„Dacă știți valoarea rugăciunii în viața dumneavoastră, știți cum să rămâneți și în umilință, știți să vă păstrați demnitatea de fii ai lui Dumnezeu, în Fiul”, a spus Preasfințitul Virgil Bercea, duminică, 1 februarie 2026, la Sfânta Liturghie celebrată în Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea, la începutul perioadei Triodului, totodată Înainteserbarea Întâmpinării Domnului. Sfânta Liturghie a fost celebrată de ierarhul locului împreună cu un sobor de preoți și arhidiaconi, iar răspunsurile liturgice au fost oferite de corul Catedralei „Sfântul Nicolae”.

Pornind de la Evanghelia zilei – parabola vameșului și a fariseului (Lc 18,10-14) – episcopul a subliniat faptul că, în fața lui Dumnezeu, toți oamenii sunt egali: „Erau doi oameni care s-au urcat la templu. Foarte interesant: erau egali în fața lui Dumnezeu și amândoi «au urcat». Dumnezeu nu face diferență între niciunul dintre noi. Amândoi doreau să-L întâlnească pe Dumnezeu.”

Deși, în ochii lumii, exista o diferență clară – fariseul, respectuos al Legii vechi și al rânduielilor, și vameșul, disprețuit pentru colaborarea cu romanii – înaintea lui Dumnezeu criteriul nu este statutul social, ci atitudinea inimii. Fariseul se laudă, îi disprețuiește pe ceilalți, în timp ce vameșul se recunoaște păcătos și se smerește.

Episcopul a amintit, în acest context, cântarea funebră care evocă egalitatea tuturor în fața morții, subliniind că atât în rugăciune, cât și la finalul vieții, oamenii sunt egali înaintea lui Dumnezeu. De aici decurge o întrebare esențială: „Știm noi, în lume, să ne comportăm cu respect unii față de alții?”.

Preasfințitul Virgil  a atras atenția asupra faptului că fariseul și vameșul nu au dispărut nici din societatea contemporană. Există și astăzi oameni care se laudă, se autojustifică și îi disprețuiesc pe alții, precum și persoane care profită de ceilalți prin nedreptate. Evanghelia însă ne întreabă pe fiecare: unde ne situăm noi?

Vorbind despre pericolul narcisismului, al autosuficienței și al lipsei de respect față de cel de lângă noi, episcopul a subliniat că adevărata plăcere înaintea lui Dumnezeu vine din respectul față de om și din trăirea autentică a rugăciunii. Citând din Sfântul Isaac Sirul – pentru care „cunoașterea propriei sărăcii ne deschide inima spre primirea Harului” – Preasfințitul Virgil Bercea a reamintit că totul este dar de la Dumnezeu, începând cu viața însăși, cel mai mare dar primit de la El.

Făcând referință la cuvântul din Apostolul zilei –„rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat” (2Tim 3,10-15), ierarhul orădean a adresat un apel special părinților și bunicilor din zilele noastre, în contextul realităților îngrijorătoare din societate, mai ales în rândul copiilor și adolescenților care au fost subiectele unor știri tuburătoare în ultima perioadă. Valorile transmise în familie – credința, munca, sacrificiul, respectul – nu se pierd niciodată, chiar dacă există perioade de rătăcire sau rebeliune: „Ceea ce dăruiți astăzi copiilor și nepoților dumneavoastră nu se va pierde niciodată”. Scopul educației adevărate nu este formarea unor „farisei” sau „vameși”, prin autosuficiență sau competitivitate acerbă, ci a unor oameni cu coloană vertebrală, capabili „să știe cine sunt, ce au învățat acasă”, să rămână ei înșiși, cu demnitate și responsabilitate, pe tot parcursul vieții:

„Și noi, adesea, ajungem să credem că suntem mai buni decât alții – este firea umană… sau, cel puțin, că nu suntem atât de răi ca ceilalți – la fel, o slăbiciune omenească. Fiecare dintre noi are limitele și calitățile sale; nimeni nu este lipsit de cel puțin un talant. Iar dacă acest talant nu este îngropat, ci pus în lucrare, el crește și înflorește înaintea Domnului, cu demnitate, cu umilință și cu respect, în aprecierea celui de lângă noi și cu puterea de a merge înainte.”

În încheiere, episcopul a subliniat că parabola vameșului și a fariseului ne cheamă pe toți la umilință autentică, care o învățăm de la Domnul. El nu disprețuiește binele făcut de fariseu, nici nu condamnă păcatul vameșului, ci oferă fiecărui om libertatea de a se îndrepta și de a merge pe drumul cel bun: „Întrebarea rămâne pentru fiecare dintre noi: «reușesc cu adevărat să văd că Dumnezeu ne-a dăruit totul și că ne trimite constant harul Său?». Dacă știți valoarea rugăciunii în viața dumneavoastră, cu siguranță veți birui. Veți ști să rămâneți în umilință și să vă păstrați demnitatea de fii ai lui Dumnezeu, în Fiul. Dacă acestea le-am înțeles, atunci parabola de astăzi își descoperă pe deplin valoarea. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu și Maica Sfântă. Amin.”

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi