În cadrul audienței generale de miercuri, 6 mai a.c., Papa Leon al XIV-lea a continuat ciclul de cateheze dedicate documentelor Conciliului Vatican II, oprindu-se asupra Constituției dogmatice «Lumen gentium» și asupra dimensiunii escatologice a Bisericii, „pelerină în istorie spre patria cerească”. La audiența generală a fost prezență și președinta Asociației „Papa Luciani” în România, jurnalista Cristina Grigore.
Sfântul Părinte a subliniat că Biserica trăiește în lume având mereu privirea îndreptată spre Împărăția lui Dumnezeu, scopul final al drumului său. „Biserica este poporul lui Dumnezeu aflat în mers prin istorie”, a afirmat Papa, amintind că Isus Cristos a întemeiat Biserica vestind Împărăția iubirii, dreptății și păcii.
«Biserica vestește tuturor și mereu cuvintele acestei promisiuni, primește o arvună a ei în celebrarea Sacramentelor, în special a Euharistiei, trăiește și experimentează logica ei în relațiile de iubire și de slujire. De asemenea, Biserica știe că este locul și mijlocul în care unirea cu Cristos se realizează „mai strâns” (LG 48), recunoscând în același timp că mântuirea poate fi dăruită de Dumnezeu, prin Spiritul Sfânt, și dincolo de granițele sale vizibile.
În această privință, Constituția Lumen gentium afirmă un lucru important: Biserica este „sacrament universal al mântuirii” (LG 48), adică semn și instrument al acelei plinătăți de viață și de pace promise de Dumnezeu. Aceasta înseamnă că ea nu se identifică în mod deplin cu Împărăția lui Dumnezeu, ci este germenele și începutul ei, deoarece împlinirea va fi dăruită omenirii și întregii Creații numai la sfârșitul timpurilor. De aceea, credincioșii merg prin această istorie pământească, în Cristos, marcată atât de maturizarea binelui, cât și de nedreptăți și suferințe, fără a fi nici plini de iluzii, nici disperați; ei trăiesc orientați de promisiunea primită de la „Cel care face noi toate lucrurile” (Ap 21,5)».
Pontiful a explicat că Biserica trăiește între „deja” și „nu încă”: Împărăția lui Dumnezeu a început prin venirea lui Cristos, însă împlinirea ei deplină va avea loc la sfârșitul timpului. În această perspectivă, Biserica este chemată să fie semn și instrument al mântuirii, fără a se identifica în mod absolut cu Împărăția lui Dumnezeu.
Reluând învățătura Conciliului, Papa Leon al XIV-lea a amintit că Biserica este „sacrament universal al mântuirii”, chemată să vestească speranța și să slujească lumea prin iubire, dreptate și pace. Totodată, ea trebuie să denunțe tot ceea ce rănește demnitatea umană și să fie alături de cei săraci, exploatați, victime ale violenței și războiului.
Sfântul Părinte a insistat și asupra necesității unei continue convertiri și reînnoiri a structurilor ecleziale, subliniind că nicio instituție bisericească nu poate fi absolutizată, deoarece toate sunt în slujba Împărăției lui Dumnezeu și poartă „chipul trecător al acestei lumi”.
În partea finală a catehezei, Papa a vorbit despre comuniunea sfinților, explicând că toți credincioșii – cei aflați încă pe pământ și cei care au trecut la Domnul – formează o singură Biserică în Cristos. Rugăciunea pentru cei răposați și exemplul sfinților susțin drumul credincioșilor și întăresc comuniunea întregii Biserici.
Înainte de binecuvântarea finaală, adresând saluturile către pelerinii din diferite părți ale lumii, Sfântul Părinte a încurajat credincioșii să trăiască timpul pascal în speranță, fără a cădea în disperare în fața nedreptăților și suferințelor lumii.
Biroul de Presă EGCO
