Documentele Conciliului Vatican al II-lea. II. Constituția dogmatică Lumen gentium. 6. Pietre vii în Biserică și martori în lume: laicii în poporul lui Dumnezeu

„Frați și surori, 

Continuăm drumul nostru de reflecție asupra Bisericii așa cum ne este prezentată în Constituția conciliară Lumen gentium. Papa Francisc obișnuia să repete: „Laicii sunt pur și simplu imensa majoritate a poporului lui Dumnezeu. În slujba lor se află o minoritate: slujitorii hirotoniți” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 102).

Această secțiune a Documentului se preocupă să explice în mod pozitiv natura și misiunea laicilor, după secole în care aceștia au fost definiți pur și simplu ca cei care nu fac parte dintre clerici sau consacrați. De aceea îmi place să recitesc împreună cu voi un pasaj foarte frumos, care exprimă măreția condiției creștine: „Nu există deci decât un singur popor al lui Dumnezeu ales de El: «un singur Domn, o singură credință, un singur botez» (Ef 4,5); comună este demnitatea membrilor prin renașterea lor în Cristos, comun harul înfierii, comună chemarea la desăvârșire; nu există decât o singură mântuire, o singură speranță și o iubire fără diviziuni” (LG, 32).

Înainte de orice diferență de slujire sau de stare de viață, Conciliul afirmă egalitatea tuturor celor botezați. Constituția nu vrea să se uite ceea ce afirmase deja în capitolul despre poporul lui Dumnezeu, și anume că starea poporului mesianic este demnitatea și libertatea fiilor lui Dumnezeu (cf. LG, 9).

Desigur, cu cât darul este mai mare, cu atât este mai mare și angajamentul. De aceea Conciliul, împreună cu demnitatea, subliniază și misiunea laicilor în Biserică și în lume. Dar pe ce se întemeiază această misiune și în ce constă ea? Ne-o spune chiar descrierea laicilor pe care ne-o propune Conciliul: „Prin numele de laici se înțeleg toți credincioșii creștini […] care, fiind încorporați în Cristos prin botez și constituiți în poporul lui Dumnezeu, făcuți în felul lor părtași la funcția preoțească, profetică și regală a lui Cristos, exercită în Biserică și în lume, după partea ce le revine, misiunea întregului popor creștin” (LG, 31).

Poporul sfânt al lui Dumnezeu, așadar, nu este niciodată o masă amorfă, ci trupul lui Cristos sau, cum spunea Sfântul Augustin, Christus totus: este comunitatea structurată organic, în virtutea relației rodnice dintre cele două forme de participare la preoția lui Cristos: preoția comună a credincioșilor și preoția slujitoare (cf. LG, 10). În virtutea Botezului, credincioșii laici participă la aceeași preoție a lui Cristos. Într-adevăr, „Isus Cristos, marele și veșnicul preot, vrea să-și continue și prin laici mărturia și slujirea; de aceea îi însuflețește cu Spiritul său și îi îndeamnă neîncetat să întreprindă orice lucrare bună și desăvârșită” (LG, 34).

Cum să nu-l amintim, în această privință, pe Sfântul Ioan Paul al II-lea și Exortația sa apostolică Christifideles laici (30 decembrie 1988)? În ea, el sublinia că „Conciliul, cu bogăția sa extraordinară de învățătură doctrinară, spirituală și pastorală, a rezervat pagini deosebit de strălucite despre natura, demnitatea, spiritualitatea, misiunea și responsabilitatea credincioșilor laici. Iar Părinții conciliari, făcând ecou apelului lui Cristos, i-au chemat pe toți credincioșii laici, bărbați și femei, să lucreze în via Sa” (nr. 2). În acest mod, veneratul meu predecesor relansa apostolatul laicilor, căruia Conciliul îi dedicase un Document specific, despre care vom vorbi mai târziu.

Câmpul vast al apostolatului laic nu se limitează la spațiul Bisericii, ci se extinde în lume. Biserica este prezentă oriunde fiii ei mărturisesc și dau mărturie despre Evanghelie: în mediile de muncă, în societatea civilă și în toate relațiile umane, acolo unde ei, prin alegerile lor, arată frumusețea vieții creștine, care anticipează aici și acum dreptatea și pacea ce vor fi depline în Împărăția lui Dumnezeu. Lumea are nevoie „să fie pătrunsă de spiritul lui Cristos și să-și atingă mai eficient scopul în dreptate, iubire și pace” (LG, 36). Iar acest lucru este posibil numai prin contribuția, slujirea și mărturia laicilor!

Este invitația de a fi acea Biserică „care iese” despre care ne-a vorbit Papa Francisc: o Biserică întrupată în istorie, mereu deschisă misiunii, în care toți suntem chemați să fim discipoli-misionari, apostoli ai Evangheliei, martori ai Împărăției lui Dumnezeu, purtători ai bucuriei lui Cristos pe care l-am întâlnit!

Frați și surori, Paștele pe care ne pregătim să-l celebrăm să reînnoiască în noi harul de a fi, precum Maria Magdalena, precum Petru și Ioan, martori ai Celui Înviat!

Vă mulțumesc tuturor pentru această întâlnire, dorind fiecăruia ca zilele Săptămânii Sfinte să fie o ocazie favorabilă pentru a întări credința și adeziunea la Evanghelie.

Gândul meu se îndreaptă, de asemenea, către tineri, către bolnavi și către proaspeții căsătoriți. Din misterul pascal, pe care în aceste zile îl contemplăm, să vină o încurajare de a face din viața voastră o slujire plină de bucurie față de aproapele, mai ales față de persoanele mai slabe.

Tuturor binecuvântarea mea!”

 

Biroul de Presă EGCO

Traducere: Cristian Ciulea