Sâmbătă, 3 octombrie 2026, Catedrala Greco-Catolică „Acoperământul Maicii Domnului” din Debrecen a trăit un moment de aleasă sărbătoare și comuniune eclezială, prin celebrarea solemnă a resfințirii lăcașului de cult, după amplele lucrări de restaurare și înnoire.

La eveniment au participat, din partea Bisericii Greco-Catolice din România, Preasfinția Sa Virgil Bercea, Episcopul Greco-Catolic de Oradea, Preasfinția Sa Vasile Bizău, Episcopul Greco-Catolic de Maramureș, și Preasfinția Sa Călin Ioan Bot, Episcopul Greco-Catolic de Lugoj. La invitația Înaltpreasfinției Sale Fülöp Kocsis, Arhiepiscop-Mitropolit de Hajdúdorog, sărbătoarea a reunit numeroși ierarhi ai Bisericilor Catolice Orientale din diferite țări.

O prezență deosebită a fost cea a Preafericirii Sale Youssef Absi, Patriarhul Bisericii Greco-Catolice Melchite, Patriarh al Antiohiei și al întregului Orient, al Alexandriei și al Ierusalimului. Alături de acesta s-au aflat arhiepiscopi și episcopi greco-catolici din Ungaria, Slovacia, Ucraina, Statele Unite ale Americii și din alte țări, precum și reprezentanți ai altor Biserici. În centrul celebrării nu s-a aflat însă doar frumusețea unui edificiu restaurat, ci mai ales chemarea la înnoirea omului și a comunității prin întâlnirea cu Cristos.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Atanáz Orosz, Episcop de Miskolc, a pornit de la imaginea sanctuarului Vechiului Testament pentru a vorbi despre adevăratul Templu și despre Cristos, Marele Preot, Cel care vine în întâmpinarea omului.

„Cristos vrea să intre în viața fiecăruia dintre noi” a fost una dintre ideile centrale ale predicii. Privirea ridicată spre cupola Catedralei devine, astfel, o invitație de a privi spre Cer. Arhitectura și iconografia bisericii vorbesc despre întâlnirea dintre cer și pământ, dintre Dumnezeu și om. Sub aceeași cupolă, credincioși veniți din locuri și popoare diferite descoperă că aparțin aceleiași familii, pentru că, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel, „toți suntem una în Cristos Isus”. Ierarhul a subliniat că icoanele și picturile care împodobesc acum Catedrala nu au doar menirea de a fi admirate. Ele așază înaintea ochilor viața lui Cristos, pentru ca omul, contemplând-o, să se lase el însuși transformat.

De la Buna Vestire, prin Patimă și Cruce, până la Înviere și Înălțare, întreaga viață a Mântuitorului devine o chemare adresată fiecăruia dintre noi: să ne lăsăm recreați după chipul lui Cristos. În acest sens, Episcopul de Miskolc a reluat un gând deosebit de puternic: „Catedrala a renăscut pentru ca și voi să renașteți.” Restaurarea zidurilor capătă, astfel, un sens mult mai profund. Nu este suficient ca o biserică să fie frumoasă dacă omul care îi trece pragul nu pleacă de acolo schimbat. Nu este suficient ca pictura să strălucească dacă în inimă nu se aprinde lumina credinței. Catedrala trebuie să rămână, înainte de toate, loc al rugăciunii, al celebrării Sfintelor Taine și al întâlnirii omului cu Dumnezeu. Nu un muzeu și nu doar un monument admirat pentru frumusețea sa, ci o casă vie, în care Cristos continuă să vină în mijlocul poporului Său.

La finalul celebrării, Înalt Preasfinția Sa Fülöp Kocsis a adus mulțumire lui Dumnezeu pentru încheierea unei etape importante din ampla restaurare a Catedralei și și-a exprimat recunoștința față de toți cei care au contribuit la această lucrare. Mitropolitul de Hajdúdorog a amintit însă că, odată cu înnoirea zidurilor, începe poate cea mai importantă lucrare: aceea de a umple Catedrala cu viață și credință. Frumusețea bisericii își găsește adevărata împlinire într-o comunitate vie, rugătoare și capabilă să Îl mărturisească pe Cristos în mijlocul lumii.

Biroul de Presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea