„Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al măririi Sale… Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii… Căci am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi… Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” (Mt. 25, 31- 40)

Dumnica Înfricoșatei (Dreptei) Judecăți, în urbea noastă a fost o duminică cu dublă semnificație pentru credincioșii, dar și bolnavii, medicii, asistenții, infirmierii și ceilalți colegi, care asigură asistența medicală și spirituală a bolnavilor noștri. La Catedrala Greco Catolică Sf. Nicolae din Oradea, azi am sărbătorit ziua Internațională a Bolnavului, zi ce este marcată în fiecare an pe data de 11 februarie, zi în care este evocată în Biserica Universală prima apariție a Preacuratei Fecioare Maria de la Lourdes. Pentru creștinii din Biserica lui Cristos, Grota Massabielle, unde se poate vedea un „munte de cârje”, este un simbol al vindecărilor miraculoase ale Preacuratei, pentru cei ce au venit, la aleasa Mamă a lui Isus, cu credință și au cerut să se facă bine.

La Sf. Liturghie, arhierească, au participat pe lângă preoții spirituali din spitale: pr Ioan Aciu și Ioan Crăciun, un număr însemnat de colegi medici, asistenți medicali, infirmieri și alte categorii socio-profesionale, care sunt implicați în actul medical din Oradea.  A fost o celebrare și o binecuvântare pentru toți creștinii, care au participat la această Liturghie festivă, fapt remarcat și de PSS Virgil, care a spus „atunci când omul este bolnav, personalul medical nu îl întreabă cărei confesiuni aparține și nici bolnavul care, imploră ajutorul medicului, nu-l întreabă din ce biserică face parte, ci acolo la „altarul patului bolnavului” medicul, care este o prelungire a ”mâinii lui Dumnezeu”, îl tratează pe Isus plin de răni, materializat în persoana bolnavului, care este pe altar, adică pe acel pat de spital.”

Evanghelia citită la această celebrare, face referire la diferențierea pe care Bunul Dumnezeu o va face, la a doua venire a Mântuitorului, când evanghelistul ne spune că Isus îi va pune pe aleșii săi de-a dreapta sa. Printre acești aleși ai Împărăției sunt și cei ce au grijă de bolnavi, care sunt numiți de Isus frați mai mici ai săi. Vocația de medic, de vindecător, este o vocație binecuvântată și sfântă, în care colegii mei dedicați, pun o parte din sufletul lor, atunci când participă la actul medical….. acești „îngeri în halate albe” cum îmi place să-i numesc, de multe ori uită de nevoile lor personale, sau familiale, pentru a dărui din talentul, cu care i-a înzestrat Bunul Dumnezeu și din sufletul lor, celor care sunt disperați și le cer ajutor. Sacrifică timp și iubire, pentru a dărui speranță și a prelungi viața semenilor lor. Dar acești oameni minunați, înzestrați cu empatie, de multe ori devin apostoli, care prin ținuta lor îi ajută pe bolnavii lor să găsească calea spre mântuire. Nu odată am auzit de la bolnavii noștri: „părinte dacă nu aș fi trecut prin această boală și nu aș fi întâlnit colegii dumneavoastră, nu știu dacă mi-aș mai fi găsit credința”. Acești oameni minunați, de multe ori sunt nu numai doctori ai trupului și minții, ci și reformatori de suflete, pe care le călăuzesc spre Creatorul nostru.

Celebrarea liturgică a fost încheiată cu un mesaj pregătit de Conf. Univ. Dr Bogdan – Ovidiu  Feciche: „Nu dăruiești nimic oamenilor, dacă nu te dăruiești pe tine”(Axel Munthe – Cartea de la San Michele). În această prelegere invitatul nostru a prezentat armonia ce există între actul medical și amprenta pe care o pune această acțiune tămăduitoare un suflet deschis, spre cel pe care îl asistă. Se creează o legătură, am putea spune transcendentală, între terapeut și bolnavul asistat, în care viața spirituală trăită prin rugăciune, de către medicul curant, dă aripi unui suflet disperat și căzut datorită suferinței.

Tânăr specialist fiind într-un spital din Cluj, asista medical pe părintele Tertulian Langa (un dizident din perioada de prigoană a Bisericii Greco Catolice), care într-o zi, la o intervenție mai deosebită, a domnului doctor, a venit la clinică. După ce a trecut cu bine acest test profesional, l-a întrebat pe părinte, care era de o vreme acolo: „de ce ați venit azi la spital” iar el i-a răspuns „pentru dumneavoastră domnule doctor, ca să vă amintesc, că dacă faceți cu iubire și dăruire actul medical și faianța de pe acești pereți de spital se roagă pentru mâinile dumneavoastră, dar dacă nu nici pereții celor mai mari catedrale nu vă sunt alături”.

Orașul nostru este binecuvântat cu medici buni, profesioniști dar și cu multă credință, în ajutorul Domnului. Sunt coleg cu acești apostoli ai vindecării de peste 20 de ani, și sunt bucuros că și tinerii pe care ei acum îi formează atât la universitate, cât și ca și rezidenți în spitalele noastre, sunt oameni dedicați vocației. Toate acestea coroborate, cu interesul administrației spitalelor și locale, care este preocupată de îmbunătățirea bazei materiale, ne face pe noi, orădenii, să sperăm că atunci când va fi nevoie vom fi tratați cu profesionalism și iubire de către personalul medical.

Bunul Dumnezeu să vă dăruiască sănătate, talent, lumină și pace interioară dragi colegi și iubiți pacienți!

Pr. Ioan Crăciun