Duminică, 2 martie a.c., Preasfinția Sa Virgil Bercea a celebrat Sfânta Liturghie la Sanctuarul Eparhial „Maica Domnului” din Oradea, împreună cu călugării franciscani OFMConv., care păstoresc acest loc. În comuniune cu întreaga Biserică, ierarhul s-a rugat pentru sănătatea Sfântului Părinte Papa Francisc și a vorbit despre Postul Mare în care tocmai am intrat. Pornind de la Evanghelia ultimei duminici din perioada Triodului (Mt 6,14-21) – Izgonirea lui Adam din rai–  episcopul a evidențiat importanța Postului trăit ca o rugăciune continuă și ca pe un mijloc de apropiere de Dumnezeu. Redâm câteva idei din cuvântul de învățătură al Preasfințitului Virgil Bercea la începutul Postului Mare 2025, care poate fi urmărit și aici (click VIDEO).

Postul – un act de umilință, pocăință și eliberare
„Postul are o valoare deosebită încă din Vechiul Testament, fiind considerat un act de smerenie, pocăință și eliberare. Astăzi, în zilele noastre, își păstrează aceeași semnificație. Să practicăm umilința, amintindu-ne de păcatele noastre și eliberându-ne prin spovadă, pentru a rămâne buni și drepți înaintea Domnului”, a început ierarhul predica, amintindu-i din Vechiul și Noul Testament pe:

  • Ezra, care a postit o zi pentru ca Bunul Dumnezeu să ajute Poporul ales să iasă din robia babiloniană – un act de smerenie și credință;
  • Estera a cerut ajutor divin și a postit trei zile pentru a salva Poporul ales, dând dovadă de credință și curaj;
  • David a postit șapte zile, cerând mila lui Dumnezeu pentru copilul său bolnav. Deși copilul nu s-a însănătoșit, David nu și-a pierdut speranța și a acceptat voia Domnului;
  • Daniel a postit 21 de zile, cerând de la Dumnezeu înțelepciune și claritate pentru a ghida Poporul aflat sub ocupație persană.
  • Moise a postit 40 de zile și 40 de nopți înainte de a primi Tablele Legii;
  • Ioan Botezătorul a postit în pustiu, hrănindu-se cu lăcuste și miere.

În contrast,  cu fariseii care posteau și își puneau cenușă pe cap ca să fie văzuți de oameni, Isus a postit patruzeci de zile departe de ochii lumii. El s-a retras în pustie, fiind văzut doar de Tatăl Ceresc. După această perioadă, diavolul l-a ispitit, promițându-i totul, dar El a răspuns: „ Înapoia Mea, Satano, tu ești o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu.” Odată cu venirea Sa, Mântuitorul schimbă paradigma.

Postul trăit în „pustiul din oraș”…
„În zilele noastre noi suntem înconjurați zilnic de o mulțime de oameni. Vrem să ne vadă lumea că postim? O facem pentru sănătate, pentru imagine, sau pentru Dumnezeu?” – a invitat la reflecție episcopul. În lumea de astăzi, în care mass-media, îndeosebi telefoanele, generează multă anxietate și depresie, suntem invitați să trăim Postul în „pustiul din oraș”, să rupem lanțurile răului și ale viciilor, să ne eliberăm de dependențe și să reconstruim comunicarea adevărată cu cei din jur.

Postul – o purificare interioară
„Postul trebuie să fie pentru fiecare dintre noi un impuls de dăruire a sufletului, o dorință de a rupe cu trecutul și de a intra într-o comuniune profundă cu Domnul”, a mai spus PS Virgil. Ținând cont de recomandările Bisericii cu privire la abținerea de la anumite alimente, să nu uităm că este și mai important să renunțăm la gânduri și atitudini negative, la orgoliu, enervare, egoism, gelozie, critică, bârfă.

„Mântuitorul ne spune: «Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din ea». Astfel, în această perioadă putem renunța și la dependențe: la utilizarea excesivă a telefonului, a televizorului sau jocurilor, la indiferența și superficialitatea față de cei din jur”. De asmenea,  putem să renunțăm la indiferență și comoditate, alegând rugăciunea și participarea la devoțiuni specifice precum Calea Sfintei Cruci.

„Este foarte important să ne deschidem fereastra ochilor și a sufletului, ca să vedem soarele, să nu mai fim pesimiști.”

„Fiind în Anul Speranței, Isus bate la poarta sufletului nostru”, a mai spus PS Virgil Bercea: „Îi deschidem această poartă? Lăsăm lumina Lui să intre în viața noastră? În această perioadă să ne întrebăm fiecare «La ce renunțăm?». Dacă, după o zi, șapte sau patruzeci de zile – fiecare cât poate – ochii inimii se deschid, atunci am postit cu adevărat. Am știut la ce să renunțăm și am făcut-o cu bucurie. Nu fiți triști când postiți!”

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi

Foto: Eugen Ivuț