Duminică, 4 octombrie, comunitatea greco-catolică din Beznea a trăit un moment de sărbătoare și de recunoștință, marcând împlinirea a 30 de ani de la retrocedarea bisericii Greco-Catolice „Sfânta Tereza” din localitate. 

În unele sate românești, tradiția încă face parte firesc din viața oamenilor. Duminica, drumul spre biserică se umple de culoare prin portul popular, purtat cu naturalețe și cu mândrie. Nu este doar un costum îmbrăcat la sărbătoare, ci o parte din identitatea oamenilor, un semn al rădăcinilor și al legăturii lor cu locul în care s-au născut și au crescut. În astfel de momente, trecutul și prezentul se întâlnesc într-un mod simplu și frumos, iar ceea ce au păstrat bunicii și părinții ajunge mai departe, la cei tineri.

Și poate că una dintre cele mai frumoase imagini ale unei comunități este aceea în care oamenii se adună la aceeași sărbătoare, indiferent de confesiunea căreia îi aparțin. La sărbătoarea comunității greco-catolice au venit și credincioși ortodocși, penticostali și baptiști, alături de preoții și pastorii lor. Au fost acolo oameni diferiți prin tradiția bisericească pe care o urmează, dar uniți prin respect și prin aceeași dorință de a se bucura împreună. Printre oameni s-a aflat și primarul comunei, prezent nu doar ca reprezentant al administrației locale, ci ca parte a acestei comunități. Pentru că astfel de momente ne amintesc că, dincolo de funcții, confesiuni sau diferențe, rămânem oameni care împart același loc, aceleași drumuri, aceleași bucurii și, de multe ori, aceleași rădăcini.

Parohia este păstorită de Pr. Cristian Hoduț, care, împreună cu comunitatea, continuă să ducă mai departe viața și misiunea acestei parohii.

Cu această ocazie, Sfânta Liturghie a fost celebrată de Preasfințitul Virgil Bercea, Episcopul Greco-Catolic de Oradea, care a fost înconjurat de un sobor de preoți și de credincioșii comunității. Sfânta Liturghie a reprezentat nu doar un moment de rugăciune și comuniune, ci și unul de aducere aminte și de mulțumire pentru drumul parcurs de această comunitate în cele trei decenii de la retrocedarea bisericii. 

Parohia o are ca ocrotitoare pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus, una dintre cele mai iubite sfinte ale Bisericii Catolice, cunoscută pentru spiritualitatea sa profundă și pentru ceea ce ea însăși a numit „calea cea mică”.

La vârsta de doar 15 ani, Tereza a intrat în Carmel, dorindu-și să se dăruiască în întregime lui Dumnezeu. A trăit o viață aparent simplă și ascunsă, însă plină de iubire, rugăciune și încredere în Dumnezeu. A murit în anul 1897, la numai 24 de ani, dar mărturia vieții sale a continuat să inspire milioane de oameni. „Calea cea mică” a Sfintei Tereza este drumul lucrurilor simple făcute cu iubire: încrederea în Dumnezeu, smerenia, acceptarea suferinței și transformarea gesturilor obișnuite în acte de iubire. Nu lucrurile extraordinare sunt cele care dau valoare vieții, ci iubirea cu care sunt făcute lucrurile mici.

Această spiritualitate a fost și în centrul cuvântului de învățătură rostit de Preasfințitul Virgil Bercea.

În cuvântul său, Episcopul Greco-Catolic de Oradea a pornit de la mesajul Evangheliei și de la ceea ce poate fi numit „regula de aur” a vieții creștine: să facem celuilalt ceea ce am dori să ni se facă nouă. Mesajul central transmis credincioșilor a fost unul simplu, dar profund: nu trebuie să așteptăm ca ceilalți să fie buni cu noi pentru a fi și noi buni cu ei. Iubirea începe cu noi.

„Vrei să fii salutat? Salută. Vrei să fii iertat? Iartă”, a spus Preasfințitul Virgil, oferind exemple concrete din viața de zi cu zi. „Dacă cineva mă jignește, eu să nu-l jignesc. Și să-l iert. Dacă cineva nu mă bagă în seamă, eu să-l salut. Dacă cineva mă ceartă, să nu răspund cu aceeași ceartă, ci cu un cuvânt bun.” Este o invitație la o schimbare profundă a felului în care ne raportăm la cei din jur. Creștinul nu este chemat să răspundă răului cu rău și nici să aștepte ca celălalt să facă primul pas. Dimpotrivă, iubirea autentică presupune inițiativă, iertare și disponibilitatea de a face binele chiar și atunci când acesta nu este răsplătit.

Vorbind despre Sfânta Tereza, Preasfințitul Virgil Bercea a evidențiat câteva dintre elementele fundamentale ale „căii celei mici”: încrederea în Dumnezeu, umilința, simplitatea, acceptarea suferinței și, mai presus de toate, iubirea. Astfel, viața Sfintei Tereza devine un exemplu pentru fiecare creștin. Nu este nevoie de gesturi spectaculoase pentru a trăi sfințenia. Un gest simplu, făcut cu iubire, poate avea o valoare extraordinară. În acest sens, Preasfințitul Virgil a vorbit și despre puterea unui simplu surâs: „Un surâs nu costă nimic. Niciodată.” Un zâmbet, o vorbă bună, un salut sau o mână întinsă pot schimba ziua unei persoane. Iubirea creștină se concretizează astfel în gesturi mici, dar care pot aduce lumină și speranță în viața celui de lângă noi.

Un alt îndemn important adresat credincioșilor a fost acela de a nu răspunde răului cu rău. „Faceți bine celor care vă fac rău” și „Nu răspundeți răul cu rău” sunt cuvinte care sintetizează una dintre cele mai dificile, dar și mai frumoase exigențe ale vieții creștine. Este ușor să fii bun cu cel care este bun cu tine. Mult mai greu este să rămâi bun atunci când ești rănit, jignit sau ignorat. Tocmai aici se vede însă adevărata putere a iubirii creștine: în capacitatea de a ierta, de a înțelege și de a răspunde cu bine acolo unde ai primit rău.  Preasfințitul Virgil a subliniat și importanța milostivirii și a înțelegerii celui de lângă noi. Înainte de a judeca un om pentru comportamentul său, suntem chemați să ne întrebăm ce se află în spatele acelui comportament. Cel care este nervos poate trece printr-o suferință. Cel care nu zâmbește poate fi rănit. Cel care se poartă aspru poate avea, la rândul său, nevoie de înțelegere. De aceea, a fi creștin înseamnă și a învăța să privești omul de lângă tine cu milostivire.

Un moment deosebit al sărbătorii a fost dedicat celor care, de-a lungul anilor, au rămas aproape de această parohie și de biserica ei. La împlinirea celor 30 de ani de la retrocedarea bisericii, au fost înmânate diplome de recunoștință persoanelor care au fost alături de comunitate din acea zi și până în prezent. Fiecare diplomă a fost, de fapt, mai mult decât o simplă distincție. A fost un „mulțumesc” pentru ani de prezență, de implicare, de sprijin și de fidelitate. Pentru oamenii care au fost acolo nu doar la marile sărbători, ci și în momentele în care comunitatea a avut nevoie de ei. În spatele acestor 30 de ani se află oameni care au crezut în această comunitate, au contribuit la viața ei și au ajutat ca biserica să rămână un loc viu, în care credința, tradiția și oamenii să se întâlnească.

La 30 de ani de la retrocedare, mesajul Sfintei Tereza rămâne unul deosebit de actual: sfințenia se poate trăi în lucrurile mici, atunci când acestea sunt făcute cu iubire.

Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea

Andrei Alexa