„Să-L luăm, fraților, pe Domnul de bun tovarăș de drum,

să ne ținem de mâna Lui preasfântă, Ep. Iuliu Hossu”

„Jubileul este un timp de har, care ne oferă ocazia de a redescoperi prezenţa lui Dumnezeu, pentru schimbarea vieţii şi întoarcerea la El pornind din nou de la zero, pentru a ne bucura împreună cu El”

„Nu există sfânt fără trecut și nu există păcătos fără viitor!”

Fiecare întâlnire a marianiştilor, indiferent de nivel, are darul de a trezi în noi vederea înlăuntrul şi înafara persoanei noastre dedicate Preacuratei Fecioare Maria prin ceea ce trăim, primim, dăruim şi mărturisim la acea ,,stare împreună”. În acest an, în perioada 26-28 mai, Episcopia de Bucureşti a organizat Întânirea Naţională a Reuniunii Mariane la Mănăstirea Fraţilor Carmelitani Desculţi, Snagov, închinată Fecioarei Maria de pe Muntele Carmel, într-un context cu totul special: Anul național „Cardinal Iuliu Hossu”, în timpul binecuvântat al Jubileului Speranţei.

Dumnezeu mereu dăruieşte. Jubileul, definit ca timp de har oferit tuturor oamenilor, e o şansă de a ne bucura împreună cu EL, descoperindu-i prezenţa în viaţa noastră, de a ne invita la sfinţenie. Aici, la Întâlnirea noastră, DARUL SĂU s-a concretizat firesc în OAMENII care ne-au primit în primul rând în inimile lor, ne-au luat în braţe, ne-au întâmpiat pe fiecare delegaţie în parte: Blaj, Cluj-Napoca, Maramureş, Lugoj-Timişoara şi Oradea; ne-au găzduit, hrănit, transportat la obiective în Bucureşti şi la gară sau aeroport, ne-au făcut daruri pentru „minte şi trup”… O mână de oameni, d-na preoteasă Livia Oţoiu, tânăra familie Delia şi Virgil Frum, d-na Maria Chira şi distinsa fam. nonagenară a D-lui prof. Lucian Turdeanu, preşedintele Reuniunii Mariane ,,Bunavestire” Bucureşti, comitetul de organizare. MULŢUMIM lui Dumnezeu pentru ei şi le mulţumim lor pentru tot darul.

Oameni dragi, marianiştii din ţară, am fost unii altora prilej de bucurie, exemplu şi părtăşie a celor ce ne uneşte, slujirea Lui Dumnezeu prin Maria, Mama Cerească. Timpul petrecut spre edificare noastră întru marianism nu s-a limitat, ca în alte ocazii, stict la prezentări de materiale pe baza generoaselor teme, luări de cuvânt, dezbateri, propuneri, etc. cât mai ales la participarea la evenimentele dedicate Anului Naţional Cardinal Iuliu Hossu la Ateneu şi Biblioteca Academiei.

Salutul şi alocuţiunile gazdelor prin pr.Cristian Ioanette şi ale comitetului naţional, prin pr. rector al Seminarului Blaj, Ciprian Suciu, spiritualul R.M., alături de d-na Angela Groza, preşedintă, s-au referit la tema propusă: ,,Jubileul Speranţei alături de Preasfânta Fecioară Maria: Iată slujitoarea Domnului”-„Când răul dă năvală, nu-i totuna în prejma cui stăm!” D-na preşedintă ne-a îndemnat să nu uităm esenţialul, ca marianişti: ,,urmarea Mamei Cereşti”, detaliind câteva dintre virtuţile Ei: Credinţa, Blândeţea, Speranţa ca pavăză împotriva Răului atât de prezent în lume. Lânga EA să stăm, să ne cuprindem în frumuseţea dăruirii sale, să ne amintim că pentru mântuire se cere a îmbrăţişa darul Pocăinţei, al Sf. Împărtăşanii, evitarea prilejurilor de păcat, facerea de bine…

Am urmat noi, prin a ne prezenta pe scurt delegaţiile şi contrubuţia fiecarui delegat la bunul mers al activităţii mariane din eparhie. Reprezentanţii noştri: Pr. Cristian Hegyes, d-na Florica Pop, R.M. Şimleu Silvaniei, preşedinta R. M. ,,Bunavestire”, etalon de Reuniune Mariană, organizatoarea Intâlnirii R.M. Eparhiale din acest an; d-na Mariana Ştef, preşedinta R.M. ,,Bunavestire” Sântandrei, cu record de primiri de noi membri în acest an; d-na Marinela Diaconu, secretară eparhială a R.M.; d-na Laura Ologu, din partea Biroului Pastoral şi d-na Maria Mirela Filimon, preşedinta eparhială, R.M. Oradea. Menţionăm sprijinul permanent al PSS Virgil Bercea de prezenţa căruia ne-am bucurat şi în aceste zile.

Prilejul de a vorbi despre ceea ce dorim să împărtăşim celor din ţară, depre activiţăţile noaste şi propuneri pentru activităţile posibil comune, a venit, oportun, după încheierea meditaţiilor prezentate de Pr. Marco Secchi, OCD. Astfel, am fost invitaţi la Întâlnirea eparhială a R.M. Maramureş care va avea loc în 2 august la Băseşti, să participăm la Blaj, la hramul Mănăstirii Cărbunari, în 15 august, la Scăiuş, de hram; să ne vizităm în perioada iunie-ocombrie între noi întru bucuria părtăşiei, să găsim căi comune de a ne ajuta familiile, copiii şi nepoţii să cunoască milostivirea lui Dumnezeu, să-i aducem în biserică, să fim MODELE; să continuăm să ne publicăm articolele de spiritualitate în Revista Marianistul şi cele locale, să ne prezentăm Asociaţia Reuniunii Mariane din fiecare eparhie la Maria TV, făcând cunoscute tuturor rolul si specificul asociaţiei noastre, să continuăm să ne susţinem reciproc, prin orice mijloc, mai ales prin darul rugăciunii spre binele sufletelor şi nu în ultimul rând spre cunoaşterea tezaurului de jertfă, de spiritualitate şi de istorie naţională a Bisericii noastre Greco-Catolice.

Ceea ce s-a pregătit pentru noi spiritual a fost edificator și de mare folos. Pr Marco, cel care ne-a găzduit la Mănăstirea Fraţilor Carmelitani, ne-a explicat în mod concret, cu vii exemple în cadrul meditațiilor sensul unui Jubileu: ,, Jubileul este un timp de har, oferind oamenilor ocazia de a redescoperi prezenţa lui Dumnezeu şi o chemare la sfinţenie, pentru convertire, pentru schimbarea vieţii şi întoarcerea la Dumnezeu pornind din nou de la zero, pentru a ne bucura împreună cu Dumnezeu. Părintele atrăgea atenția cum de multe ori ocaziile vieţii trec pe lângă, neobservate, fiindcă oamenii sunt preocupaţi mai mult de aspectele negative. De aceea, este mare nevoie să ne resetăm, să ne întoarcem de la început și să ne amintim de unde am pornit, să ne încălzim sufletul, reînsuflețind speranţa şi trezindu-ne conştiinţa, prin limitarea rutinei.

Părintele sublinia că atunci când Dumnezeu vine în viaţa noastră, aduce ceva total nou, care ne răstoarnă ideile, rupe lanţul răzbunărilor spunând: Pace vouă!, încurajându-ne nu că mâine va fi mai bine, ci astăzi.

O atenționare specială a părintelui a fost cu privire la sufletele nehotărâte, care nu sunt apreciate, acestea amânând la nesfârșit o alegere. Omul este de dorit să facă alegeri, fiindcă Dumnezeu merge chiar și după oaia rătăcită sau fiul risipitor, în schimb de omul căldicel se desparte. Se remarcă cum omul este foarte zgârcit cu timpul oferit, ar deschide doar puțin poarta către Dumnezeu, vrea mereu garanția că se poate întoarce înapoi. „Eu, de exemplu, spunea părintele, nu pot fi călugăr doar sâmbătă și duminică, trebuie să țin mereu ușa deschisă. … Este bine să fii acolo unde Dumnezeu te-a chemat, unde El îți dă fericirea, altfel te irosești căutând mereu soluții”.

Referindu-se la comportamentul uman, părintele a descris cele patru tipuri de manifestare ale oamenilor: Animal, care este interesat doar de hrană, casă și înmulțire; Vagabond, care nu are casă, nu are țintă, merge la nimereală și vrea să fie liber, în mișcare; Turist, care este permanent în mișcare, caută noi experiențe fiindcă lumea e frumoasă, deschide mintea, e ceva bun, însă aceasta este o călătorie continuă pentru o experiență nouă, bifată aici și acolo, cu interesul de a face 1000 de poze dintre care se șterg 999, obținând o colecție de amintiri, de multe ori fără a trăi momentul, prezentul, viața și din păcate, doar după un timp omul își dă seama cu amărăciune că și-a risipit timpul. … Unii fac un bine aici, în România, apoi în Kenia, apoi altundeva, ajută pe cineva defavorizat, dar numai la suprafață, de aceea trebuie să fim atenți ca și inima să se dezvolte;

A fost remarcată cea de-a patra categorie, anume Pelerinul, fiindcă la un moment dat omul vrea mai mult, vrea o țintă, chiar dacă e foarte departe, un drum lung, chiar dacă poate a mai căzut, a cerut ajutor, s-a vindecat, a iertat, dar o mare bucurie este să cucerești ceva cu greu. Părintele Marco a subliniat cum viața nu este mereu ușoară, însă există mereu posibilitatea de a merge mai departe și de a găsi ajutor, de a găsi persoane bune. „Lăsați-vă copiii să se lupte pentru ceva, altfel ei nu știu să caute nimic, să îndrăznească, să lupte pentru a obţine ceva, nu să îi scutiţi de tot, să primescă de-a gata … Pelerinul merge în sus, merge în jos, dar totuși către Dumnezeu!”

„În viața aceasta, care este o călătorie, lui Dumnezeu îi e sete să ne fie sete de El, El nu ne constrânge ci dorește să fie dorit și să descoperim cum El ne dă Viața adevărată.”

Părintele a încheiat arătând cele două influențe principale ale lumii: diavolul și Dumnezeu. „Diavolul vrea să ne despartă de Dumnezeu, aduce iluzii, gălăgie, are interesul să ne blocheze, așa ca pe cel care a îngropat talantul. În schimb, Dumnezeu vrea ca persoana să se dezvolte, să crească, dă încredere, dă iertare, putere, speranță, dă Viață!

Nu există sfânt fără trecut și nu există păcătos fără viitor!”

Ceva deosebit pentru noi, ca un mare dar, a fost contextul Anului Național „Cardinal Iuliu Hossu”, ca o sărbătoare de suflet oferită nouă de Fecioara, care ne-a dăruit astfel nişte evenimente deosebite la care să putem participa în locuri emblematice, cum ar fi Ateneul Român sau Academia Română.

În prima seară am avut ocazia de a ne deplasa spre capitală și a păși în eleganta clădire a Ateneului Român, monument istoric, un simbol al identității naționale cu rol principal în peisajul culturii românești, care în prezent este și sediul Filarmonicii „George Enescu”. Am fost invitaţi la Gala ,,Cardinal Iuliu Hossu”, organizată de Episcopia Greco-Catolică de București în colaborare cu Secretariatul de Stat pentru Culte, în cadrul acestui an comemorativ dedicat Fericitului martir.

Cu această ocazie, Excelența Sa Mons. Giampiero Gloder, Nunțiu Apostolic, a adresat publicului câteva cuvinte, punând în evidență cum Episcopul Iuliu Hossu a lăsat o amprentă de neșters în istoria țării, fiind un monument de credință nezdruncinată și o lumină de speranță pentru Biserica sa Greco-Catolică. „Lumina speranței nu s-a stins niciodată în inima lui, curajos în a cere libertatea României, iertându-i chiar pe persecutorii săi. Cu blândețe și fermitate a adus primăvara în plină iarnă, dând glas Marii Uniri”.

Cu această ocazie, Preasfințitul Mihai Frățilă, episcop de București, în acest an un adevărat ambasador al fericitului Episcop Iuliu Hossu, a oferit publicului o emoționantă alocuțiune referitoare la acest erou al națiunii, care a dovedit că spiritul, credința și demnitatea nu pot fi îngenuncheate.

Alocuțiunea Preasfințitul Mihai Frățilă, episcop de București:

„Simfonia destinului lui Iuliu Hossu continuă să surprindă.

Moștenirea cardinalului – membru al unei Biserici minoritare scoasă în afara legii (1948) – a fost, până în 1989, anulată public. Chiar și după 1990, spre a nu deranja complicități care au condus la comunizarea României, greutățile au continuat.

Pentru mulți compatrioți numele episcopului român unit al Gherlei și al Clujului nu spune astăzi mare lucru. Personajul discret cu fața neclară (mișcată) din colțul unei fotografii celebre, care citește declarația de unire a Ardealului cu România, este însă un simbol al suflării românești. La Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, i-a fost scris să zărească în sfârșit zorile libertății și să fie martor al acelei clipe astrale. În timpul celui de-Al Doilea Război mondial, sub ocupația horthystă, însuflețit de credință, același Iuliu Hossu n-a pregetat să vină în ajutorul semenilor săi evrei persecutați și osândiți. Mai târziu, când dictatura comunistă trâmbița cu emfază sfârșitul religiei, episcopul a continuat să fie martor al unei Biserici române unite cu Roma clandestine, care a supraviețuit.

Anul „Cardinal Iuliu Hossu” presupune un temei moral de recunoștință. Este o formidabilă ocazie pentru a reconsidera distanța față de coșmarul unei lumi oribile care a schimonosit sufletele, dar nu a reușit să înfrângă caracterele. Faptul e grăitor de la sine, dacă ne gândim că demersul dedicării anului 2025 primului cardinal român a fost susținut și prezentat în Parlamentul României prin bunăvoința și tenacitatea domnilor deputați Ovidiu Ganț – din partea Forumului german – și Silviu Vexler – președintele Federației comunităților evreiești din România.

Cu toate că ne aflăm într-o lume confuză, virtutea – avem, iată, încă o dovadă – nu e câtuși de puțin o realitate circumstanțială. Gratitudinea, la rândul ei esențială, s-a lăsat văzută și simțită în existența concretă a unor oameni care știu să recunoască binele și să-l prețuiască.

O comemorare își poate atinge țelul nu numai când sensul datoriei față de memoria lucrurilor, față de cercetare și de studiu este asumat în cultura națională, ci și când imperativul conștiinței morale se regăsește în acel demers oficial. Orice instituție respectabilă, fără o astfel de mobilizare, n-ar face decât să se expună zădărniciei, pierzând șansa înnoirilor interioare.

Biserica lui Iuliu Hossu nu se mai ascunde azi, dar, la fel ca în timpul prigoanei, continuă să nu se rușineze de credința ei. După zeci de ani de distorsionare a adevărului istoric, Anul Cardinal Iuliu Hossu ar putea fi – de ce nu? – parte a scutului de luciditate în fața nesocotinței și a duplicității. Pare, în orice caz, un prilej neașteptat de a încuraja și mai mult simțul datoriei și al răspunderii în viața societății noastre. …

<Martiriul este forma de la urmă a politeții> – scria de curând un gânditor francez contemporan. <E punctul> – spunea el – <unde a ști să trăiești coincide cu a ști să mori; unde cutumele lumii trebuie să le ajungă din urmă pe cele ale lumii viitoare>. Astă seară, Iuliu Hossu ne lasă moștenire politețea… de a se fi lăsat, iată, ajuns din urmă.

Dumnezeu să binecuvânteze România!”

În cea de-a doua zi, am avut ocazia emoționantă de a participa împreună la Liturghia arhierească cu toți cei șapte episcopi ai noștri în Catedrala Greco-Catolică ,,Sf. Vasile cel Mare” din București, aceștia aflându-se în capitală pentru a participa la sesiunea sinodală ordinară de primăvară a Sinodului Episcopilor Bisericii române unite cu Roma, Greco-Catolică.

Și în ziua de miercuri, 28 mai 2025, ne-am ales cu un dar deosebit, fiindcă în Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române a a avut loc o Conferință comemorativă: „Cardinalul Iuliu Hossu. Personalitate a istoriei României”, unde cei prezenți au aflat detalii importante legate de viața și implicarea ilustrului erou greco-catolic, grație căruia am ajuns în ,,Ierusalimul așteptărilor noastre naționale”, așa cum ilustra unul dintre vorbitori.

În continuare, tot Biblioteca Academiei Române a găzduit vernisajul expoziției foto-documentare: ,,Fericiții Episcopi martiri greco-catolici români”, organizată de Muzeul Județean Satu-Mare și Episcopia Greco-Catolică ,,Sf. Vasile cel Mare” din București, cu sprijinul mai multor parteneri, printre care şi Episcopia Greco-Catolică de Oradea.

Un moment de mare emoţie sufleteasca a fost reculegerea la mormintele Fericitilor Episcopi Iuliu Hossu, Ioan Bălan şi Vasile Aftenie, în Cimitirul Bellu Catolic.

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acest timp binecuvântat, mulțumim organizatorilor pentru buna găzduire și pentru bogatul program, dar mai ales recunoaştem felul în care EL, Dumnezeu şi Preacurata Fecioară Maria ,,ne-a rânduit” această Întâlnire a Reuniunii Mariane de excepţie.

 

Maria-Mirela Filimon, Preşedinta eparhială a Reuniunii Mariane Oradea

Laura Ologu, Biroul Pastoral