Nicolae Breban, născut la 1 februarie 1934 în Baia Mare, este un romancier și eseist român de renume. Este fiul preotului greco-catolic Vasile Breban și al Olgăi Constanța Esthera Breban, descendentă a unei familii de comercianți germani din Alsacia-Lorena. În 1951, a fost exmatriculat din liceu din cauza originii sale sociale, dar a reușit să-și finalizeze studiile la Liceul „Oltea Doamna” din Oradea. Ulterior, a urmat cursurile Facultății de Filosofie, unde a fost influențat de lecturile din Nietzsche și Schopenhauer.
Debutul său literar a avut loc în 1957, cu schița „Doamna din vis”, publicată în revista „Viața studențească”. Primul său roman, „Francisca”, a fost publicat în 1965, marcând începutul unei cariere literare prolifice. Printre operele sale notabile se numără „Animale bolnave” (1968), „Bunavestire” (1977) și „Don Juan” (1981).
În 1970, Breban a devenit redactor-șef al revistei „România literară”, atrăgând în jurul său unii dintre cei mai importanți scriitori români ai vremii. În 1971, a regizat filmul „Printre colinele verzi”, bazat pe romanul său „Animale bolnave”, care a fost inclus în selecția oficială a Festivalului Internațional de la Cannes. Nemulțumit de politica culturală a regimului comunist, și-a dat demisia din funcția de redactor-șef și a criticat public regimul în interviuri acordate presei occidentale.
După 1989, Breban a revenit în România și a relansat revista „Contemporanul. Ideea europeană”. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1997 și membru titular în 2009. De-a lungul carierei, a primit numeroase distincții, printre care Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1965) și Premiul „Uniunii Scriitorilor din România” pentru întreaga activitate (2000).
Nicolae Breban rămâne o figură centrală în literatura română contemporană, contribuind semnificativ la dezvoltarea prozei și eseisticii românești.
Sursa: Grupul de Facebook „Iubitorii de carte”
