Sărbătoarea Sfântului Nicolae,
Arhiepiscopul Mirelor Liciei, făcătorul de minuni (+325)
Hramul Catedralei Episcopale
Patronul Episcopiei Greco-Catolice de Oradea
6 decembrie 2024
(Toate ale sărbătorii;
Ap Evrei 13,17-21; Ev Luca 6,17-23)
Vecernia
După obișnuitul început, pe versul 2, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine, auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară. Auzi-mă, Doamne!
Stihurile următoare se citesc.
Pune Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,
Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.
Psalmul 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
Când lipsea dintru mine spiritul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: „Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii”.
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Mântuieşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Se pun Stihirile pe 8, pe versul 2 propriu-zis.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
În Mira locuind după simțire, te-ai arătat mir cu adevărat, cu mir înțelegător fiind uns, Sfinte Nicolae, arhiereul lui Hristos; că umpli de mireasmă fețele celor ce cu credință și cu dragoste săvârșesc pururea preamărită pomenirea ta, dezlegându-i pe aceștia din primejdii, din nevoi și din necazuri, părinte, cu rugăciunile tale, cele către Domnul.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Ca cel ce ai purtat nume de biruință, biruință tare te-ai arătat, cu adevărat, credinciosului popor întru ispite, Sfinte Nicolae, slujitorul lui Hristos; că pretutindenea fiind chemat, degrabă ești de față, înaintea celor ce cu dragoste aleargă sub acoperământul tău; că tu ziua și noaptea, prin credință fiind văzut, mântuiești din ispite și din primejdii.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Arătatu-te-ai împăratului Constantin și lui Avlavie în vis înspăimântându-i pe ei, le-ai zis lor lămurit: dezlegați debrabă pe cei pe care-i țineți cu nedreptate legați în temniță, că nu sunt vinovați de junghierea cea plină de fărădelege; dar de nu mă vei asculta, pâră voi face, împărate, împotriva ta, rugându-mă Domnului.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Sfinte mărite Nicolae, sfințite propovăduitor al lui Hristos, mare și fierbinte ocrotitor ești celor ce se găsesc în primejdii, celor de pe pământ și celor de pe mare, celor de aproape și celor de departe, ca un preamilostiv și tare rugător. Pentru aceasta adunându-ne, strigăm ție: roagă-te către Domnul, ca să fim mântuiți de toată nevoia.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Cu ce cununi de laudă vom încununa pe ierarhul, care cu trupul este în Mira și spiritual se găsește înaintea tuturor celor ce cu suflet curat îl doresc pe dânsul? Pe mângâietorul tuturor celor necăjiți și adăpostul tuturor celor din primejdii, turnul dreptei credințe, apărătorul credincioșilor, prin care a surpat mândria vrăjmașilor Hristos, Cel ce are mare milă.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Cu ce cântări melodioase vom lăuda pe ierarhul, pe luptătorul împotriva nelegiuirii și apărătorul cucerniciei; pe întâistătătorul Bisericii, pe marele sprijinitor și învățător, care pe toți cei rău-credincioși i-a rușinat; pe pierzătorul lui Arie și pe apărătorul cel fierbinte, prin care mândria aceluia a surpat Hristos, Cel ce are mare milă?
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Cu ce cântări prorocești vom lăuda pe ierarhul, care pe cele ce sunt departe de mai înainte le vede și pe acestea ca și cum ar fi de față, de mai înainte le vestește și le hotărăște; pe cel ce toată lumea o vede și pe toți cărora li se face strâmbătate îi mântuiește, pe cel ce în vis s-a arătat împăratului celui de Dumnezeu înțelepțit și pe cei ce mai înainte erau legați i-a mântuit de junghierea cea nedreaptă, cu puterea lui Hristos, Cel ce are mare milă?
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Cu ce cântări spirituale vom lăuda pe ierarhul, pe care Tatăl l-a ales și Fiul în chip vădit l-a binecuvântat și dumnezeiescul Spirit l-a sfințit, ca pe un vas preacinstit al alegerii și stâlp și întărire a Bisericii; pe cel ce s-a arătat lumină lumii și luceafăr dumnezeiesc, prin care negura înșelăciunii cu totul s-a împrăștiat și credința s-a propovăduit pe față?
Mărire…, vers 6.
Pe cel ce este frumusețea ierarhilor și fala părinților, izvorul minunilor și preamarele ocrotitor al credincioșilor, adunându-ne, să-l lăudăm, o iubitorilor de sărbătoare, cu cântări de laude, zicând: Bucură-te păzitorul celor din Mira, cinstit întâi-stătător și stâlp neclintit! Bucură-te luminătorule preastrălucit, care cu minunile luminezi marginile lumii! Bucură-te bucuria cea dumnezeiască a celor necăjiți și apărătorul cel preacald al celor nedreptățiți! Și acum, preafericite Nicolae, nu înceta rugându-te lui Hristos Dumnezeu, pentru cei ce cu credință și cu dragoste cinstesc pururea pomenirea ta cea de bucurie și întru tot lăudată.
Şi acum…, a Înainteserbării, același vers.
Peșteră, pregătește-te, că vine mielușeaua purtând în pântece pe Hristos. Iesle, primește pe Cel ce cu cuvântul ne-a dezlegat pe noi, pământenii, de fapta cea necuvântătoare! Păstori, cântând din fluiere, fiți martori ai minunii celei înfricoșătoare și magi din Persia aduceți Împăratului aur și tămâie și smirnă! Că S-a arătat Domnul din Maică-Fecioară, Căruia și plecându-Se întocmai ca o slugă, Maica i s-a închinat și a zis Celui ce era în brațele ei: Cum Te-ai semănat întru mine, sau cum ai răsărit în mine, Mântuitorule și Dumnezeul meu?
În timp ce se cântă Stihira cu Mărire…, Și acum…, se deschid Ușile Împărătești, preotul îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.
Terminânduse cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace (†) tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luăm aminte.
Prohimenul şi stihul zilei, vers 6.
Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul. (Ps. 123,8).
Stih: Ricicat-am ochii mei la munți, de unde va veni ajutorul meu (Ps. 120,1).
Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul.
Urmează cele 3 paremii.
Prima paremie.
De la Pilde (10,7a; 10,6a; 3,13-15a.15d-16. și alte versete disparate), citire.
Pomenirea celui drept este spre binecuvântare; Binecuvântarea Domnului vine pe capul celui drept. Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere, căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur. Ea este mai preţioasă decât pietrele scumpe; nimic din cele dorite de tine nu se aseamănă cu ea. Viaţă lungă este în dreapta ei, iar în stânga ei, bogăţie şi slavă; din gura ei iese dreptatea; legea şi mila pe limbă le poartă. Deci, ascultați-mă pe mine, o fiilor, că lucruri de cinste vă voi spune; și fericit este omul care va păzi căile mele. Că ieșirile mele sunt ieșiri de viață și vrerea de la Domnul se găsește. Pentru aceasta vă rog pe voi și pun glasul meu înaintea fiilor oamenilor. Că eu, înțelepciunea, am tocmit sfatul și știința și gândul eu l-am chemat. Al meu este sfatul și întărirea, a mea este priceperea și a mea este tăria. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc pe mine; iar cei ce mă caută vor afla har. Înțelegeți dar cei fără răutate chibzuiala și cei neînvățați puneți la inimă. Ascultați-mă pe mine că iarăși lucruri mărețe vă voi spune. Și voi scoate din buzele mele cele drepte, că adevărul va învăța gâtlejul meu, iar buzele mincinoase sunt urâte înaintea mea. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este într-însele strâmb, nici încâlcit. Toate sunt drepte pentru cei ce înțeleg și netede pentru cei ce află cunoștința. Că vă învăț pe voi adevărul, ca nădejdea voastră să fie în Domnul și să vă umpleți de Spirit.
Parimia 2.
De la Pilde (10,31-32; 11,1-12), citire.
Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare. Buzele celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura păcătoşilor strâmbătatea. Cântarul strâmb este urgisit de Domnul, şi cântărirea dreaptă este plăcerea Lui. Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi. Neprihănirea poartă pe cei drepţi, iar strâmbătatea prăpădeşte pe cei vicleni. La nimic nu foloseşte bogăţia în ziua mâniei; numai dreptatea mântuiește de moarte. Dreptatea netezeşte calea celui fără prihană, iar cel fără de lege va cădea prin fărădelegea lui. Dreptatea mântuiește pe cei drepţi, iar cei vicleni vor fi prinşi prin pofta lor. La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea. Dreptul scapă din strâmtorare, şi cel fără de lege îi ia locul. Făptuitorul de rele prăbuşeşte cu gura pe aproapele lui, iar prin ştiinţa celor drepţi va fi mântuit. De propăşirea celor drepţi cetatea se bucură, iar când pier cei fără de lege ea tresaltă de veselie. Prin binecuvântarea oamenilor drepţi cetatea merge înainte, iar prin gura celor nelegiuiţi ajunge ruină. Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuială tace.
Parimia 3.
Din Înțelepciunea lui Solomon (4,7-15), citire.
Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul anilor. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă neîntinată. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.
Dacă se face Litie.
Stihira, pe vers 1, propriu-zis.
Omule al lui Dumnezeu și slugă credincioasă, iconomule al tainelor Lui și bărbatul doririlor Spiritului, stâlpule însuflețit și icoană insuflată, ca pe o visterie dumnezeiască te-a primit cu multă râvnă Biserica celor din Mira și ca pe un rugător pentru sufletele noastre.
Apoi, Stihirile pe vers 2.
Îndreptător credinței și chip blândețelor te-a arătat pe tine turmei tale Hristos Dumnezeu, ierarhe Nicolae; că în Mira mireasmă răspândind, strălucești luminat cu dumnezeieștile tale fapte, sprijinitorul săracilor și al văduvelor. Pentru aceasta nu înceta să te rogi ca să se mântuiască sufletele noastre.
Părinte Nicolae, chivotul plin de mireasmă al moaștelor tale ocrotește pe cei din Mira. Pentru aceasta și pe cei legați, care erau osândiți fără judecată, arătându-te împăratului în vis, i-ai slobozit din moarte, din legături și din temniță. Ci și acum, și pururea, ca și odinioară, te arată rugându-te pentru sufletele noastre.
Părinte Nicolae, chiar dacă cele din Mira tac, dar lumea întreagă, cea luminată de tine cu plăcuta mireasmă a mirului și cu mulțimea minunilor, ca și cei osândiți, izbăviți prin tine, strigă cu cântări de laudă. Cu aceștia și noi strigăm, cântând: Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Apoi, pe vers 4.
Părinte Nicolae, chivot cu mir al Preasfântului Spirit fiind, ca o primăvară plină de veselie toate le umpli de mirosul dumnezeieștilor miresme ale lui Hristos. Că, făcându-te următor Apostolilor, înconjuri lumea cu cuvintele minunilor tale. De aceea, arătându-te în vis și celor de departe și celor de aproape, mântuiești din moarte pe cei ce cu judecată nedreaptă aveau să moară, scăpând, în chip minunat, din multe nevoi pe cei ce te cheamă pe tine. Pentru aceasta, cu rugăciunile tale și pe noi, cei ce te lăudăm pururea pe tine, ne liberează din nevoile cele cumplite, care vin asupra noastră.
Pe vers 6.
Bine slugă bună și credincioasă! Bine lucrător al viei lui Hristos! Tu și greutatea zilei ai purtat și talantul cel dat ție l-ai înmulțit, și pe cei ce au venit după tine nu i-ai pizmuit. Pentru aceasta porțile cerurilor ți s-au deschis ție; intră întru bucuria Domnului tău și roagă-te pentru noi, sfinte Nicolae.
Pe vers 8.
Spre lauda Domnului ai alergat, Nicolae, întru această viață vremelnică și El te-a preamărit în viața cea cerească și adevărată. Pentru aceasta, îndrăznire dobândind către Dânsul, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Mărire…, vers 8.
Rodul bărbăteștilor tale fapte, cuvioase părinte, a luminat inimile credincioșilor. Că cine, auzind, nu se va minuna de smerenia ta cea nemăsurată, de răbdarea ta, de blândețea ta față de cei săraci, de milostivirea ta față de cei necăjiți? Pe toți cu dumnezeiască cuviință i-ai învățat, ierarhe Nicolae. Și acum, fiind încununat cu neveștejită cunună, roagă-te pentru sufletele noastre.
Și acum…, a. Înainteserbării, același vers.
Betleeme pregătește-te, împodobește-ți ieslea, peșteră primește, că adevărul a venit, umbra a trecut și Dumnezeu S-a arătat oamenilor din Fecioara, luând chip ca al nostru și îndumnezeind ceea ce a luat. Pentru aceasta Adam se înnoiește, împreună cu Eva, strigând: Pe pământ Bunăvoirea s-a arătat ca să mântuiască neamul nostru.
Urmează Ectenia specială a Litiei, din Liturghier.
Stihirile Stihoavnei.
Tropar vers 5.
Bucură-te sfințite cap! Locașule curat al faptelor bune, dumnezeiescule dreptar al îndumnezeitei sfințenii, păstorule cel mare, prealuminată făclie, care porți nume de biruință; cel ce te pleci cu milostivire spre cei ce au nevoie, care te îndrepți spre rugăciunile celor neputincioși, mântuitorule grabnic, păzitorul mântuirii tuturor celor ce săvârșesc cu credință preamărită pomenirea ta; roagă pe Hristos, preafericite, să ne trimită nouă mare milă.
Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura. (Ps.131,9).
Bucură-te minte preasfințită, locașul cel curat al Treimii, stâlpul Bisericii, sprijinitorul credincioșilor, ajutătorul celor vlăguiți, steaua care cu strălucirile rugăciunilor celor bineprimite risipești totdeauna întunericul ispitelor și al necazurilor; Ierarhe Nicolae, limanul cel prealin, în care adăpostindu-se se mântuiesc cei cuprinși de furtunile vieții, roagă pe Hristos să se dăruiască sufletelor noastre mare milă.
Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui (Ps 115,6).
Bucură-te cel plin de dumnezeiască râvnă, care ai izbăvit din închisoarea cea rea pe cei ce erau să fie uciși cu nedreptate, prin înfricoșătoarea starea ta de față și prin arătările tale în vis; izvorule care ai izvorât din belșug miresme în Mira, Nicolae, și ai adăpat sufletele și ai alungat întinăciunea patimilor; secure care ai tăiat neghinele înșelăciunii, lopată care ai vânturat învățăturile lui Arie cele ca pleava; roagă pe Hristos să trimită sufletelor noastre mare milă.
Mărire…, vers 6.
Omule al lui Dumnezeu și slugă credincioasă, slujitorule al Domnului, bărbatul doririlor, vasul alegerii, stâlpul și întărirea Bisericii, moștenitorule al împărăției, nu tăcea a striga pentru noi către Domnul.
Şi acum…, a Înainteserbării, acelaşi vers.
Ceea ce nu știi de mire, Fecioară, de unde ai venit? Cine este tatăl tău și cine este maica ta? Cum porți pe Ziditorul în brațe? Cum nu ți s-a stricat pântecele? Mari minuni întru tine și înfricoșătoare taine pe pământ vedem cu uimire săvârșindu-se, Preasfântă; și ca o vrednică datorie îți pregătim peștera pe pământ și ne rugăm cerului să arate steaua; iar de la răsăriturile pământului magii vin la apusuri, ca să vadă mântuirea oamenilor: un Prunc hrănindu-Se cu lapte.
Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32 și celelalte.
La tropare.
Troparul Sfântului, vers 4.
Îndreptător al credinței și chip blândețelor, învățător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; părinte ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre (de două ori).
Mărire…, Și acum…, al Născătoarei, același vers.
Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat. Dumnezeu întrupându-Se întru unire neamestecată și crucea de bunăvoie pentru noi primind; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
Preotul face Încheierea.
Cântăreții: Amin.
Utrenia
După obișnuitul început, cântăreții pe melodia troparului versului 4:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori).
Troparele cu care am încheiat vecernia
Troparul Sfântului, vers 4.
Îndreptător al credinței și chip blândețelor, învățător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; părinte ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre (de două ori).
Mărire…, Și acum…, al Născătoarei, același vers.
Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat. Dumnezeu întrupându-Se întru unire neamestecată și crucea de bunăvoie pentru noi primind; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, antifon vers 8.
Suindu-te la înălțimea faptelor bune și cu dumnezeiasca strălucire cea de acolo luminându-te, părinte, de minunile Spiritului te-ai arătat cu adevărat strălucit luminător, folositor nebiruit fiind întru ispite. Pentru aceasta în chip preamărit pe vrăjmaș biruind, minciuna ai alungat și pe oameni i-ai mântuit de la moarte, Sfinte Nicolae. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli celor ce cu dragoste sărbătoresc sfântă pomenirea ta.
Mărire…, vers 1.
Cu razele minunilor strălucești pe pământ Sfinte Nicolae, înțelepte, și toată limba o îndemni spre slava și lauda Celui ce te-a preamărit pe tine pe pământ; pe Care roagă-L să mântuiască de toată primejdia pe cei ce cinstesc cu credință și cu dragoste, pomenirea ta, cel ce ești alesul părinților.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Marie, cinstit locaș al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuți în adâncul cumplitei deznădăjduiri și al greșelilor și al necazurilor; că tu ești mântuirea păcătoșilor și ajutătoare și sprijinitoare tare și miluiești pe robii tăi.
Apoi, după a doua Ectenie mică, a doua serie de Sedelne, antifon vers 4.
Înaintestătător al credincioșilor ești, acoperindu-i și păzindu-i pe ei, fericite, și cu adevărat de tot necazul mântuindu-i, cel ce ești preafrumoasa laudă și mărire a ierarhilor, Nicolae, cuvioase.
Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, același vers.
Ceea ce ești celor din nevoi apărătoare nebiruită și celor ce nădăjduiesc spre tine grabnică rugătoare, mântuiește-mă de primejdii și nu mă trece cu vederea, ceea ce ești tuturor ajutătoare.
Îndată se cântă Polieleul.
Psalmul 134, pe antifonul versului 4:
Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia!
Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.
Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.
Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.
Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.
Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.
El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.
El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:
Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului.
Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.
Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.
Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.
Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.
Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor.
Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.
Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul;
Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul.
Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!
Psalmul 135, pe antifonul versului 8:
Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.
Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.
Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.
Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.
Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.
Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.
Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.
Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.
Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.
Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.
Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.
Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.
Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.
Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.
Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.
După Polieleu se cântă, pe melodie proprie Psalmii aleși și Pripelele.
Stih 1: Auziți acestea toate popoarele. Ascultați toți cei ce locuiți în lume (Ps 48,1).
Pripeală: Veniți, toți pământenii, să lăudăm pe ierarhul Nicolae, zicând : Pe învățătorul celor din Mira.
(Această pripeală se repetă după fiecare stih).
Stih 2: Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere (Ps 48,3).
Stih 3: Doamne, iubit-am bunăcuviința casei Tale și locul sălășluirii măririi Tale (Ps 25,8).
Stih 4: Gura dreptului grăiește înțelepciune și limba lui rostește dreptate (Ps 36,30).
Stih 5: Întru pomenire veșnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme (Ps 111,6).
Stih 6: Fericiți sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda (Ps 83,5).
Mărire…, a Treimii.
Mărire Ție, Treime Sfântă, Părinte, Cuvinte şi Spirite Sfinte, zicând: Mărire Ție, Dumnezeule.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu
Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicând: Și prin tine cu noi.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule.
În timpul cântării Polieleului și a Pripelelor, preotul cădește altarul și toată biserica.
După Ectenia mică, Sedealna Polieleului, vers 4.
Ocrotitor fierbinte al Bisericii lui Hristos te-ai arătat Nicolae, nimicind cu îndrăzneală, învățăturile eresurilor celor fără de Dumnezeu și tuturor îndreptar al dreptei credințe te-ai arătat, rugându-te pentru noi toți cei ce urmează dumnezeieștile tale învățături și îndemnuri.
Mărire…, Și acum…., a Născătoarei.
Degrab primeștre, stăpână, rugăciunile noastre și le du Fiului tău și Dumnezeu, Doamnă, cu totul fără prihană. Dezleagă de asupriri pe cei ce aleargă la tine; sfărâmă meșteșugirile și surpă, Preacurată, îndrăzneala celor fără de Dumnezeu, care se întrarmează împotriva robilor tăi.
Apoi, se cântă prima serie a antifonului, vers 4.
Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine; ci Însuţi mă sprijineşte, Mântuitorul meu, şi mă mântuieşte.
Cei ce urâţi Sionul, ruşinați veţi fi de Domnul; că precum iarba, de foc veţi fi uscaţi.
Mărire…,
Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază şi prin curăţie se înalţă; luminează-se prin Unimea Treimii, cu sfinţenie de taină.
Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt izvorăsc râurile darului, care adapă toată făptura, spre rodire de viaţă.
După prima serie a antifonului, vers 4, prohimenul, vers 4.
Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui (Ps 115,6).
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? (Ps 115,3).
Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.
Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Cântăreții, pe versul 4:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul întru sfinții Lui! (Ps 148,1).
Preotul:
Și pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.
Cântăreții: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
P.: Înțelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace (†) tuturor.
C.: Și spiritului tău.
P.: Din Sfânta Evanghelie după Luca (1,39-49 și 56), citire.
C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.
Din Sfânta Evanghelie după Matei (10,9-16).
Zis-a Domnul: Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla. Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte. Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine. Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi. Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.
După Psalmul 50,
Mărire…, versul 2, propriu-zis.
Pentru rugăciunile ierarhului Tău Nicolae, Îndurate, curățește mulțimea păcatelor noastre.
Și acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea păcatelor noastre.
Apoi, pe versul 6, propriu-zis:
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre (cf Ps 50,1-2).
Stihira: Bine slugă bună și credincioasă! Bine lucrătorule al viei lui Hristos! Tu și greutatea zilei ai purtat și talantul cel dat ție l-ai înmulțit și pe cei ce au venit după tine nu i-ai pizmuit. Pentru aceasta porțile cerurilor ți s-au deschis ție; intră întru bucuria Domnului tău și roagă-te pentru noi, Sfinte Nicolae.
Urmează cântarea Canonului.
Catavasia I
Hristos se naște, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L, popoare, că s-a preamărit.
Catavasia III
Fiului, Celui născut fără străcăciune din Tatăl mai înainte de veci, și mai pe urmă din Fecioara întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne.
După Ectenia mică, Sedealna sfântului, antifon vers 8.
Râu îmbelșugat de tămăduiri și izvor de minuni neîmpuținat te-a arătat pe tine, Nicolae, adâncul milostivirii; că cei amarnic apăsați de boli, și cumplit cercați de nenorocirile vieții, află doctorie tămăduitoare, cu adevărat, la toată mâhnirea, în calda ta ocrotire. Pentru aceasta grăim către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșeli celor ce sărbătoresc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei.
Pe Înțelepciunea și Cuvântul în pântecele tău zămislind în chip de negrăit, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cel ce ține toate; și în brațe ai purtat pe Cel ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor, pe Făcătorul făpturii și Domnul. Pentru aceasta te rog, Preacurată Fecioară, și cu credință grăiesc către tine, să fiu mântuit de greșeli, când va fi să stau înaintea feței Ziditorului meu. Stăpână, Fecioară curată, ajutorul tău să mi-l dăruiești atunci, că poți toate câte le voiești.
Catavasia IV
Toiag din rădăcina lui Iesei și floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel lăudat din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu. Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Dumnezeul păcii fiind, Tată al îndurărilor, pe Îngerul sfatului Tău celui mare L-ai trimis nouă, dăruindu-ne pacea; deci povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, dis-de-dimineață venind, Te preamărim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Catavasia VI
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul, în Fecioară sălășluindu-se și trup luând, ieșit-a lăsând-o nestricată; că Cel ce n-a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut a păzit-o nevătămată.
După Ectenia mică, Condacul, vers 3.
În Mira, sfinte, sfințitor te-ai arătat; că Evanghelia lui Hristos plinindu-o, cuvioase, ți-ai pus sufletul tău pentru poporul tău; scăpat-ai de moarte pe cei nevinovați. Pentru aceasta te-ai sfințit ca un mare cunoscător al darului lui Dumnezeu.
Icos
Să lăudăm acum cu cântări pe ierarhul, pe păstorul poporului celui din Mira și pe învățătorul, ca să ne luminăm prin rugăciunile lui. Că iată s-a apropiat întreg, curat și nestricat cu spiritul, aducând lui Hristos jertfă fără de prihană, jertfă curată și lui Dumnezeu bine primită, ca cel ce este ierarh curat și cu sufletul și cu trupul. Pentru aceasta cu adevărat ocrotitor și apărător al Bisericii s-a arătat, ca un mare preot al harului lui Dumnezeu.
Catavasia VII
Tinerii, în dreapta credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinților, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire: că n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând să strigăm: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.
Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
(Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Taină străină văd și minunată, cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care s-a culcat Cel neîncăput, Hristos-Dumnezeu, pe Care, lăudându-L îl mărim.
După Ectenia mică, Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Pe marele arhipăstor și ierarh, pe întâiul-stătător al celor din Mira, pe Nicolae, toți să-l lăudăm; că a izbăvit pe cei trei bărbați care cu nedreptate aveau să moară și împăratului arătându-se în vis și lui Avlavie, a nimicit judecata cea nedreaptă.
Mărire…,
Foarte te-a preamărit Domnul întru minuni, ierarhe Nicolae, precum în viață și după moarte. Că cine, de va chema numai din toată credința numele tău, nu va fi îndată auzit, aflând în tine un cald ocrotitor?
Şi acum…, a Născătoarei.
Fecioară, ceea ce ai născut pe Înțelepciunea cea ipostatică, pe Cuvântul cel mai presus de ființă și Doctorul tuturor, pe Hristos, care vindecă plăgile și rănile sufletului meu cele cumplite și îndelungate și potolește gândurile cele necuviincioase ale inimii mele.
Îndată, pe versul 1, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 4, vers 1.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Zburând ca un pui din cuibul cel de sus al îngerilor, prin florile Bisericii, Nicolae, de trei ori fericite, te roagă pururea lui Dumnezeu pentru noi toți, cei ce ne găsim în nevoile primejdiilor și ale ispitelor și ne mântuiești cu rugăciunile tale.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Podoaba hainei sfințite ai făcut-o și mai strălucitoare prin sârguința faptelor bune, părinte, purtătorule de Dumnezeu. Pentru aceasta săvârșești nouă lucrurile cele înfricoșătoare ale uimitoarelor tale minuni, slujitorule de cele sfinte, mântuindu-ne pe noi de cele cumplite.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Ajungând cu mintea la frumusețile cele nevăzute, ai înțeles mărirea aceea înfricoșătoare, sfinte al sfinților. Pentru aceasta vestești cereștile cuvinte ale acelor priveliști pururea vii, preasfințite.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Precum în vis te-ai arătat înaintea dreptcredinciosului împărat, părinte, și pe cei legați i-ai scăpat de la moarte, roagă-te neîncetat ca și acum, cu rugăciunile tale, să ne mântuim din ispite, din primejdii și din dureri noi, cei ce cu credință te lăudăm pe tine.
Mărire…, vers 5.
Să trâmbițăm cu trâmbiță de cântări, să săltăm sărbătorește și să dănțuim, bucurându-ne de prăznuirea cea din fiecare an a purtătorului de Dumnezeu părinte. Împărații și conducătorii să alerge împreună și să laude pe cel ce, prin arătarea cea înfricoșătoare în vis, a plecat pe împăratul să libereze pe cei trei voievozi, ce erau închiși fără de vină. Păstorii și învățătorii adunându-ne să lăudăm pe păstorul cel întocmai râvnitor Bunului Păstor; cei din boli să lăudăm pe doctorul, cei din primejdii pe mântuitorul, păcătoșii pe ocrotitorul, săracii visteria, cei din supărări pe mângâietorul, călătorii pe cel împreună-călător, cei ce sunt pe mare pe cârmuitorul și toți, pe marele ierarh lăudându-l, pe cel ce pretutindenea întâmpină cu căldură, zicând așa: Preasfinte Nicolae, întâmpină-ne și ne scoate din nevoia aceasta acum, și mântuiește turma ta, cu rugăciunile tale.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, același vers.
Să trâmbițăm cu trâmbiță de cântări, că împărăteasa a toate, Maica-Fecioară, privind de sus, încununează cu binecuvântări pe cei ce o laudă pe dânsa. Împărații și credincioșii să alerge împreună și să o laude cu cântări pe împărăteasa, care a născut pe Împăratul, Cel ce bine a voit a libera, cu iubirea de oameni, pe cei stăpâniți odinioară de moarte. Păstorii și învățătorii, adunându-ne, să lăudăm pe preacurata Maica Bunului Păstor, sfeșnicul cel lucitor ca aurul, norul cel purtător de lumină, pe cea mai desfătată decât cerurile, chivotul cel însuflețit, scaunul Stăpânului cel în chipul focului, năstrapa de aur cea de mană primitoare, ușa Cuvântului cea încuiată, mântuirea tuturor creștinilor; și cu cântări de Dumnezeu cuvântătoare lăudând-o, așa să zicem: cămară a Cuvântului, învrednicește-ne pe noi smeriții de împărăția cerurilor; că nimic nu este cu neputință mijlocirii tale.
Cântăreții: Doxologia mare.
Troparul Sfântului, vers 4.
Îndreptător al credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; părinte ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
La Liturghie
Prochimenul la Apostol, vers 7.
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui. (Ps. 115,6)
Stih: Ce voi răsplăti Domnului, pentru toate câte mi-a dat mie? (Ps. 115,3)
Apostolul: Evrei 13,17-21.
Fraţilor, ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos. Rugaţi-vă pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind ca întru toate cu cinste să trăim. Şi, mai mult, vă rog să faceţi aceasta, ca să vă fiu dat înapoi mai curând. Iar Dumnezeul păcii, Cel ce, prin sângele unui testament veşnic, a sculat din morţi pe Păstorul cel Mare al oilor, pe Domnul nostru Isus, să vă întărească în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în noi ca ceea ce este bine plăcut în faţa Lui, prin Isus Hristos, Căruia fie mărirea în vecii vecilor. Amin.
Aliluia, la cădirea Evangheliei, vers 2.
Stih 1: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura. (Ps. 131,9)
Stih 2: Că a ales Domnul Sionul și l-a ales ca locuință Lui. (Ps. 131,13)
Evanghelia: Luca 6, 17-23.
În vremea aceea au stat în loc șes Isus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți. Iar El, ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu. Fericiți sunteți voi, care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde. Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru, ca rău, din pricina Fiului Omului. Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți, că, iată, plata voastră este multă în ceruri.
Cuminecarul:
Întru pomenire veșnică va fi dreptul; de auzul rău nu se va teme. Aliluia, Aliluia, Aliluia! (Ps. 111,6)
