sumal
Din mila lui Dumnezeu si cu binecuvântarea Preasfintiei Sale Virgil Bercea, episcop greco catolic al Eparhiei de Oradea Mare, a fost rânduit ca pe data de 8 iunie 2003, Biserica comunitatii greco catolice din localitatea Sumal, judetul Salaj sa fie ridicata la rang de Manastire Eparhiala, având trei hramuri: „Învierea Domnului Isus Cristos”, „Adormirea Maicii Domnului” si „Sfântul Ierarh Nicolae al Mirelor Liciei”. Totul s-a petrecut la cerinta si stradania credinciosilor din comunitatea mai sus amintita.
Ajunsi pe meleagurile Barcaului, calugarii Ordinului „Sfântului Vasile cel Mare”, prin prezenta parintelui egumen Tarciziu Roman, la data de 6 decembrie 2001, aduc cu dânsii icoana Maicii Domnului, donata de parintele Gavril Pop (protopop de Gherla) care spre mirarea tuturor dateaza din acelasi an cu Biserica actualei Manastiri (1898) împreuna cu racla Sfintelor Moaste ale Sfintilor: Vasile cel Mare, Nicolae, Iosafat, Anton. Acestora se adauga mai pe urma Moaste aduse de la Roma de catre fratele Severian Dod ale Sfintilor: Andrei, Sebastian si o bucatica de lemn din Sfânta Cruce.
Acestia pun bazele unei comunitati calugaresti dupa Regula Sfântului Vasile cel Mare.

Carisma
Fideli si purtatori ai Regulii, calugarii vegheaza la ceea ce Sfântul Vasile propovaduia:
– Dragostea fata de Dumnezeu si fata de aproapele.
– Mântuirea proprie si aproapelui.
– Largirea Împaratiei lui Dumnezeu.


Dintre activitatile desfasurate se pot aminti urmatoarele:

– Partea spirituala: tot ceea ce tine de celebrarile liturgice ale bisericii, asistenta spirituala, exercitii spirituale si misiuni.
– Partea educativa: cateheza pe diferite grupuri de vârsta, asociatii, un parteneriat cu tineri din Italia – Provincia di Brescia (vacanta de vara).
– Partea caritativa: o strânsa legatura cu Asociatia Caritas Eparhial si Protopopial, existând si o forma la nivel local.

Totalitatea activitatilor sunt coordonate de parintele Tarciziu în strânsa legatura cu fratele Severian.