60.000 de tineri, fete și băieți, reuniți pe stadionul Estadio Nacional din Lima, iar alți 300.000 în zonele din împrejurimi, au participat în această seară la veghea de rugăciune alături de Papa Leon al XIV-lea. O adevărată explozie de cântece, muzică, dansuri, mărturii, momente artistice, valuri de entuziasm în tribune și spectacole de lumini, toate pentru a celebra „întoarcerea acasă” a Pontifului, considerat de toți un „peruan”. Noile generații și-au exprimat, cu acest prilej, angajamentul pentru pace.

A cântat, a făcut semnul OK cu degetul mare, a zâmbit, a râs din toată inima și, da, a fost vizibil emoționat. Papa Leon al XIV-lea a trăit toate aceste momente în cadrul spectacolului de credință care a fost marea veghe din seara de 12 noiembrie, alături de cei 60.000 de tineri din Peru reuniți pe stadionul Estadio Nacional din Lima (alți 300.000 se aflau în zonele învecinate).

Veghea a fost una impresionantă nu atât prin dimensiunea locului, cât mai ales prin atmosfera triumfală în care tinerii din Lima și din împrejurimi au celebrat „întoarcerea acasă” a Papei Leon al XIV-lea.

„Papa León, mensajero de esperanza” („Papa Leon, mesager al speranței”) – spune imnul oficial al vizitei, interpretat în ritm de zampoña (instrument tradițional andin de suflat) – a răsunat de mai multe ori și în diferite variante pe stadionul Coloso de José Díaz, așa cum este numit de locuitorii orașului Lima acest complex sportiv.

Cine știe câte întâlniri cu tinerii a văzut de-a lungul timpului misionarul și apoi episcopul Prevost! Cu siguranță, nu de asemenea amploare și, probabil, nici cu un entuziasm atât de exploziv.

O cumbia amazónica a pus în mișcare șoldurile și brațele celor prezenți pe stadionul Estadio Nacional. Toată lumea a dansat până la epuizare: chiar și surorile călugărițe și preoții, iar mai discret, și câțiva episcopi, pe parcursul celor peste două ore ale ultimului eveniment al Papei în capitala peruană, în ajunul plecării sale spre îndrăgita Dieceză de Chiclayo.

În această seară, însă, protagonista este Lima și, dacă privirile se îndreaptă spre viitor, ele se opresc asupra Zilei Mondiale a Tineretului din 2027, de la Seul, pentru care tinerii din Peru au avut astăzi un adevărat avanpremier.

„Papa León, nos vemos en Seúl” („Papa Leon, ne vedem la Seul”), scria pe una dintre numeroasele pancarte răspândite pe terenul stadionului.

„Ne pregătim să mergem. Biletul costă foarte mult și facem diferite munci pentru a strânge banii necesari. Nu putem lipsi!”, povestește Mireya. „Astăzi însă ne bucurăm de prezența Papei Leon, este aici, alături de noi!”

Peruanilor încă nu le vine să creadă că au un Papă pe care îl consideră, în proporție de 100%, „peruan”. Și cu atât mai greu le vine să creadă că îl văd întorcându-se în patria sa, așa cum scriu peste tot: pe tricouri, steaguri, șepci și chiar tatuat pe brațe.

Pentru un popor care se confruntă permanent cu dificultăți politice și sociale și care își vede viitorul tot mai mult pus la încercare de la un an la altul, vizita Pontifului în America de Sud reprezintă o gură de aer proaspăt.

Este un prilej de a-și reafirma prezența, de a-și mărturisi credința și de a se simți liberi, petrecând o noapte în saci de dormit, mâncând hrană ambalată și așteptând cu emoție evenimentul zilei următoare.

Ceea ce se petrece pe stadionul Estadio Nacional pare un spectacol, dar este un eveniment de credință. Sau poate amândouă, având în vedere că tinerii din Peru au o mulțime de idei și le pun pe toate în practică.

Nu sunt doar pancarte, ci și telefoane inteligente pe ale căror ecrane apar mesaje de bun venit adresate Papei, coregrafii bine pregătite și executate de voluntarii din tribune, mitre din hârtie pe care este înscris numele propriei parohii, păpuși reprezentându-l pe Papa Leon, stegulețe cu fotografii ale lui Prevost călare pe măgar în Anzi.

Logo-ul călătoriei apostolice, proiectat pe ecranul uriaș, prinde viață: capetele sfinților se mișcă, aripile porumbelului se deschid, iar mâinile Papei se pun în mișcare.

Și apoi este el: uriașul „părinte Roberto”, un manechin în mărime naturală care, datorită unor bețe de lemn, pare că dansează de unul singur.

„Este un Papă care aduce bucurie, trebuie să danseze și el!”, exclamă Rosa.

Îndemnul Pontifului de a proteja locurile de muncă și siguranța, „una dintre temele esențiale ale societății noastre”, este cel care l-a impresionat pe Jesus.

Esperanza, al cărei nume înseamnă „speranță”, spune că mesajul cel mai important al acestui Papă este tocmai speranța: „Să nu ne pierdem speranța, să credem că putem reuși”.

„Și să nu stingem lumina”, completează Xiomara. „Să nu stingem niciodată lumina, să păstrăm mereu o lumină aprinsă în întuneric. Ei bine, țara noastră este pe cale să stingă această lumină.”

Papa, însă, nu a lăsat lumina să se stingă. Sosirea sa pe pista stadionului, transmisă pe ecranele LED, a fost precedată de aprinderea reflectoarelor și a miilor de lanterne ale telefoanelor mobile și lumânărilor artificiale, care, odată cu lăsarea întunericului, au creat în tribune un impresionant covor de lumină.

Din tribune s-a ridicat un vuiet puternic de entuziasm, iar la trecerea papamobilului a pornit un val de aplauze și urale (ola).

De două ori, Leon al XIV-lea a făcut turul terenului stadionului, în timp ce grupurile de tineri aflate în mijlocul arenei alergau dintr-o parte în alta pentru a-i urmări traseul.

Pe fundal se auzea un amestec de cântece, voci și strigăte, care făcea imposibilă distingerea cuvintelor și l-a împiedicat de cel puțin trei ori pe cardinalul Carlos Gustavo Castillo Mattasoglio, arhiepiscopul mitropolit al orașului Lima, să își rostească mesajul de salut.

Sursa: Vatican News