Dragi frați și surori, duminică fericită!

În această a doua duminică după Crăciunul Domnului, aș dori mai întâi să vă reînnoiesc urările mele cele mai bune. Poimâine, odată cu închiderea Porții Sfinte a Bazilicii Sfântul Petru, vom încheia Anul Jubiliar al Speranței, iar însăși taina Crăciunului, în care suntem cufundați, ne amintește că temelia speranței noastre este întruparea lui Dumnezeu. Prologul lui Ioan, pe care Liturghia ni-l oferă din nou astăzi, ne amintește acest lucru: „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi” (In 1,14). Speranța creștină, de fapt, nu se bazează pe previziuni optimiste sau calcule umane, ci pe alegerea lui Dumnezeu de a ne împărtăși călătoria, astfel încât să nu fim niciodată singuri în călătoria noastră prin viață. Aceasta este opera lui Dumnezeu: în Isus, El a devenit unul dintre noi, a ales să fie cu noi, a vrut să fie Dumnezeu-cu-noi pentru totdeauna.

Venirea lui Isus în slăbiciunea trupului uman, în timp ce ne reînvie speranța, ne dă și un dublu angajament, unul față de Dumnezeu și altul față de om.

Față de Dumnezeu, pentru că dacă El s-a făcut trup, dacă a ales fragilitatea noastră umană ca locuință, atunci suntem chemați să-L regândim pe Dumnezeu pornind de la trupul lui Isus și nu de la o doctrină abstractă. Prin urmare, trebuie să ne examinăm mereu spiritualitatea și modurile în care ne exprimăm credința, pentru ca acestea să fie cu adevărat întrupate, adică capabile să gândească, să se roage și să proclame pe Dumnezeu care vine să ne întâlnească în Isus: nu un Dumnezeu îndepărtat care locuiește într-un cer perfect deasupra noastră, ci un Dumnezeu care este aproape de noi, care locuiește pe pământul nostru fragil, care este prezent în chipurile fraților și surorilor noastre, care se revelează în situațiile cotidiene.

Angajamentul nostru față de umanitate trebuie să fie la fel de consecvent. Dacă Dumnezeu a devenit unul dintre noi, fiecare ființă umană este o reflectare a Lui, poartă chipul Lui și deține o scânteie din lumina Lui; iar acest lucru ne cheamă să recunoaștem în fiecare persoană demnitatea sa inviolabilă și să practicăm iubirea reciprocă unul față de celălalt. Astfel, Întruparea ne cere, de asemenea, să ne angajăm concret în promovarea fraternității și a comuniunii, astfel încât solidaritatea să devină criteriul relațiilor umane, al dreptății și al păcii, al îngrijirii celor mai fragili și al apărării celor slabi. Dumnezeu s-a făcut trup, prin urmare nu există o închinare autentică a lui Dumnezeu fără grija pentru trupul uman.

Frați și surori, bucuria Crăciunului să ne încurajeze să continuăm călătoria noastră, cerând Fecioarei Maria să ne facă tot mai dispuși să slujim lui Dumnezeu și aproapelui nostru.

Piața Sfântul Petru
A doua duminică după Crăciun, 4 ianuarie 2026