Actul de pioasă trecere la cele veșnice a Sanctității Sale Papa Francisc

OBITUS, DEPOSITIO ET TUMULATIO
FRANCISCI PP. SANCTAE MEMORIAE

Cu noi pelerin al speranței, călăuză și însoțitor de drum spre destinația la care suntem chemați — Cerul — la 21 aprilie al Anului Sfânt 2025, la ora 7:35, în timp ce lumina Paștelui strălucea în a doua zi a Octavei Pascale, în Lunea Paștelui, iubitul Păstor al Bisericii, Francisc, a trecut din această lume la Tatăl. Întreaga comunitate creștină, în special cei săraci, a adus laudă lui Dumnezeu pentru darul slujirii sale, prestată cu curaj și fidelitate față de Evanghelie și față de Mireasa mistică a lui Cristos.

Francisc a fost cel de-al 266-lea Papă. Amintirea sa rămâne vie în inima Bisericii și a întregii omeniri.

Jorge Mario Bergoglio, ales Papă la 13 martie 2013, s-a născut la Buenos Aires, pe 17 decembrie 1936, din părinți emigranți piemontezi: tatăl său, Mario, era contabil, angajat la căile ferate, iar mama, Regina Sivori, se ocupa de casă și de educația celor cinci copii. După ce a obținut diploma de tehnician chimist, a ales calea preoției, intrând inițial în seminarul eparhial, iar la 11 martie 1958 a intrat în noviciatul Societății lui Isus. A studiat științele umaniste în Chile, iar revenit în Argentina, în 1963, a absolvit filosofia la Colegiul „Sfântul Iosif” din San Miguel. A fost profesor de literatură și psihologie la colegiile „Imaculata” din Santa Fé și „Salvatorul” din Buenos Aires. A fost hirotonit preot la 13 decembrie 1969 de arhiepiscopul Ramón José Castellano, iar la 22 aprilie 1973 a depus profesiunea perpetuă în Ordinul Iezuit. După ce a fost maestru de novici, profesor de teologie, consilier provincial și rector, la 31 iulie 1973 a fost numit provincial al iezuiților din Argentina.

După 1986, a petrecut câțiva ani în Germania pentru a-și finaliza teza de doctorat. Revenit în Argentina, cardinalul Antonio Quarracino l-a dorit ca apropiat colaborator. La 20 mai 1992, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop titular de Auca și auxiliar de Buenos Aires. Și-a ales ca motto episcopal Miserando atque eligendo, iar în stemă a inclus cristograma IHS, simbol al Societății lui Isus. La 3 iunie 1997 a fost promovat arhiepiscop coadjutor, iar din 28 februarie 1998 a devenit arhiepiscop, primat al Argentinei, ordinarius pentru credincioșii de rit oriental și mare cancelar al Universității Catolice. A fost creat cardinal la Consistoriul din 21 februarie 2001, cu titlul „Sfântul Robert Bellarmin”. În octombrie 2002 a fost raportor general adjunct la a X-a Adunare Generală a Sinodului Episcopilor.

A fost un păstor simplu și foarte iubit în arhiepiscopia sa, pe care o străbătea cu metroul sau autobuzul. Locuia într-un apartament modest și își pregătea singur cina, simțindu-se mereu unul dintre oameni.

A fost ales Papă de cardinalii reuniți în Conclav, după demisia Papei Benedict al XVI-lea, la 13 martie 2013, luând numele Francisc, inspirat de Sfântul Francisc din Assisi, pentru a arăta grija sa față de cei mai săraci. De pe loggia Bazilicii Sfântul Petru, s-a adresat astfel lumii: „Frați și surori, bună seara! Și acum, să începem această călătorie: episcop și popor. Această călătorie a Bisericii Romei, care este cea care prezidează în caritate toate Bisericile. O călătorie a fraternității, iubirii și încrederii între noi”. Apoi, plecându-și capul, a adăugat: „Vă cer să vă rugați ca Domnul să mă binecuvânteze: rugăciunea poporului, care cere binecuvântarea pentru episcopul său”.

Pe 19 martie, în solemnitatea Sfântului Iosif, și-a început oficial slujirea petrină. Mereu atent la cei marginalizați, Papa Francisc a ales să locuiască în Domus Sanctae Marthae, din dorința de a rămâne aproape de oameni. Din prima Joi Sfântă a pontificatului, a celebrat In Cena Domini în afara Vaticanului, vizitând închisori, centre pentru persoane cu dizabilități sau dependente. Le-a cerut preoților să administreze sacramentul milostivirii, să părăsească sacristiile pentru a căuta oile pierdute și să țină ușile bisericii deschise pentru toți.

A promovat dialogul cu musulmanii și reprezentanții altor religii, semnând declarații comune precum Documentul privind fraternitatea umană (Abu Dhabi, 4 februarie 2019). A instituit Zilele Mondiale ale Săracilor, Bunicilor și Copiilor, precum și Duminica Cuvântului lui Dumnezeu. A extins Colegiul Cardinalilor convocând zece consistorii, creând 163 de cardinali din 73 de națiuni, dintre care 23 nu avuseseră niciodată un cardinal.

A convocat cinci sinoade: trei generale (despre familie, tineri și sinodalitate), unul extraordinar (tot despre familie) și unul special (pentru regiunea Panamazoniană). Vocea sa s-a ridicat în nenumărate rânduri pentru apărarea celor nevinovați. La răspândirea pandemiei Covid-19, în seara de 27 martie 2020 a vrut să se roage singur în Piața „Sfântul Petru” din Roma pentru omenirea speriată, îmbrățișând simbolic Roma și lumea. Ultimii ani ai pontificatului său au fost presărați cu numeroase apeluri pentru pace, împotriva celuin de al treilea război mondial în bucăți în diferite țări, în special în Ucraina, precum și în Palestina, Israel, Liban și Myanmar.

După spitalizarea din 4 iulie 2021, care a durat zece zile, pentru o intervenție chirurgicală la Spitalul Policlinico Agostino Gemelli din Roma, Papa Francisc s-a întors în același spital pe 14 februarie 2025 pentru o ședere de 38 de zile. Întorcându-se la Vatican, și-a petrecut ultimele săptămâni de viață la Casa „Santa Marta”, dedicându-se până la capăt și cu aceeași pasiune ministerului său petrin, deși nu era încă complet refăcut. În Duminica Paștelui, 20 aprilie 2025, a privit pentru ultima dată din loggia Bazilicii „Sfântul Petru” pentru a da binecuvântarea solemnă Urbi et Orbi.

Magisteriul său doctrinar a fost bogat, cu accent pe milostivire, misionarism și evitarea autoreferențialității. A prezentat programul său apostolic în Evangelii gaudium (24 noiembrie 2013). A scris patru enciclice: Lumen fidei (credința), Laudato si’ (ecologia), Fratelli tutti (fraternitatea) și Dilexit nos (Inima lui Isus). A emis 7 exortații apostolice, 39 de constituții apostolice, numeroase Motu Proprio și alte documente. A reformat Curia Romană prin Praedicate Evangelium(19 martie 2022), a modificat procedura de nulitate a căsătoriilor (M.P. Mitis et misericors Iesus, Mitis Iudex Dominus Iesus) și a înăsprit legislația privind abuzurile (M.P. Vos estis lux mundi).

Papa Francisc a lăsat o mărturie vie de umanitate, sfințenie și paternitate universală.

CORPUS
FRANCISCI P.M.
VIXIT A. LXXXVIII M. IV D. IV
ECCLESIÆ UNIVERSÆ PRÆFUIT A. XII M. I D. VIII
Semper in Christo vivas, Pater Sancte!

Traducere în limba română: Mihaela Caba-Madarasi