Ziua Scolii Ardelene – 11 octombrie,

„

„Scoala Ardeleana a adaugat dimensiuni occidentale culturii umaniste, reînnoind legaturile romanice, secole la rând întrerupte prin jocul nefericit al istoriei”.

Cardinal Alexandru Todea

Legea adoptata de Camera Deputatilor, prin care data de 11 octombrie, zi în care au fost înfiintate Scolile Blajului – Fântâni ale darurilor – este declarata ,,Ziua Scolii Ardelene”, repara din nenumaratele nedreptati facute Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolica. Adoptarea Legii se datoreaza initia¬tivei Episcopiei Greco-Catolice de Oradea si a domnului deputat Adrian Miro¬slav Merka.
,,Subiectul <Scoala Ardeleana> este atât de apropiat constiintei natiunii noastre încât ne-am astepta sa-l întâlnim la tot pasul”, afirma profesorul univ. Camil Muresan. Si totusi … timp de mai bine de 40 de ani, în perioada de martiriu al Bisericii noastre, s-a facut tot ce s-a putut ca Biserica Româna Unita cu Roma, Citadela spirituala si culturala a românilor, Blajul, oamenii lui fara ase-manare, cultura creata de acestia, inclusiv Scoala Ardeleana, sa fie sterse din istorie, din gândul si inima românilor. În ultimele decenii manipularea istoriei este tot mai evidenta si necunoasterea continua.
,,Ziua Scolii Ardelene” impune ca adevarurile interzise atât de mult timp sa fie puse în lumina, caci „nimic nu va face ca trecutul sa fie altceva decât ceea ce a fost”.
Un act crucial în istoria noastra a fost Unirea cu Roma a Bisericii Române din Transilvania la 1700, act prin care a luat nastere Biserica Române Unite cu Roma, Greco-Catolica. Prin Unirea cu Roma, ne-am înapoiat în Biserica Catolica de care am fost rupti, fara voia noastra, prin Schisma de la 1054.
O importanta miscare culturala generata de Biserica Româna Unita cu Roma, Scoala Ardeleana, miscare iluminista, ia fiinta în Transilvania la scurt timp dupa Unirea cu Roma, în ultimul patrar al secolului al XVIII-lea, expo¬nentii ei fiind preoti si calugari ai acestei Biserici.
Printre drepturile obtinute datorita Unirii cu Roma, este recunoasterea ca natiune a românilor si acordarea de burse pentru studii în marile colegii catolice din Apus. Aceasta realitate îl determina pe Nicolae Iorga sa afirme: „Fara Unirea în credinta cu Împaratul nu era libertatea, pretuirea, recunoasterea demnitatii umane. Fara Unirea cu Roma nu erau Scolile mari din strainatate pentru ucenicii români, aspri în ale învataturii, nu era mai ales acea mare scoala pentru inima poporului nostru care a fost Roma însasi”.
Episcopul Inocentiu Micu-Klein(1692-1768) si-a dat seama ca Biserica are nevoie de preoti culti, de aceea apeleaza la dreptul acordat românilor uniti de a trimite bursieri la înaltele colegii catolice din Roma si Viena. Printre primii bursieri a fost si Petru Pavel Aron (1709-1764), urmasul sau, „un alt arhiereu cult si erudit, fara mândrie, smerit ca Sfintii Parinti si arhiereii cei mai alesi ai Bisericii crestine”, cum l-a caracterizat Augustin Bunea, Arhiereu care unea vocatia religioasa cu cea de carturar. La 11 octombrie 1754 Episcopul Petru Pavel Aron va deschide la Blaj prima scoala moderna în limba româna, scoala asemenea celor europene ale timpului, „moderna nu numai ca metoda, ci mai ales ca spirit, continut si orientare”. Scolile deschise la Blaj erau gratuite, „nici o plata de la uce¬nici asteptându-se”: scoala de obste, scoala latineasca si de preoti, scoli care au devenit în timp scoala primara, Liceul „Sf. Vasile cel Mare” si Seminarul Teologic. Scolile au fost gândite sa devina si au devenit „izvorul nesecat de cultura pentru toata românimea”, indiferent de confesiune, ca „mai toti sunt însatosati si flamânzi de hrana cea sufleteasca, pentru aceia, tuturor fiilor nostri, oricarii vor cere, trebuie a li se frânge sfânta pâine si a-i cuprinde la învatatura”, spunea Episcopul în „Înstiintare”. Scolile au fost încredintate calugarilor din Ordinul Sf. Vasile cel Mare, apreciati pentru cultura lor cu largi orizonturi. Urmasii Întemeietorilor, Mitropolitii Ioan Vancea si Vasile Suciu au continuat sa dezvolte Scolile Blajului cu toate profilurile – de numele Mitropolitului Vasile Suciu va fi întotdeauna legat „Institutul Recunostintei”. Dupa modelul Blajului, s-au înfi¬intat scoli confesionale grec-catolice în toata Mitropolia: ,,Preparandia” la Oradea, Liceul ,,Samuil Vulcan”, „Liceul Român Unit de Fete” la Beius si Liceul din Nasaud. Numerosi intelectuali ortodocsi s-au format în Scolile Bisericii Unite cu Roma.
Între 1760-1761 Episcopul Petru Pavel Aron traduce Biblia latina, ,,Biblia Vulgata”, la noi, „prima traducere a unui text latin, exceptând sporadicele acte politice sau diplomatice”.
A doua generatie a Scolii Ardelene este reprezentata de „Corifei”, „severii calugari porniti de pe bancile scolilor din Blaj si crescuti în asprele colegii catolice din Apus”.
Sunt diferiti ca ,,temperamente, talente si traiectorii biografice”, Samuil Micu Clain (1745-1806), Gheorghe Sincai (1754-1816), Petru Maior (1761-1821) si Ion Budai-Deleanu (1760-1820), dar ,,alcatuiesc un singur gând, o sin¬gura vointa. Ceea ce unul începe, ceilalti împlinesc, continua, propaga. În fiecare constiinta programul de preocupari si de teme traieste integral, chiar daca unul este mai ales filolog, altul mai ales istoric, un al treilea polemist si propagandist, iar ultimul beletrist”, afirma George Ivascu în ,,Istoria literaturii române, 1”.
Acestia au studiat la Blaj si în marile universitati catolice din Occident, de unde se înapoiaza în tara cu doctorate în Teologie si Filozofie si cu dorinta de a crea si de a da o directie culturii române.
Samuil Micu este primul dintre carturari care a trebuit sa depaseasca greutatile începutului. El si toti ceilalti au scris lucrari cu caracter religios, istoric, lingvistic, filozofic si didactic, iar I. Budai-Deleanu si opere beletristice.
Reprezentantii Scolii Ardelene s-au bucurat de prietenia si sprijinul Epis-copilor Diecezei de Oradea, Ignatie Darabant si Samuil Vulcan. Oradea era la vremea aceea un însemnat centru cultural iar Episcopia Greco-Catolica avea în subordinea ei sectiunea româneasca a Tipografiei Universitatii din Buda, unde a trimis ca cenzor pe Samuil Micu si corector pe Gheorghe Sincai.
Din numarul impunator al lucrarilor ,,Corifeilor”, ne sunt în atentie Operele teologice, scrieri originale, mai ales volume de predici, sau traduceri. Lui Samuil Micu îi datoram prima traducere a operei „Imitatio Christi” de Thomas Kempis. Tot Samuil Micu a tradus si a tiparit, în 1795, Biblia, cunos¬cuta sub numele de „Biblia de la Blaj”. Traducerea „se ridica si uneori chiar întrece frumusetea literara a celei de la Bucuresti-1688”.
Operele istorice ,,Istoria, lucrurile si întâmplarile românilor” a lui Samuil Micu, „Hronicul românilor si a mai multor neamuri” a lui Gheorghe Sincai si ,,Istoria pentru începutul românilor în Dachia” a lui Petru Maior, spre deosebire de cronicile anterioare, care se limiteaza la provincii, prezinta istoria tuturor românilor încadrata în contextul european.
Prin „Hronicul românilor si a mai multor neamuri”, Gheorghe Sincai realizeaza „cel mai complex edificiu de eruditie a istoriografiei românesti pâna la opera lui Nicolae Iorga, monumentul istoriografiei Scolii Ardelene”, eruditul calugar fiind „un Iorga al veacului al XVIII-lea”.
Opera a fost scrisa în doua limbi: româna si latina prin latina se adresa învatatilor straini. Istoriografia europeana i-a oferit lui Sincai argumentele latinitatii si continuitatii neîntrerupte a românilor în spatiul daco-roman, argumente convingatoare în fata oricaror istorici straini. Strabatuta de un cald patriotism, opera este deosebit de apreciata de Nicolae Iorga: „Aceasta lucrare e din cele mai bogate, din cele mai muncite, din cele mai cinstite ce se pot închipui. E un admirabil repertoriu, o culegere de izvoare din cele mai îmbelsugate, la care se re¬curge înca astazi si se va recurge înca multa vreme”.
„Corifeii” au reusit sa cuprinda „tot ceea ce era înnoitor si mobilizator în istoriografia Scolii Ardelene”, cu ei istoria a încetat sa fie o povestire, a devenit „o analiza critica a faptelor si a izvoarelor”. Ei au deschis o cale pentru cei care aveau sa-i urmeze, impunând un simt înalt al adevarului … Acelasi lucru temei¬nic l-au realizat si în Lingvistica.
Pentru a sublinia originea latina (pur latina) a limbii române, Micu a ela-borat un sistem ortografic etimologic. El este primul învatat român care publica o carte în limba româna, scrisa cu litere latine, este ,,Carte de rogacioni” (Viena, 1779). Tot el redacteaza la Viena, împreuna cu Gheorghe Sincai, prima gramatica tiparita a limbii române: „Elementa linguae daco-romanae sive valachicae” (1780). Samuil Micu a descoperit legile fonetice ale evolutiei limbii din latina în româna. Prin aceasta gramatica s-a facut cunoscuta lingvisticii straine latinitatea limbii noastre. Au intervenit pentru îmbogatirea vocabularului prin neologisme de origine latina. Tot Micu este carturarul care a creat primul nostru vocabular filozofic.
Samuil Micu a fost si cel dintâi lexicograf al nostru. Cunoscutul ,,Lexicon” de la Buda, 1825, primul nostru dictionar etimologic, îi apartine în cea mai mare parte. Ca sa fie terminata lucrarea, înainte de a muri, a încredintat-o Canonicului oradean, Ioan Corneli.
Capodopera literara a secolului al XVIII-lea, la noi, este „Tiganiada” lui Ioan Budai-Deleanu, pe care George Calinescu îl caracterizeaza astfel: „un spirit cu desavârsire occidental, carturar de întinsa cultura, cu preocupari istorice, drept si filologie, un veritabil om de litere”. Cunostea literatura universala de la paginile Antichitatii la literatura moderna: italiana, franceza, germana, spaniola si polona. A creat prin „Tiganiada” întâia noastra opera beletristica de înalta valoare nu numai pentru noi, dar si pentru Iluminismul european, unde sta alaturi de epopeile eroi-comice ale literaturii europene.
Cuprinzând tot ce a creat Scoala Ardeleana, Nicolae Iorga va spune: „În Ardeal nu e un manunchi, ci o pleiada, nu e un predicator în pustie, cu câtiva ucenici razleti, ci profeti serbatoriti se încunjura de ucenici întelegatori si devotati, cari repeta cuvântul auzit, îl tâlcuiesc pentru altii, scot dintr-însul adevaruri noi”.
Învatamântul întemeiat de Biserica Româna Unita cu Roma în Ardeal a avut influente directe asupra întregului teritoriu românesc, inclusiv în Muntenia si Moldova, unde nu existau scoli în limba româna decât în slavona si greaca. Din Ardeal, dar mai ales din Blaj, au plecat profesori pe tot cuprinsul românesc: Gheorghe Lazar si Florian Aaron la Bucuresti, Aron Pumnul, la Cernauti, unde va fi profesorul lui Mihai Eminescu, Simion Barnutiu, la Iasi, Ion Trifu Maior, tatal lui Titu Maiorescu, la Craiova, iar la cererea Mitropolitului Veniamin Costache, au plecat la Seminarul de la Socola Vasile Fabian-Bob, Ioan Costea, Ioan Manfi si Vasile Popa. Sunt multe motivele care l-au îndreptatit pe Eugen Lovinescu sa afirme ca „Toate popoarele care poseda o înalta civilizatie astazi, daca nu sunt, au fost macar mult timp catolice”.
La aceasta extraordinara miscare de idei care a fost Scoala Ardeleana, animati de acelasi ideal al ,,iluminarii si ridicarii politice, sociale si intelectuale a poporului român”, carturarilor uniti li s-au alaturat si multi ortodocsi, încât, în acest efort comun de înaltare prin cultura, exista un exemplu de solidaritate într-un ideal al BINELUI… Memoriul ,,Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae”-1791 îi avea în atentie pe toti românii.
Spiritul Scolii Ardelene a continuat, s-a transmis generatie dupa gene¬ratie si va exista întotdeauna în Biserica Greco-Catolica. Petru Maior nu vorbeste doar în numele lui când spune: ,,Eu numai cât am aruncat samânta …”. Exista ceva ce s-a format în Biserica noastra prin spiritualitatea ei si cultura, ceea ce se recunoaste în vietile marilor personalitati, în munca, opera si caracterul lor: Timotei Cipariu este unul dintre acestia, unul din cei mai mari învatati români. Dotat cu inteligenta rara, cu o putere de munca uluitoare, disciplinat si perse-verent, vorbea 12 limbi vechi si moderne, a fost unul dintre întemeietorii ,,Societatii Academice Române”, viitoarea ,,Academie Româna”. Ioan Bianu, plecat de la Blaj, a organizat, la Bucuresti, „Biblioteca Academiei”, el, modestul teolog crescut cu „tipaii” Mitropoliei (pâinea data gratuit elevilor).
Dintre coordonatele alcatuirii sufletesti formate de Biserica Româna Unita cu Roma, Greco-Catolica, carora le-a dat viata personalitatile Scolii Ardelene, amintim credinta în Dumnezeu, iubirea si fidelitatea fata de Biserica Sa, Biserica Romei, puterea de munca, eruditia, adevaratul patriotism, daruirea pâna la jertfa de sine si sfintenia. Persecutia din anii comunismului a adus pentru urmasii Scolii Ardelene, martiriul … Episcopii Valeriu Traian Frentiu, Iuliu Hossu, Ioan Balan, Alexandru Rusu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu si Tit Liviu Chinezu l-au trait, l-au trai, preotii si credinciosii …
”Ziua Scoli Ardelene” 11 octombrie 2014 – spunea Mircea Eliade în 1954, în exil, la Paris: ”Faclia aprinsa la Blaj acum 200 de ani n-a mai putut fi stinsa de atunci -, si nici nu se va stinge vreodata. Episcopul Inochentie Micu n-a trecut-o numai în mâinile vrednicului sau urmas, Petru Pavel Aron; el a încredintat-o sutelor si miilor de tineri ardeleni care au învatat de atunci în Scoalele Blajului. Odata trezita constiinta latinitatii noastre, nimeni si nimic n-a mai putut-o nimici; de generatii, ea face parte din însasi constiinta noastra de Români. Limba, literatura si cultura româneasca moderna poarta pecetea faurita de Blaj – cu câte lacrimi, cu cât sânge si cu cât geniu o stie numai istoricul care si-a închinat viata cercetând aceasta epoca eroica.
Asemenea creatii spirituale n-au moarte, caci ele s-au identificat cu însusi geniul neamului care le-a dat nastere.
Îngaduiti, deci, Monseniore, unui scriitor nascut din mama olteanca si tata moldovean, sa-si revendice si aceasta traditie fundata de Episcopul Inochentie Micu, la Blaj, acum doua sute de ani”.
Extraordinare cuvinte! Dupa anii întunecati ai comunismului, s-au distrus constiintele la noi, s-a pierdut sensul Adevarului si al Binelui. Pentru a le regasi, o cale este a sti ce este Biserica Greco-Catolica si Scoala Ardeleana.
Dar pentru aceasta este nevoie de inteligenta si curaj în efortul de a cauta Adevarul. Acestea le dorim cititorilor …