Astfel, în data de 28 mai 2019, PSS Virgil Bercea, prin Decretul Episcopal nr. 442 a înființat Tribunalul Eparhial al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, cu competență în ceea ce privește judecarea, în primă instanță, a tuturor cauzelor – matrimoniale, penale sau contencioase – ale Eparhiei de Oradea.

Componența Tribunalului eparhial este următoarea:

• PSS Virgil BERCEA – Moderator al Tribunalului
• Pr. Răzvan Iacob VASILE – vicar judecătoresc, Judecător și Președinte al Tribunalului
• Pr. Ioan Alexandru POP – Judecător
• Pr. Coriolan Ciprian MUREȘAN – Judecător
• Pr. Antoniu Titus CHIFOR – Apărător stabil
• Ipod. Emanuel GAVRILAȘ – Apărător al legăturii matrimoniale
• Pr. Eduard Felician FISCHER – Notar

Tribunalul eparhial are competență în ceea ce privește judecarea, în primă instanță, a tuturor cauzelor – matrimoniale, penale sau contencioase – ale credincioșilor care locuiesc pe teritoriul Eparhiei de Oradea și care sunt înscriși în una din parohiile Eparhiei noastre.

Tribunalele Bisericești sunt conduse de vicarii judecătorești care exercită puterea judecătorească in mod vicarial, adică in numele Episcopului Eparhial, care deține puterea judecătorească deplină, dar care și-o exercită prin intermediul Vicarului judecătoresc și a Tribunalului eparhial.

La fel ca și tribunalele civile și tribunalele bisericești sunt organizate în mai multe grade. Astfel, prezentul Tribunal eparhial reprezintă tribunalul bisericesc de Primă instanță al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, în timp ce tribunalul bisericesc de a doua instanță este Tribunalul Ordinar al Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolice cu sediul la Blaj, iar tribunalul de a Treia instanță rămâne Rota Romana. Această ierarhizare a tribunalelor bisericești corespunde formei de organizare a Bisericii la nivel universal.

Astfel, în cauzele de declarare a nulității cositoriei care nu sunt rezervate Scaunului Apostolic sunt competente:
1. tribunalul locului în care a fost celebrată căsătoria,
2. tribunalul locului în care una din părți sau ambele au domiciliul sau cvasi-domiciliul,
3. tribunalul locului în care, de fapt, trebuie adunate majoritatea dovezilor.
Procedura in vederea verificării validității unei căsătorii este un proces judecătoresc in cadrul căruia sunt implicați ambii soți, in calitate de părți și în care intervine și figura unui Apărător al legăturii matrimoniale (defensor vinculi), cu rolul specific de a apăra legământul matrimonial. Procesul bisericesc matrimonial prevede ca prim pas cererea de inițiere a procesului în temeiul unui cap de nulitate specific.

În cazul procesului matrimonial abreviat (processus brevior) cererea în vederea constatării nulității va fi introdusă de ambii soți, în celelalte cazuri cererea de chemare în judecată poate fi introdusă doar de unul din soți, chiar și atunci când amândoi își doresc constatarea nulității căsătoriei lor. Astfel, unul din soți va avea rolul reclamantului, iar celălalt cel al pârâtului. Pentru redactarea cererii scrise reclamantul va fi ajutat de preotul paroh care deține informațiile necesare și care dispune de Instrucțiuni canonice în acest sens. Ulterior, după completarea cererii, parohul va îndruma partea reclamantă spre Apărătorul stabil, care îi va oferi suport în vederea introducerii cererii la Tribunalul eparhial.

Doar sentința emisă de Tribunalul bisericesc competent care afirmă nulitatea căsătoriei conduce la un succes al acțiunii reclamantului și doar după pronunțarea unei sentințe bisericești definitive și a decretului de intrare în vigoare a sentinței părțile au dreptul de a se căsători din nou în cadrul unei căsătorii bisericești.

Întrucât Căsătoria reprezintă un sacrament, încheierea validă, in fața Bisericii, a unei căsătorii, se examinează in baza Codului de Drept Canonic (Codul Canoanelor Bisericilor Orientale), care conține atât legi de drept divin și natural, cât și legi de drept ecleziastic. Legile de drept natural privesc pe orice persoană umană, iar faptul că omul nu are dreptul să despartă ceea ce Dumnezeu a unit, Isus o spune în mod clar fariseilor în Evanghelia după Matei (Mt. 19,6). Așadar, întreaga Biserica Catolică învață că aceasta este o poruncă divină și drept urmare, orice căsătorie validă și consumată este indisolubilă, adică nu mai poate fi desfăcută de nici-o putere omenească.

Totodată credincioșii greco-catolici, care au încheiat o căsătorie în Biserica Greco-Catolică, se pot adresa Bisericii după un posibil divorț sau după eșuarea propriei căsnicii, pentru a-și examina eventuala nulitate a căsătoriei lor. Dorim să subliniem faptul că este vorba despre o posibilă nulitate și că nulitatea căsătoriei nu se constată de fiecare dată, ci doar în anumite cazuri! În linie de principiu însă, toți creștinii, care după eșecul primei căsătorii doresc să se recăsătorească cu un partener greco-catolic pot solicita Tribunalului Eparhial analizarea primei lor căsătorii. De asemenea, trebuie menționat faptul că nu numai credincioșii greco-catolici, ci și credincioșii altor confesiuni se pot adresa Tribunalului Bisericesc catolic competent pentru a verifica eventuala nulitate a căsătoriei lor, atâta timp cât există un interes catolic (fie că dorește să treacă în Biserica Greco-Catolică, fie că intenționează să se căsătorească cu o parte greco-catolică).

Articolul 2 al motu proprio Mitis et Misericors Iesus, emanat de Papa Francisc, în cadrul regulilor procedurale ne vorbește despre cazul persoanelor separate sau divorțate care au dubii referitoare la validitatea propriei lor căsătorii sau sunt convinși de nulitatea căsătoriei lor. Acestor persoane să se prezinte acele elemente care îi ajută în inițierea unui proces canonic de declarare a nulității fie el in forma ordinară sau in forma scurtă în fața episcopului eparhial[1]: „Ancheta pre-judiciară sau pastorală care cuprinde în structurile sale parohiale sau eparhiale credincioși creștini separați sau divorțați care se află în dubiu asupra validității propriei căsătorii sau sunt convinși asupra nulității acesteia, este îndreptată spre a cunoaște condiția lor și de a aduna elemente utile pentru o eventuală celebrare a unui proces judecătoresc ordinar sau mai scurt. Această anchetă se va desfășura în contextul pastorației matrimoniale eparhiale în mod unitar”[2].

În acest sens articolul 3 propune ca: „Aceeași anchetă va fi încredințată unor persoane considerate potrivite de către Ierarhul locului, dotate cu competențe chiar dacă nu neapărat în domeniul juridico-canonic. Printre acestea sunt în primul rând propriul paroh sau cel care i-a pregătit pe viitori soți  în vederea celebrării cununiei. Această responsabilitate de îndrumător poate fi încredințată și unor alți clerici, persoane consacrate sau laici aprobați de către Ierarhul locului. De asemenea, Eparhia sau diverse eparhii împreună, ținând cont de actualele sisteme de regrupare, pot constitui o singură structură prin intermediul căreia pot oferi acest serviciu și redirecționa, dacă este nevoie, un Vademecum care să poarte elementele esențiale pentru o derulare adecvată a anchetei”[3].

Prin prisma celor de mai sus, o astfel de broșură poate fi utilă parohilor, vice-parohilor sau administratorilor parohiali, dar și centrelor pentru pastorația familiilor in vederea îndrumării credincioșilor spre această cale, nu înainte de a se asigura că procedura reconcilierii nu mai este posibilă, și nici separarea actuală a soților nu este posibilă, iar unitatea căsătoriei precedente nu ar putea fi refăcută în niciun fel.

Căsătoria încheiată între doi credincioși creștini botezați și care a fost consumată (prin intermediul raporturilor conjugale dintre soți (super rato et consummato), printr-un act uman (humanae modo) este indisolubilă, adică nu poate fi desfăcută de nici-o autoritate omenească! Iar acest principul l-a stabilit Însuși Dumnezeu Creatorul, și l-a confirmat Mântuitorul nostru Isus Cristos: „Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Mc. 10, 6-9). În cazul eșuării unei căsătorii încheiate in mod valid și care a fost consumată, singura cale pentru a constata dacă un viciu, un defect de formă sau un impediment a afectat consimțământul matrimonial este apelarea la Tribunalul Bisericesc competent.

[1] Cf. M.I. Ratio procedendi in causis ad matrimonii nullitatem declarandam, Art. 2.

[2] Papa Francisc, Motu proprio Mitis et Misericors Iesus, Art. 2.

[3] Papa Francisc, Motu proprio Mitis et Misericors Iesus, Art. 3.

De ce există procese de constatarea nulității căsătoriei?

Biserica Greco-Catolică analizează validitatea căsătoriilor in baza dreptului canonic propriu. Mai ales pentru faptul că între două persoane botezate, acest legământ a fost ridicat de Cristos la demnitatea de sacrament.

Care este diferența între constatarea nulității căsătoriei și divorțul civil?

Divorțul este pronunțat de judecătorul unei instanțe civile și se referă la eșecul unei căsătorii. Procedura de constatare a nulității unei căsătorii nu ridică întrebări cu privire la desfășurarea vieții de căsnicie, ci la modul în care s-a constituit căsătoria și dacă s-au respectat regulile stabilite de dreptul canonic. Legătura matrimonială se constituie prin acordul (,,Da”-ul) reciproc spus de ambele părți și celebrarea de către preot a ritului sacru, împreună cu intenția reală a celor doi miri de a încheia o căsătorie și totodată, de a exprima prin cuvinte această intenție.

Ce înseamnă anularea căsătoriei?

,,Anulare” înseamnă declarația ulterioară, a unei căsătorii nule de la bun început. Acest lucru nu se întâmplă însă in procedura de constatare a nulității unei căsătorii. Întrebarea este, in acest caz, aceasta: a fost oare căsătoria invalidă, din punct de vedere canonic? A existat sau nu cu adevărat această căsătorie?  Procesul de constatare a nulității căsătoriei nu pune sub semnul întrebării viața trăită, nu pune sub semnul întrebării anii trăiți împreună în bună armonie, așa cum nu se întreabă nici cu privire la realitatea unei căsnicii grele. Și nu pune întrebări nici cu privire la legitimitatea copiilor rezultați dintr-o astfel de situație.

Eu sunt ortodox, ce legătură are Biserica Greco-Catolică cu căsătoria mea?

Dacă sunteți ortodox(ă) sau  de altă confesiune și doriți să vă căsătoriți cu o persoană greco-catolică, va trebui să știți că Biserica Greco-Catolică verifică dacă acest lucru este posibil în baza propriilor legi, iar în cazul acesta în baza Codului de Drept Canonic al Bisericilor Orientale. În acest caz, Biserica nu se folosește de dreptul civil, ci de cel propriu, un drept care cuprinde și reguli pentru căsătoriile dintre catolici și necatolici, respectiv dintre catolici și nebotezați. Acestea se aplică însă doar atunci când unul dintre parteneri dorește să încheie căsătoria in Biserica Greco-Catolică. Dacă nu doriți absolut nimic de la Biserica Greco-Catolică, ci doar partenerul dumneavoastră divorțat dorește încheierea unei noi căsătorii cu o persoană greco-catolică și din acest motiv a inițiat un proces in fața unui tribunal bisericesc catolic, iar dumneavoastră sunteți acum invitat să conlucrați in cadrul acestui proces, atunci stă la libera dumneavoastră alegere dacă doriți sau nu să contribuiți la această procedură. Sentința care va fi pronunțată de tribunalul bisericesc greco-catolic cu privire la căsătoria dumneavoastră nu vă afectează atâta timp cât nu doriți dumneavoastră înșivă să încheiați, ulterior, o cununie cu un partener greco-catolic.

Poate fi nulă o căsătorie după 25 de ani și din care au rezultat trei copii?

Conform Codului Canoanelor Bisericilor Orientale, multe dintre motivele care conduc la nulitatea unei căsătorii nu au nici o legătură cu durata căsătoriei și cu numărul copiilor rezultați de aici.

Mai are sens acest lucru, mai ales după atâta timp?

Atunci când este vorba de procedura de constatare a nulității unei căsătorii, pentru care sunt necesare dovezi care fac apel la amintirile neplăcute ale părților și ale martorilor, situația poate fi una dificilă. Cine își mai aduce aminte după 30 de ani dacă mirele a fost sigur de intențiile sale sau dacă a spus prietenilor săi cum că el ar vrea să încerce, dar in cazul in care nu merge, se va despărți sau va divorța? În niciun caz trecerea timpului nu transformă o căsătorie invalidă într-una validă. În orice caz merită să vă lăsați consiliați in aceste cazuri.

Vor afla părinții/rudele mele de acest proces?

Prin intermediul Tribunalului vor afla despre un proces doar acele persoane care sunt implicate în mod direct în desfășurarea acestuia, adică ei vor afla despre proces doar pentru că sunt implicați sau citați în calitate de martori. Alte persoane neimplicate nu vor afla nimic, Tribunalul fiind obligat să păstreze tăcerea cu privire la procesele aflate pe rol in cadrul său.

De ce ar putea fi important procesul pentru mine?

Această întrebare v-o puteți adresa atunci când nu ați cerut dumneavoastră personal procesul: adică atunci când fostul partener a cerut acest lucru, deoarece dorește să se căsătorească religios încă o dată. Dumneavoastră însă, nu aveți deloc o astfel de intenție. Cu toate acestea, procesul ar putea fi totuși important pentru dumneavoastră, deoarece el este menit să aducă lumină, să clarifice libertatea dumneavoastră de a iniția o altă legătură și poate chiar ajuta la o înțelegere mai bună, a motivelor eșecului căsătoriei și la elaborarea, respectiv asumarea acestora. Vi se dă astfel posibilitatea să ajutați fostul partener/fosta parteneră in a se debarasa de ruinele căsniciei eșuate.

Care sunt șansele de succes?

Pentru a clarifica acest lucru adresați-vă Tribunalului bisericesc Eparhial de care aparțineți, adică de pe teritoriul Eparhiei pe care locuiți. Dacă ajungeți la concluzia că ar trebui să inițiați un proces, atunci aveți probabil șanse de succes, dar trebuie să fiți conștient că sentința matrimonială poate să fie atât afirmativă cât și negativă.

Procesul matrimonial este o terapie de cuplu?

Procesul de constatare a nulității căsătoriei este o procedură juridică reală. Deja în timpul consilierii, in cadrul unui tribunal bisericesc, se constată că se exprimă mai multe detalii decât doar date juridice și, adesea, în cadrul unor interogări canonice, se limpezesc multe lucruri, se clarifică anumite contexte, apar perspective și discernăminte, care ușurează trăirile legate de eșecul căsătoriei cercetate. Procesul de constatare a nulității căsătoriei nu este, însă o terapie de cuplu pentru căsătorii eșuate, ci Tribunalele ajută la găsirea unui drum de vindecare și de căutare a adevărului.

Nu cumva procesul matrimonial reprezintă o formă mascată de divorț?

Această impresie poate să apară, deoarece procesul de constatare a nulității căsătoriei este calea eclesiastică de a rezolva aceeași problemă pe care statul o clarifică prin divorț: să facă posibilă o nouă căsătorie după eșecul unei prime căsătorii. Chiar dacă rolul divorțului și al declarării nulității căsătoriei pare a fi unul similar, procesul bisericesc ridici întrebări cu privire la erori de care a suferit căsătoria încă dintru început și care o fac invalidă, in timp ce judecătorul civil, care pronunță divorțul, adresează, întrebări cu privire la eșecul unei căsătorii valide.

Trebuie să fiu divorțat pentru a iniția un proces de declarare a nulității căsătoriei?

Dacă inițiați procesul de constatare a nulității căsătoriei, pentru a vă putea căsători în Biserică cu o altă persoană, ar trebui să fie deja clarificată. și situația primei căsătorii din punctul de vedere al dreptului civil, in sensul că aceasta a fost deja desfăcută. Este necesar ca dumneavoastră să fi introdus deja, la momentul inițierii procesului canonic și sentința procesului de divorț civil.

Dacă am succes, pot să mă recăsătoresc chiar și cu fostul/fosta partener(ă)?

Atunci când o căsătorie este declarată, nulă, ambii parteneri sunt liberi pentru a celebra o nouă căsătorie – aceasta cu excepția cazului în care motivul nulității persistă în continuare și din acest motiv o nouă căsătorie ar fi tot invalidă. Spre exemplu, dacă fostul/ fosta partener(ă) continuă și pe mai departe să nu-și dorească copii, atunci o altă căsătorie, pe care el/ea ar încheia-o, ar fi tot invalidă. În astfel de cazuri, sentinței i se va adăuga și o interdicție de încheiere a unei noi căsătorii, interdicție a cărei ridicare va fi condiționată de eliminarea motivului nulității.

Cât de mult durează un proces?

Conform principiilor legislatorului, un proces nu trebuie să dureze mai mult de 1 an în cadrul procesului obișnuit (procesul ordinar), respectiv 1-3 luni în cadrul procesului scurt (processus brevior) în fața Episcopului eparhial.

La cine pot apela pentru a fi sfătuit/consiliat?

Puteți obține consiliere în primul rând de la preotul paroh, iar apoi dacă este cazul de la slujitorii Tribunalului eparhial, în special de la Apărătorul stabil sau alte persoane specializate în drept canonic oriental și desemnate în acest sens.

Pot să îmi aleg singur martorii?

O dată cu începerea unui proces la un tribunal bisericesc, veți nominaliza automat și martorii care pot să dea detalii cu privire la căsătoria dumneavoastră. Binențeles că puteli aduce și alți martori pe durata procesului. Chiar și fostul/a partener/ă are dreptul să numească martori. Totodată, Vicarul judecătoresc, în calitate de Judecător instructor poate cita martori, dacă consideră că acest lucru folosește pentru pronunțarea unei sentințe drepte. El poate afla de existența acestora din dosar, fără, ca dumneavoastră sau fostul partener să-i fi solicitat in mod explicit.

În momentul în care căsătoria mea a fost declarată nulă de către Tribunalul eparhial, atunci situația mea este clarificată și mă pot recăsători?

Atunci când căsătoria dumneavoastră a fost constatată și declarată ca fiind nulă, după ce sentința a devenit executivă, definitivă și inapelabilă, de regulă vă aflați în situația de a încheia o nouă căsătorie. Există însă și situații în care motivul nulității primei căsătorii persistă, iar în aceste situații nu este permisă o nouă căsătorie, atâta timp cât persistă motivul nulității primei căsătorii (de ex: impotența, excluderea copiilor din căsătorie, o tulburare psihică gravă etc).

Bibliografie:

1. Biblia sau Sfânta Scriptură.
2. Codul Canoanelor Bisericilor Orientale
3. Commento al Codice dei Canoni delle Chiese Orientali. (2001) a cura di Pio Vito Pinto, LEV, Città del Vaticano.
4. Zuzek, Undestanding the Eastern Code. (1997). PIO, Roma.
5. Prader, Il matrimonio in Oriente e in Occidente. (2003). PIO, Roma.
6. Papa Francisc, Motu Proprio Mitis et misericors Iesus.
7. Ratio procedendi in causis ad matrimonii nullitatem declarandam.
8. Vademecum – Pașii necesari inițierii procesului canonic pentru constatarea nulității căsătoriei.

Credincioșii care doresc să se adreseze Tribunalului eparhial în vederea reglementării propriei situații sunt invitați să se adreseze mai întâi parohului propriu care le va putea oferi primele informații și care a primit Instrucțiuni necesare în acest sens. Acolo unde este cazul, după ce îi va ajuta să completeze cererea de introducere a cauzei și să completeze dosarul cu documentele necesare, parohul îi va îndruma pe credincioșii interesați spre Apărătorul stabil, în vederea introducerii cererii la Tribunalul eparhial.

Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Oradea

Tribunalul Eparhial De Primă Instanță

Str. Parcul Traian 20 – Oradea, Jud. Bihor, ROMÂNIA

Tel. +40/ 771.153298;  Web: http://www.egco.ro

Email: tribunaleparhial.egco@gmail.com

Orar de lucru cu publicul:

L-J: 09-13.00*

*În baza unei programări ulterioare prin email sau telefon