Marți, 11 februarie 2025, la Stâna de Vale, a fost sărbătorită Ziua Mondială a Bolnavului, sfințită Crucea lui Isus, respectiv statuia Maicii Domnului cu Isus în brațe, odată cu binecuvântarea grotei în care a fost așezată aceasta. Sfințirea a avut loc în contextul aniversării apariției Maicii Domnului la Lourdes în 11 februarie 1858. Preoții au săvârșit sacramentaliile în prezența unui grup de pelerini din Oradea, respectiv din parohiile Protopopiatului de Beiuș. Crucea și grotele acestea au fost construite personal de frații preoți Fechetă, părintele Mihai și părintele Iosif, de la Mănăstirea Greco-Catolică „Fericiții Episcopi Martiri” din Stâna de Vale.

Crucifixul este amplasat la intrarea în stațiunea montană care, astfel, este încredințată providenței divine. Dincolo de misterul mântuirii pe care o poartă în sine prin jertfa lui Isus, această cruce este încărcată, prin construcția sa, și cu istoria Episcopiei Greco-Catolice de Oradea. Corpul lui Isus cel Răstignit este așezat pe lemnul crescut în domeniul forestier eparhial, iar acesta este fixat în soclu de o structură metalică sudată din fierul fostei căi ferate inaugurate de Fericitul Martir episcop Valeriu Traian Frențiu; piatra de temelie, soclul în sine, este și el zidit din pietrele de fundație a fostei reședințe episcopale autodemolate sub vicisitudinile timpurilor. Crucea, dedicată martirilor Bisericii noastre, se ridică ca un monument al jertfei din iubire al lui Isus unită după secole cu cea al acestor martiri care, în anii tulburi premergători arestării lor, s-au reunit la reședința episcopală de vacanță de aici. Cu emoții firești, în lumina acestei istorii de iubire, s-a sfințit Crucea de părintele Zima Zorel, protopop de Beiuș, alături de preoții Taichiș Marius și Flore Marius, însoțitori ai pelerinilor, și în prezența gazdelor: frații preoți Fechetă Mihai și Fechetă Iosif.

În contextul aniversării apariției mariane de la Lourdes a fost sfințită și statuia Maicii Domnului cu Isus în brațe. Aceasta este donată de credincioșii Parohiei din Beiuș în semn de recunoștință pentru mijlocirile neobosite ale Preacuratei atât în viața personală cât și comunitară. Pelerinii, majoritari membri ai Reuniunii Mariane alături de președinta la nivel eparhial, doamna Filimon Maria-Mirela, au adus în procesiune statuia și au așezat-o în grota construită tot din „pietre mărturisitoare”, precum cele din soclul crucifixului. Grota este așezată pe partea dreaptă a drumului spre intrarea în stațiune, acoperind ocrotitor izvorul vechi cunoscut acum ca „Izvorul F.E.R.M” (însemnând: Fericiți Episcopi Români Martiri). Pelerinul, privind spre grota din zidurile căreia abundă prețioasa apă minerală de izvor, călătorește în gând și prin credință spre grota de la Lourdes din care izvorăște apa vindecătoare, izvorul fiind săpat cu mâinile firave ale tinerei vizionare Bernadeta la indicația Maicii Sfinte. Fiecare însetat, pelerin ori turist, aflat în căutarea apei naturale, privind spre izvorul de la grotă „va vedea” și va sorbi dintr-un alt izvor, unul de har supranatural izvorât prin mijlocirea Maicii Domnului și a Fericiților Episcopi martiri.

Cu această ocazie a fost sfințită încă o grotă, așezată pe un firav pârâu, cea a „Milostivirii” care conține în sine o Cruce și o statuie a Maicii Domnului alături de Fiul ei răstignit.

Părintele Zorel a transmis pelerinilor salutul, aprecierea și binecuvântarea Preasfinției sale, episcop Virgil Bercea, care din binecuvântate pricini nu a reușit să fie prezent. În cuvintele sale, părintele Zorel și-a exprimat și recunoștința proprie pentru prezența providențială a preoților frații Fechetă și aprecierea rodniciei muncii lor pastorale și fizice. Această muncă, coroborată cu activitățile administrative desfășurate de Episcopie (administrarea fondului forestier, construirea Centrului Pastoral), readuce spiritul creștin greco-catolic în această stațiune montană dezvoltată inițial prin munca aceleași episcopii.

După sfințirea acestor obiective spirituale și mărturii istorice, pelerinii au coborât în vechea „cetate de lumină” a Beiușului, numit și „micul Blaj”, în fond un „oraș episcopal” prin istoria sa. Cu o comunitate greco-catolică deja existentă, dezvoltarea privilegiată a Beiușului a luat amploare o dată cu întemeierea Episcopiei de Oradea prin bula papală „Indefessum” din 1777, fiind împroprietărită apoi prin bunăvoința Curții vieneze și cu „domeniul de la Beiuș”. Astfel, episcopii orădeni au ctitorit: biserica „Sfântul Dumitru” (cca. 1800, azi neretrocedată) și școlile beiușene. Prin bunăvoința episcopului Virgil, învățământul beiușean ( prin Colegiun Național „Samuil Vulcan”) este găzduit azi gratuit în edificiul ctitorit de episcopul Samuil Vulcan în 1828.

Un prim punct vizitat a fost însuși „Palatul episcopal”, recent încredințat – prin bunăvoința episcopului Virgil – Parohiei Beiuș. În capela din incinta palatului, este amenajată, cu grija profesoarei Zima Carmen, o expoziție permanentă cu portretele martirilor și fotografii din orașul de odinioară. Prin prezentarea făcută, pelerinii au avut oportunitatea incursiunii în trecutul Palatului și a locului. Imaginile expuse au facilitat această călătorie desăvârșindu-o spiritual prin amintirea episcopilor martiri care, sigur, au trecut prin această clădire, fiind, în perioada ocupării hortyste, chiar reședință episcopală a Fericitului Martir episcop Valeriu Traian Frențiu. Trecerea timpului a erodat clădirea care acum necesită o amplă reabilitare ce presupune investiții cu costuri imense. Efortul va fi peste resursele financiare proprii, după cum a mărturisit părintele Zorel, însă comunitatea nu se lasă descurajată căci dezideratul este sacru, dorindu-se amenajarea unui centru cultural-spiritual, iar rugăciunea și dăruirea semenilor în acest caz pot să facă imposibilul posibil.

Ziua, în fond de aniversare mariană, s-a încheiat cu rugăciunea Rozarului în Biserica parohială „Sfinții Trei Ierarhi”. Oaspeții au primit în semn de amintire câte un calendar „marianist”, redactat de Reuniunea Mariană parohială cu grija doamnei președinte Sabo Aneta și a domnului Dărăbăneanu Ioan. Astfel, fiecare zi va fi trăită sub privirea maternă a Mariei.

Ziua de 11 februarie, fiind și Ziua Mondială a Bolnavului, toți s-au rugat pentru cei bolnavi și au ascultat, în final, Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc. Prin acest moment s-a împlinit mijlocirea pentru cei suferinzi, înălțată prin celebrarea Tainei Maslului în ziua de duminică, 9 februarie.

Porniți la drum prin credință, însoțindu-se unii pe alții în iubire, privind în prezent în lumina mărturiei trecutului spre orizontul speranței, pelerinii au „trăit” ceea ce au aniversat: prezența Maicii Domnului între fiii ei spirituali.

 

Zima Zorel

Protopop de Beiuș