De sărbătoarea Fericiților Episcopi Martiri Greco-Catolici, pe 2 iunie a.c., după Sfânta Liturghie de seară și intonarea Imnului Episcopilor Martiri în Sanctuarul Eparhial „Maica Domnului”, un grup de credincioși, împreună cu pr. Ionuț Cherecheș (OFMConv.), s-au rugat, au depus o coroană de flori și au aprins o lumânare la monumentul dedicat acestora.

Monumentul martirilor greco-catolici a fost ridicat la inițiativa domnlui Gavril Nicoară, primul curator al Parohiei nr. 1, cu sprijinul arhitecților Octavian Muth și Ioan Costin, precum și al profesorului Teodor Durgheu. Acesta a fost inaugurat la 31 octombrie 1998, la cinci decenii de la interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.

Peste soclul cu trei trepte se înalță monumentul sub forma unei prisme triunghiulare drepte, cu baza superioară teșită, placată inițial cu marmură neagră și împodobită cu trei cruci albe care se întâlnesc, simbolizând Sfânta Treime. Donatorii lucrării au fost dr. Aurel Lazăr și ing. Constantin Pantiș.

Mesajul monumentului este unul de recunoștință față de cei care s-au jertfit pentru credința în Dumnezeu și pentru Biserica Unită cu Roma. Din mulțimea martirilor perioadei comuniste au fost aleși spre reprezentare doisprezece episcopi care au suferit în închisori pentru credința greco-catolică, dintre care ultimii șapte au fost beatificați la 2 iunie 2019, la Blaj, de către Papa Francisc:

  • Card. dr. Alexandru Todea (1912–2002);

  • Ep. dr. Ioan Kerteș (1911–1992);

  • Ep. dr. Ioan Dragomir (1905–1985);

  • Ep. dr. Ioan Ploscaru (1911–1998);

  • Ep. dr. Iuliu Hirțea (1914–1978);

  • Ep. dr. Iuliu Hossu (1885–1970);

  • Ep. dr. Ioan Suciu (1907–1953);

  • Ep. dr. Tit Liviu Chinezu (1904–1955);

  • Ep. dr. Vasile Aftenie (1899–1950);

  • Ep. dr. Vasile Traian Frențiu (1875–1952);

  • Ep. dr. Ioan Bălan (1880–1959);

  • Ep. dr. Alexandru Rusu (1884–1963).

Monumentul a fost restaurat în anul 2008, la inițiativa pr. Mihai Vătămănelu, marmura neagră degradată fiind înlocuită cu plăci de granit gri. Pe placa inferioară, așezată pe un plan ușor înclinat, se poate citi inscripția: 

ÎN MEMORIA
MARTIRILOR
BISERICII
GRECO-CATOLICE,
EPISCOPI, PREOȚI
ȘI CREDINCIOȘI
JERTFIȚI PENTRU
CREDINȚĂ ȘI NEAM.
1948–1998
(N.G.)

Doar pentru că au refuzat să treacă la Biserica Ortodoxă, numeroși frați franciscani care au slujit Biserica Greco-Catolică au îndurat suferințele temnițelor comuniste.

Astfel, pr. Dominic Neculăeș a executat 4 ani de închisoare; pr. Mihai Rotaru – 16 ani; pr. Gheorghe Vamoșiu – 15 ani; pr. Ștefan Tătaru – 14 ani; pr. Gheorghe Dumitraș – 14 ani; pr. Dumitru Pascal – 9 ani; pr. Iosif Simon – 7 ani; pr. Iosif Celante – 5 ani; pr. Eugen Blăjuț – 4 ani; pr. Alexandru Ghiuzan – 4 ani; pr. Iosif Iacob – 4 ani; pr. Iosif Sabău – 3 ani și 6 luni; pr. Iosif Gabor – 3 ani și 6 luni; pr. Ioan Marina – 2 ani; pr. Vasile Mare – 4 ani; pr. Petru Dâncă – 9 ani și alții.

„…Fii slăvită, o cruce sfântă, de întreaga creatură,
Tu ești semnul sfânt de care iadul întreg se înspăimântă,
Cinste ție, îngenunchere și închinare, cruce sfântă.” (Pr. Iosif Celante, Parohia Ioșia)

„Fără iubire și fără jertfă, noi nu suntem nimic.” (Pr. Mihai Rotaru)

Othilia Groza, OFS Oradea