„
A 14-a Întâlnire a Episcopilor Catolici Orientali
Oradea, România, 3-6 noiembrie 2011
Întâlnirea anuala a episcopilor catolici orientali din Europa a reunit în acest an, la Oradea (România), aproximativ 70 de participanti, episcopi si experti, ca urmare a invitatiei episcopului de Oradea-Mare, P.S. Virgil Bercea. Tema lucrarilor a fost contributia Bisericilor catolice orientale din Europa la Noua Evanghelizare. Întâlnirea a fost un moment de discernamânt comun cu scopul de a gasi stimulii adecvati pentru a raspunde la provocarea vestirii lui Hristos în actualul context socio-cultural. Rezultatele lucrarilor se vor uni într-un raport care va fi trimis Secretariatului Sinodului Episcopilor în vederea celei de-a 13-a adunari generale ordinare a sinodului episcopilor (Roma, 7-28 octombrie 2012). La întâlnire au luat parte si episcopii de rit latin din cadrul Conferintei Episcopale Române. În cursul lucrarilor episcopii au multumit Sfântului Parinte pentru initiativa sa de a indica Bisericile orientale catolice în intentia generala pentru apostolatul rugaciunii „pentru ca veritabila lor traditie sa fie cunoscuta si stimata ca bogatie spirituala pentru întreaga Biserica”.
În deschiderea lucrarilor, Cardinalul Péter Erdo, Presedintele Consiliului Conferintelor Episcopale din Europa (CCEE), organismul episcopal continental care a patronat întâlnirea, a subliniat importanta întâlnirilor episcopilor catolici orientali si a reiterat modul în care Noua Evanghelizare este o ocazie prin care „toti suntem chemati sa redesteptam credinta si sa construim comunitati crestine puternic înradacinate în Domnul si tari în entuziasmul misionar”. La rândul sau, Presedintele Conferintei Episcopale Române, Preafericirea Sa Lucian Muresan, Arhiepiscop Major de Alba-Iulia si Fagaras a subliniat ca la 20 de ani de la caderea regimurilor totalitare „si Bisericile orientale catolice se confrunta cu societati aflate într-o schimbare rapida, în care secularizarea, emigratia si relativismul au modificat paradigmele si modalitatile, nu doar ale apartenentei ecleziale si a practicii religioase, ci si a transmiterii si anuntarii Evangheliei”.
Bisericile orientale catolice împartasesc o istorie comuna, a marginalizarii, suferintei si martiriului, în special sub regimurile totalitare în timpul carora au fost interzise si suprimate juridic. „Nu exista alta Biserica în România care sa poata fi definita ca Biserica a martiriului, în afara de Biserica Greco-Catolica”, a subliniat mons. Francisco Javier Lozano, Nuntiu Apostolic în România si în Republica Moldova.
Acest rol de pastrare a credintei cu scopul vietii a fost amintita pe larg si de diversele autoritati politice regionale si orasenesti, care au scos în evidenta rolul Bisericii Greco-Catolice în România si, în particular, al Eparhiei de Oradea, în opera de reconstruire al tesutului social si moral al populatiei, în faptul de a fi un punct de referinta si un semn de speranta si întelegere pentru multi. În cursul întâlnirii, participantii au putut vizita unele locuri care marturisesc caritatea celor doua biserici catolice locale.
În salutul sau, dr. Adrian Lemeni, Secretarul de Stat pentru Culte al Guvernului României, a salutat initiativa si a încurajat munca Bisericii de a apara valorile crestinismului în Europa.
Noua Evanghelizare si Bisericile catolice orientale
Doua tipuri de reflectii au stat în centrul lucrarilor pe tema noii evanghelizari. Pe de o parte, faptul ca Bisericile orientale catolice din Europa au de dat o contributie specifica si unica reflectiei în curs catre întreaga Biserica Catolica, precum si procesului, deja în curs, al noii evanghelizari. Pe de alta parte, s-a vazut ca si aceste biserici trebuie sa fie constiente de provocarile pe care lumea actuala le aduce misiunii. Criza prin care lumea trece astazi are în mod esential un caracter antropologic, în parte datorata secularismului care a provocat o nejustificata marginalizare a lui Dumnezeu, atât în sfera publica, cat si în cea privata, a persoanelor, provocând, astfel, o puternica dezorientare a identitatii personale, prin care omul modern devine des incapabil sa se justifice pe sine si orientarea propriei existente. Si Bisericile orientale catolice se simt confruntate cu aceste probleme si, dupa vitalitatea demonstrata de libertatea recâstigata acum aproximativ doua decenii, se simt atinse de aceste fenomene globale tocmai pentru ca ele îi privesc pe multi dintre credinciosii lor emigrati, punând astfel, bisericilor lor, chestiuni pastorale inedite care necesita solutii adecvate si originale.
În interventia sa, mons. Salvatore Fischella, Presedintele Consiliului Pontifical pentru promovarea Noii Evanghelizari, a pus în evidenta unele cerinte pentru noua evanghelizare: sa întareasca sensul apartenentei, din care rasare o identitate puternica; sa îngrijeasca limbajul si sa aiba o grija deosebita pentru frumos, liturgie, dar si pentru cateheza si formare continua. În fine, în fata diferitelor forme de egoism, care par astazi sa fie proeminente, noua evanghelizare trebuie sa promoveze marturii de solidaritate si generozitate, cum ar fi caritatea, prin care este posibil sa se exprime iubirea lui Dumnezeu pentru toti.
Noua evanghelizare nu se face doar cu cuvintele, ci trece si prin realizarea de semne vizibile care sa stie sa traduca si sa marturiseasca în mod tangibil prezenta si misiunea Bisericii în istorie. Un exemplu al acestei dinamicitati si medieri a mesajului crestin a fost adus de parintele Borys Gudziak, rectorul Universitatii Catolice Ucrainene (http://ucu.edu.ua/eng/), care a aratat participantilor un proiect foarte original de constructie al noii universitati catolice. Ideea de baza e aceea de a realiza un campus în care teologia sa fie tradusa în arhitectura, spiritualitatea sa fie traita în comunitate si evanghelizarea sa fie facuta ca într-un pelerinaj.
La rândul sau, parintele iezuit Marko Rupnik, artist de talie mondiala si director al Centrului Aletti a ilustrat contributia artei bizantine în contextul noii evanghelizari. Pentru artistul sloven este foarte important sa se înteleaga realitatea în care se introduce arta si functia pe care ea si-o asuma. Din pacate, „arta a emigrat din sanctuar în palate pentru a ajunge în galerii; nu mai provoaca devotament, ci doar admiratia artistului. În acelasi timp, si-a pierdut functia de a fi simbol, punând în fata ideea conceptului de întreg rupt de realitatea traita cotidian”. Pentru artistul sloven chiar si arta trebuie sa stie sa transmita credinta, viata si iubirea. În concluzie, ceea ce s-a întâmplat cu arta oglindeste ceea ce s-a întâmplat cu crestinul care nu mai stie sa-si traiasca botezul în viata de zi cu zi, renasterea sa ca fiu al lui Dumnezeu, sa faca vazuta o umanitate locuita de Dumnezeu, în fine, sa arate ce înseamna sa traiesti ca rascumparat.
Prof. Cesare Alzati, profesor al Universitatii Catolice a Sfintei Inimi din Milano, în lumina istoriei si a naturii Bisericilor catolice orientale, a subliniat câteva aspecte care ar putea sa stimuleze lumea crestina ce se afla într-o stare de stagnare. Înainte de toate, faptul de a trece peste granitele confesionale, fara a-si pierde propria identitate, dar deschizându-se dialogului cu celelalte confesiuni care împartasesc aceleasi provocari ale secularizarii, deci ale separarii supranaturalului de viata prezenta.
Un aspect foarte important este cel al liturgiei Bisericilor catolice orientale. În acest sens, noua evanghelizare a Europei „are ca moment inevitabil reafirmarea centralitatii experientei mistice, în care omului îi este dat sa experimenteze în istorie întâlnirea cu Dumnezeu”. În acest mod, chiar si marturisirea porneste dintr-o „didactica cultuala” din care reiese „o antropologie precisa, religioasa în esenta ei si înradacinata în misterul lui Hristos”. Ea se naste din experienta vie a cultului si poarta în sine o modalitate precisa a fiintei crestine în istorie: aceea de a fi martori ai misterului.
În fata secularismului si consumismului în crestere în societatile din Europa de est, rolul Bisericii este, pentru mons. Cyril Vasil, Secretarul Congregatiei pentru Bisericile Orientale, acela de a oferii societatii civile, pentru a atenua efectele dezastruoase ale capitalismului salbatic, experienta Doctrinei sociale a Bisericii „ca antidot pentru veninoasele efecte colaterale ale economiei de piata”. Amintind faptul ca multi credinciosi ai Bisericilor orientale catolice au emigrat din motive economice, acest lucru presupune necesitatea de a revedea actiunea pastorala ce li se adreseaza în lumina misionarismului si a contextului social actual. În concluzie, contactul pastoral cu credinciosii emigrati „nu trebuie sa se limiteze la serviciul cultului divin”, ci trebuie sa aiba în vedere si conditiile lor de viata. Este necesar ca ei sa nu se simta abandonati de Biserica lor.
O alta provocare este ea a „ateismului practic”, care se raspândeste. Omul caruia Biserica e chemata sa-i aduca Vestea cea Buna este un om care e în mod fundamental ignorant din punct de vedere religios si caruia îi lipsesc puncte clare de referinta culturala. Întrebarea care se pune în acest caz este: „care este modul în care sa i se trezeasca interesul pentru lucruri care depasesc limitatul sau orizont material si utilitar?” Ca si alti vorbitori, si secretarul congregatiei din Vatican a subliniat cautarea din partea oamenilor a bucuriei, a frumusetii, a decentei si a solemnitatii. Tocmai de aceea, „profunda si mistica frumusete a celebrarilor noastre liturgice poate sa devina un impuls pentru profunda cautare a adevarului”.
La finalul întâlnirii, pr. Alexandru Buzalic, profesor de teologie al Universitatii din Cluj-Napoca, s-a oprit asupra prezentei asociatiilor laicale în Bisericile orientale catolice, Prezenta lor nu este noua, dar în anii întunecati ai comunismului, ele au avut aceeasi soarta ca si pastorii lor. Astazi, în schimb, pe lânga renasterea vechilor asociatii ca ASTRU (Actiunea Catolica locala), se nasc si alte noi asociatii. Ele încearca sa se implice în mod activ în câmpul pastoral, ocupând în mod concret diferite sectoare, în special în predarea religiei si în sfera diaconiei, care este o activitate a clerului.
Lucrarile s-au derulat într-un ambient de cordialitate si prietenie si au fost îmbogatite de momente de rugaciune si de celebrarea zilnica a Euharistiei cu comunitatea greco-catolica locala, precum si cu cea latina. Liturghia, foarte îngrijita si cu un numar mare de participanti, a facut posibil faptul ca cuvintele exprimate în întâlnire sa fie si expresia unei experiente traite. A fost apreciata în mod particular prezenta si contributia la lucrari a episcopilor de rit latin din cadrul Conferintei Episcopale Române, precum si ospitalitatea episcopului de rit latin din Oradea, mons. László Böcskei.
Întâlnirea din 2012 va avea loc la Zagreb între 8 si 11 noiembrie, cu ocazia celui de-al patrulea centenar al unirii cu Roma a Bisericii Catolice Croate de rit bizantin, la invitatia mons. Nikola Kekic, episcop de Križevci.
Consiliul Conferintelor Episcopale Europene (CCEE) reuneste presedintii celor 33 de Conferinte Episcopale de pe continent, reprezentate de presedintii lor, si Arhiepiscopul de Luxemburg, Arhiepiscopul Principatului de Monaco, Arhiepiscopul Maronit al Ciprului, precum si Episcopul de Chisinau (Republica Moldova) si Episcopul de Muncaci (Ucraina). Presedintele CCEE este Cardinalul Péter Erdo, Arhiepiscop de Esztergom-Budapesta, Primat al Ungariei; vicepresedinti sunt: Cardinalul Angelo Bagnasco, Arhiepiscop de Genova, si Arhiepiscopul de Przemysl (Polonia), Józef Michalik. Secretarul General al CCEE este Parintele Duarte da Cunha. Sediul Secretariatului este în St. Gallen (Elvetia).