(Pescuirea minunată)
28 septembrie 2025
Cuviosul Hariton Mărturisitorul († 350I)
(V 7; L 5; Ap 2 Corinteni 9,6-11; Ev Luca 5,1-11)
Vecernia sau Lauda de seară
După ce a terminat de rostit Ectenia mare, preotul intră în Altar, pe ușa dinspre miazăzi și se așează în fața Sfintei Mese. Cântăreții, pe versul de rând, cântă primele două versete din Psalmul 140. La versetul Să se îndrepteze rugăciunea mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta Masa împrejur, apoi altarul, iasă pe ușa dinspre miazănoapte, cădește iconostasul și întreaga biserică, intrând în altar pe ușa dinspre miazăzi.
Psalmul 140, pe versul 7, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine, auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară. Auzi-mă, Doamne!
Stihurile următoare se citesc.
Pune Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,
Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.
Psalmul 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
Când lipsea dintru mine spiritul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: “Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii”.
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Mântuieşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii, 4 ale lui Anatolie (ale Învierii), pe versul 7 propriu-zis.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Veniţi să ne bucurăm în Domnul, Cel ce a sfărâmat puterea morţii şi a luminat neamul omenesc, împreună cu cei fără de trup, zicând: Ziditorule şi Mântuitorul nostru, mărire Ție.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Cruce și înmormântare ai răbdat, Mântuitorule, pentru noi; şi cu moartea, ca un Dumnezeu, moartea ai omorât. Pentru aceasta, ne închinăm învierii Tale celei de a treia zi. Doamne, mărire Ție.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Apostolii, văzând învierea Ta, Ziditorule, s-au mirat, grăind lauda îngerească: Aceasta este mărirea Bisericii, aceasta este bogăţia împărăţiei. Cel ce ai pătimit pentru noi, Doamne, mărire Ție.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
De ai şi fost prins, Hristoase, de către bărbaţii cei fărădelege, dar Tu eşti Dumnezeul meu şi nu mă ruşinez. Bătut ai fost peste spate, dar nu mă lepăd; pe cruce ai fost pironit şi nu tăinuiesc. Întru învierea Ta mă laud, că moartea Ta este viaţa mea. Atotputernice şi iubitorule de oameni, Doamne, mărire Ție.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Prorocia lui David împlinind, mărirea cea părinteasca învăţăceilor, în Sion, o a descoperit Hristos, lăudat și preamărit arătându-se pururea, cu Tatăl şi cu Sfântul Spirit. Mai întâi adică, fără trup ca un Cuvânt, iar mai pe urmă, pentru noi întrupându-se şi omorât fiind ca un om, şi înviind după voia Sa, ca un iubitor de oameni.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Coborâtu-Te-ai la iad, Hristoase, precum ai voit, prădat-ai moartea ca un Dumnezeu şi Domn, şi ai înviat a treia zi, împreună înviind pe Adam din legăturile iadului şi din stricăciune, pe cel ce strigă şi grăieşte: Mărire învierii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
În mormânt ai fost pus, ca şi cel ce doarme, Doamne, şi ai înviat a treia zi, ca un puternic, întru tărie, împreună înviind pe Adam din stricăciunea morţii, ca un atotputernic.
3 Stihiri ale Cuviosului, vers 4.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Patimile trupului prin înfrânare și prin neîncetată rugăciune le-ai veștejit, părinte; iar pe șarpele cel amăgitor, cu ploile lacrimilor l-ai înecat. Și ai bineplăcut lui Dumnezeu, cuvioase Hariton. Pentru aceasta te-a împodobit pe rine cu cerești daruri, Isus, Iubitorul de oameni și Mântuitorul sufletelor noastre.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Cu sudorile sihăstriei ai stins jeraticul patimilor, vrednicule de minune; și, chinuit fiind de focul chinurilor și al durerilor, ai mărturisit înaintea judecătorilor celor fără de lege pe Cuvântul cel întrupat și te-ai făcut mărturisitor, împodobit cu răni de multe feluri, de Dumnezeu purtătorule, preafericite.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Prin pustietăți și prin munți fugind, te-ai depărtat păzindu-ți sufletul neîntinat, preasfințite Hariton, și te-ai arătat casă a Treimii; că a Cărei putere ai zidit, fericite, sfințite case și chilii, spre mântuitoare locuire a călugărilor celor ce cinstesc sfântă pomenirea ta, pururea mărite.
Mărire…, a Cuviosului, vers 4.
De Dumnezeu purtătorule Hariton, tu și după moarte în ceruri viețuiești cu Hristos, pentru care lumii te-ai răstignit. Că afară de trup și de lume făcându-te, cu adevărat mai presus de cele văzute ai viețuit; că nu ai viețuit ție însuți, ci, mai ales, a viețuit întru tine Hristos, Dumnezeul nostru. Pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 7.
Maică te-ai cunoscut mai pe sus de fire, Născătoare de Dumnezeu, şi Fecioară ai rămas mai pe sus de cuvânt şi de înţelegere. Și minunea naşterii tale limba nu o poate tâlcui; că neobișnuită fiind zămislirea, Preacurată, necuprins este și chipul naşterii; că unde vrea Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii. Pentru aceasta, pe tine toţi știindu-te Maică a lui Dumnezeu, ne rugăm ţie cu deadinsul: Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
În timp ce se cântă Stihira dogmatică, se deschid Ușile Împărătești, preotul îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.
Terminându–se cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace (†) tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luăm aminte.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Preotul, din fața Sfintei Mese, rostește Ectenia stăruitoare.
Apoi, rugăciunea:
Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Binecuvântat eşti Stăpâne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările Tale.
Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.
Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.
Că Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie mărire se cuvine, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi Ectenia celor șase cereri după care se cântă Stihirile Stihoavnei, vers 7.
Înviat-ai din mormânt, Mântuitorul lumii, şi deodată cu trupul Tău împreună ai ridicat pe oameni, Doamne, mărire Ție.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Celui ce a înviat din morţi şi a luminat toate, veniţi să i ne închinăm; că din tirania iadului ne-a dezlegat prin învierea Sa cea de a treia zi, viaţă dăruindu-ne şi mare milă.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
La iad coborându-Te, Hristoase, moartea ai prădat, şi a treia zi înviind, pe noi împreună ne-ai înviat, pe cei ce preamărim învierea Ta cea atotputernică, Doamne, iubitorule de oameni.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Înfricoşător Te-ai arătat, Doamne, în mormânt zăcând, ca şi cel ce doarme; înviind a treia zi, ca un puternic, pe Adam împreună l-ai înviat, pe cel ce strigă: Mărire învierii Tale, Unule, Iubitorule de oameni.
Mărire…, a Cuviosului, antifon vers 8.
Mulțimile de călugări pe tine, îndreptătorule, te cinstim, Hariton, părintele nostru. Că prin tine am cunoscut a umbla pe cărarea cea dreaptă cu adevărat; fericit ești că lui Hristos ai slujit și puterea vrăjmașului ai biruit, cel ce ești cu îngerii împreună-vorbitor, împreună-locuitor cu drepții și cu cuvioșii, cu care roagă-te lui Dumnezeu să miluiască sufletele noastre
Și acum…, a Născătoarei, același vers.
Caută spre rugăciunile robilor tăi, ceea ce ești cu totul fără prihană, potolind pornirile cele rele împotriva noastră, din tot necazul izbăvindu-ne pe noi; că pe tine singură te avem ancoră tare și neclintită, și a ta ocrotire am dobândit. Să nu fim rușinați, Stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbește spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credință: Bucură-te, stăpână, ajutorul tuturor, bucuria și acoperământul și mântuirea sufletelor noastre.
Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32) și celelalte.
Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și mărire poporului Tău, Israel.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, îndură-Te spre noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
P: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C: Amin.
Troparul Învierii, vers 7.
Stricat-ai cu crucea Ta moartea, deschi-ai tâlharului raiul, plângerea purtătoarelor de mir o ai schimbat, şi Apostolilor Tăi a propovădui le-ai poruncit; că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.
Mărire…, Troparul Cuviosului, vers 8.
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele din adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-au făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Hariton, părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Și acum…, al Născătoarei, vers 8.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni, Milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
Preotul face Încheierea.
Utrenia sau Lauda de dimineață
Îndată cântăreții, pe melodia troparului versului de rând 7:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)
În unele locuri, mai ales în parohiile mari, unde pregătirea Darurilor de Liturghie necesita mai mult timp, acum, preotul iese în fața iconostasului și face rugăciunile și închinăciunile prescrise în Liturghier.
Troparul Învierii, vers 7.
Stricat-ai cu crucea Ta moartea, deschi-ai tâlharului raiul, plângerea purtătoarelor de mir o ai schimbat, şi Apostolilor Tăi a propovădui le-ai poruncit; că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.
Mărire…, Troparul Cuviosului, vers 8.
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele din adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-au făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Hariton, părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Și acum…, al Născătoarei, vers 8.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni, Milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 7.
Viaţa în mormânt a zăcut şi pecete de piatră s-a pus; ca pe un împărat adormit ostaşii au străjuit pe Hristos şi îngerii L-au preamărit ca pe un Dumnezeu fără de moarte, şi femeile au strigat: Înviat-a Domnul, dăruind lumii mare milă.
Mărire…,
Cel ce cu înmormântarea Ta cea de trei zile moartea ai prădat, şi pe omul cel decăzut cu învierea Ta cea aducătoare de viaţă l-ai înviat, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni; mărire Ție.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Pe cel ce s-a răstignit pentru noi şi a înviat, Hristos Dumnezeu, şi a surpat puterea morţii, neîncetat roagă-L, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, să mântuiască sufletele noastre.
Ectenia mică, cu exclamațiunea:
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin.
După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 7.
Pecetluit fiind mormântul, Cel ce eşti Viaţa, din mormânt ai răsărit, Hristoase Dumnezeule, şi uşile fiind încuiate, înaintea învăţăceilor ai stătut, Învierea tuturor, Spirit drept printr-înşii înnoindu-ne, după mare mila Ta.
Mărire…,
La mormânt alergând şi cu lacrimi mir aducând, şi ostaşii păzindu-Te pe Tine, Împăratul tuturor, femeile grăit-au întru sine: Cine ne va răsturna nouă piatra? Şi glas fără de trup au auzit, zicând: Înviat-a Îngerul sfatului celui mare, Cel ce a călcat moartea. Atotputernice şi necuprinsule, Doamne, mărire Ție.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, limanul şi folositoarea neamului omenesc, că din tine s-a întrupat Răscumpărătorul lumii; că singură eşti maică şi fecioară, pururea binecuvântată şi preamărită; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, pace să se dăruiască la toată lumea.
Îndată, Binecuvântările Învierii.
În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.
Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!
Urmează Ectenia mică, cu Exclamațiunea: Că s-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Ectenia mică, apoi Ipacoiul versului de rând.
Cel ce ai luat chipul nostru şi cu trupul cruce ai răbdat, mântuieşte-mă cu învierea Ta, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.
Treptele, vers 7.
Antifonul I.
Robia Sionului din rătăcire o ai întors; şi pe mine, Mântuitorule, viază-mă, scoţându-mă din robia patimii.
Cel ce seamănă în austru necazuri și postiri cu lacrimi, acela va secera mănunchi de bucurie veşnică, pururea hrănitoare.
Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este izvorul dumnezeieştilor vistierii, din care este înţelepciunea, înţelegerea, frica. Aceluia laudă, mărire, cinste şi putere se cuvine.
Antifonul II.
De n-ar zidi Domnul casa sufletului, în zadar ne-am osteni; că fără de Acela, nici lucrarea, nici cuvântul nu se împlineşte.
Din rodul pântecelui, Sfinţii, mişcându-se de Spiritul, rodesc învăţături părinteşti ale moștenirii de fii.
Mărire…, Şi acum…
Prin Sfântul Spirit au fiinţă toate; că înaintea tuturor Dumnezeu este, stăpânirea a toate, lumina neapropiată, viaţa tuturor.
Antifonul III.
Cei ce se tem de Domnul, căile vieţii aflând, acum şi pururea se vor ferici cu mărire neamestecată.
Împrejurul mesei tale ca nişte odrasle văzând pe fii tăi, bucură-te şi te veseleşte, aducându-i la Hristos, mai marele păstorilor.
Mărire…, Şi acum…,
În Sfântul Spirit este adâncul darurilor, bogăţia măririi, adânc mare de judecăţi; că întocmai mărit și închinat este cu Tatăl şi cu Fiul.
Prohimen, vers 7.
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit! (Ps 9,32)
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit!
Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Cântăreții, pe versul 7:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Preotul:
Și pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.
Cântăreții: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
P.: Înțelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace (†) tuturor.
C.: Și spiritului tău.
P.: Din Sfânta Evanghelie (a 5-a) după Luca (24,12–35), citire.
C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.
În zilele acelea, Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare. Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea? El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era proroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri; iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea. Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt, și, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut. Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus prorocii! Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa? Şi începând de la Moise şi de la toţi prorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El. Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei. Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon. Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.”
Preotul așază Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Cântăreții citesc sau cântă:
Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn, lui Isus unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei învierii lui Hristos. Că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.
Apoi, Psalmul 50:
Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis:
Mărire…,
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Apoi, pe versul 6, propriu-zis:
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre (cf Ps 50,1-2).
Stihira: Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viața veșnică și mare îndurare.
Preotul rostește Ectenia specială, din Liturghier
Mântuiește, Dumnezeule poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări; înalță fruntea creștinilor dreptcredincioși, și trimite peste noi milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor, cereștilor netrupești Puteri; cu rugăciunile cinstitului, măritului proroc înaintemergător și botezător Ioan; cu ale sfinților, măriților și întru tot lădaților Apostoli; cu ale celor între sfinți părinților noștri și mari dascăli ai lumii și ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur; cu ale celui între sfinți părintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Liciei, făcătorul de minuni; cu ale celui între sfinți părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; cu ale sfinților, măriților și bine învingătorilor Mucenici; cu ale preacuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinților noștri; cu ale sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana; cu ale Cuviosului Hariton Mărturisitorul, pe care îl sărbătorim astăzi, și cu ale tuturor sfinților, rugămu-Te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoșii, care ne rugăm Ție, și Te îndură spre noi.
Cântăreții: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Preotul, cu glas înalt:
Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu care împreună ești binecuvântat, cu preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântăreții: Amin.
Urmează cântarea Canonului, pe antifon vers 4.
Catavasia I
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Catavasia III
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Ectenia mică, cu Exclamațiunea:
Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin.
Sedealna Cuviosului, antifon vers 4.
Cu cuvinte ai împodobit Biserica lui Hristos, cu fapte ai cinstit pe cea după chipul lui Dumnezeu, fericite Hariton. Căci înțelepciunea cea din tine a strălucit în lume, strălucind prin credință darurile vindecărilor. Pentru aceasta cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei, același vers.
Fecioară Preacurată, care ai născut pe Dumnezeu cel mai presus de ființă, roagă-te Lui neîncetat, împreună cu cuvioșii, ca să ne dea iertare de greșeli și îndreptare vieții, nouă, celor ce cu credință și cu dragoste după datorie te lăudăm pe tine, ceea ce singură ești prealăudată.
Catavasia IV
Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, prorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.
Catavasia VI
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.
Ectenia mică, apoi, Condacul , vers 7.
Nu va mai putea încă stăpânia morţii să ţină legaţi pe oameni, că Hristos a venit, sfărâmând şi dezlegând puterile ei. Legat este iadul. Proorocii cu un glas se bucură, zicând celor cu credinţă: Sosit-a Mântuitorul, ieşiţi credincioşilor la înviere.
Icos
S-au cutremurat cele de dedesubt astăzi, iadul şi moartea, de Unul din Treime; pământul s-a cutremurat şi portarii iadului văzându-Te s-au spăimântat; iar făptura toată, cu prorocii bucurându-se, cântă Ție cântare de biruinţă, Răscumpărătorului nostru Dumnezeu, Celui ce ai stricat acum puterea morţii. Să cântăm şi să strigăm: Pe Adam şi pe cei din Adam, lemnul acesta iarăşi i-a ridicat. Ieşiţi, credincioşilor, la înviere.
Catavasia VII
Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
(Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.
Ectenia mică, cu Exclamațiunea:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cerești, și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Viaţa şi Calea, Hristos, din morţi înviind, a călătorit împreună cu Cleopa şi cu Luca, de care a şi fost cunoscut în Emaus, la frângerea pâinii; ale căror suflete şi inimi erau arzând, când la grăia lor pe cale şi la tâlcuiau Scripturile ce erau pentru El. Cu care să strigăm: A înviat şi s-a arătat lui Petru.
Mărire…, a Cuviosului.
Cu chinuirea mai întâi bine pedepsindu-te, iar a doua oară cu postul săvârșind călătoria dumnezeiască, părinte, la ceruri te-ai suit și stai înaintea lui Hristos, cuvioase Hariton, rugându-te pentru noi cei ce cu căldură te lăudăm pe tine.
Şi acum…, a Născătoarei.
Îngerul a adus Fecioarei acest: Bucură-te! mai înainte de conceperea Ta, Hristoase; şi tot un înger a răsturnat piatra mormântului Tău; acela, în locul întristării semne de bucurie negrăită, iar acesta în locul morţii, pe Tine, Dătătorule de viaţă, vestindu-Te şi mărindu-Te, a vestit femeilor şi ucenicilor învierea.
Îndată, pe versul 7, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4, ale lui Anatolie 4, pe vers 7.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Înviat-a Hristos din morţi, dezlegând legăturile morţii. Binevesteşte, pământule, bucurie mare! Lăudaţi, ceruri, mărirea lui Dumnezeu.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn, lui Isus, Cel singur fără de păcat.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Învierii lui Hristos închinându-ne nu încetăm; că El ne-a mântuit de fărădelegile noastre; Sfânt este Domnul Isus, Cel ce a arătat învierea.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? Că, pentru noi Dumnezeu este intre oameni; pentru firea cea stricată Cuvântul trup s-a făcut şi a locuit întru noi, pentru cei nemulţămitori, Făcătorul de bine; pentru cei robiţi, Răscumpărătorul; pentru cei ce şedeau întru întuneric, Soarele dreptăţii; pe cruce, Cel fără prihană; în iad, Lumina; în moarte, Viaţa; Învierea pentru cei căzuţi. Către Care să strigăm: Dumnezeul nostru, mărire Ție.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Porţile iadului le-ai sfărmat, Doamne, şi stăpânia morţii ai surpat, cu puternică tăria Ta; şi împreună ai ridicat pe morţii cei ce din veac dormeau în întuneric, cu dumnezeiască şi mărită învierea Ta, ca un împărat al tuturor şi Dumnezeu atotputernic.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Veniţi să ne bucurăm în Domnul şi să ne veselim întru învierea Lui; că pe cei morţi împreună i-a ridicat din legăturile cele nedezlegate ale iadului; şi a dăruit lumii, ca un Dumnezeu, viaţă veşnică şi mare milă.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Îngerul strălucind a şezut pe piatra mormântului Celui de Viaţă primitor, şi femeilor mironosiţe a binevestit, grăind: Înviat-a Domnul, pe cum mai înainte a zis. Spuneţi învăţăceilor Lui că va merge mai de voi în Galileea, iar lumii dăruiește viaţă veşnică şi mare milă.
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Pentru ce ați nesocotit Piatra cea din capul unghiului, o, călcătorilor de lege? Aceasta este Piatra pe care a aşezat-o Dumnezeu în Sion, Cel ce din piatră a izvorât apă în pustie şi nouă, din coasta Sa, ne-a izvorât nemurire. Aceasta este Piatra care din muntele cel fecioresc, fără de poftă bărbătească, s-a tăiat, Fiul Omului, Cel ce va să vină pe norii cerului Cel vechi de zile, precum a zis Daniel; şi veșnică este împărăţia Lui.
Mărire…, Stihira Evangheliei, vers 4, propriu-zis.
O, preaînţelepte judecăţile Tale, Hristoase! Cum, lui Petru, prin giulgiurile singure ai dat a cunoaşte învierea Ta? Şi cu Luca şi cu Cleopa împreună călătorind şi vorbind, nu Te-ai descoperit îndată! Pentru aceasta, ai și fost mustrat, ca și cum ai fi fost singur în Ierusalim şi nu ai avea cunoştinţă despre cele petrecute în el până la sfârșit. Ci, ca Cel ce toate le tocmești spre folosul făpturii, şi prorociile cele despre Tine le-ai tâlcuit şi, când ai binecuvântat pâinea ai fost cunoscut de dânşii, ale căror inimi, şi mai înainte de aceasta, spre cunoaşterea Ta erau aprinse; care, iată, au vestit învierea Ta şi învăţăceilor adunaţi, prin care miluieşte-ne pe noi.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 7.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare:
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.
Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim Ţie pentru mare mărirea Ta.
Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, unule născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte.
Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Hristos: întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.
În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Puterile cerurilor strigă Ție:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Cântăreții: troparul, vers 8:
Învit-ai din mormânt şi legăturile iadului le-ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele potrivnicului scăpându-i. Arătându-Te pe Tine apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire, şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult îndurate.
La Dumnezeiasca Liturghie
Prochimenul la Apostol, vers 7.
Domnul tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace. (Ps. 28,11)
Stih: Aduceți Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceți Domnului mărire și cinste. (Ps. 28,1)
Apostolul: 2 Corinteni 9,6-11
Fraților, cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va și secera. Fiecare să dea cum socotește cu inima sa, nu cu părere de rău, sau din silă, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună. Și Dumnezeu poate să înmulțească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiți spre tot lucrul bun, precum este scris: «Împărțit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac». Iar Cel ce dă sămânță semănătorului și pâine spre mâncare vă va da și va înmulți sămânța voastră și va face să crească roadele dreptății voastre, ca întru toate să vă îmbogățiți, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulțumire lui Dumnezeu.
Aliluia, la cădirea Evangheliei, vers 7.
Stih 1: Bine este a ne mărturisi Domnului și a cânta numelui Tău, Preaînalte. (Ps. 91,1)
Stih 2: Vrăjmașii Tăi, Doamne, vor pieri și se vor risipi toți cei ce lucrează fărădelegea. (Ps. 91,9)
Evanghelia: Luca 5, 1-11
În vremea aceea Isus ședea lângă lacul Ghenizaret și a văzut două corăbii oprite lângă țărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de la uscat și, șezând în corabie, învăța din ea mulțimile. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Îndepărteaz-o la adânc și lăsați în jos mrejele voastre ca să pescuiți. Și, răspunzând, Simon a zis: Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Și, făcând ei aceasta, au prins mulțime mare de pește, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie să vină să-i ajute. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Isus, zicând: Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el și pe toți cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor pești. Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Și a zis Isus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Și, trăgând corăbiile la țărm, au lăsat totul și au mers după El.
Cuminecarul, vers 7:
Lăudați pe Domnul din ceruri. Aliluia, Aliuluia, Aliluia. (Ps. 148,1)
