În diferitele momente ale drumului Sinodului început de mine în octombrie 2021 ne-am pus în ascultarea a ceea ce în acest timp Duhul Sfânt spune Bisericilor.

Documentul final al celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor adună roadele unui drum ritmat de ascultarea poporului lui Dumnezeu şi de discernământul păstorilor. Lăsându-se luminată de Duhul Sfânt, Biserica întreagă este chemată să citească propria experienţă şi să identifice paşii de făcut pentru a trăi comuniunea, a realiza participarea şi a promova misiunea pe care Isus Cristos i-a încredinţat-o. Parcursul sinodal, început în Bisericile locale, a trecut după aceea prin fazele naţionale şi continentale, pentru a ajunge la celebrarea Adunării Sinodului Episcopilor în cele două sesiuni din octombrie 2023 şi octombrie 2024. Acum drumul continuă în Bisericile locale şi în grupările lor, ţinând cont de Documentul final care la 26 octombrie a fost votat şi aprobat de Adunare în toate părţile sale. Şi eu l-am aprobat şi, semnându-l, am dispus publicarea sa, unindu-mă cu acel „noi” al Adunării care, prin Documentul final, se adresează sfântului popor credincios al lui Dumnezeu.

Recunoscând valoarea drumului sinodal parcurs, înmânez acum Bisericii toate indicaţiile conţinute în Documentul final, ca restituire a ceea ce s-a maturat în cursul acestor ani, prin ascultare şi discernământ, şi ca orientare autoritară pentru viaţa şi misiunea sa.

Documentul final este părtaş de magisteriul ordinar al Succesorului lui Petru (cf. EC 18 § 1; CBC 892) şi ca atare cer să fie primit. El reprezintă o formă de exercitare a învăţăturii autentice a episcopului de Roma care are trăsăturile de noutate, dar care de fapt corespunde la ceea ce am avut ocazia să precizez la 17 octombrie 2015, când am afirmat că sinodalitatea este cadrul interpretativ adecvat pentru a înţelege slujirea ierarhică.

Aprobând Documentul, la 26 octombrie, am spus că el „nu este strict normativ” şi că „aplicarea sa va avea nevoie de diferite medieri”. Aceasta nu înseamnă că nu angajează încă de acum Bisericile să facă alegeri coerente cu ceea ce este indicat în el. Bisericile locale şi grupările de Biserici sunt chemate acum să dea realizare, în diferitele contexte, indicaţiilor autoritare conţinute în Document, prin procesele de discernământ şi de decizie prevăzute de drept şi de Documentul însuşi. Am adăugat şi că „este nevoie de timp pentru a ajunge la alegeri care implică Biserica întreagă”: acest lucru este valabil îndeosebi pentru temele încredinţate celor zece grupuri de studiu, la care se pot adăuga altele, în vederea deciziilor necesare. Încheierea celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor nu pune capăt procesului sinodal.

Reiau aici cu convingere ceea ce am indicat la sfârşitul drumului sinodal articulat care a dus la promulgarea exortaţiei Amoris laetitia (19 martie 2016): „Nu toate discuţiile doctrinale, morale sau pastorale trebuie să fie rezolvate cu intervenţii ale magisteriului. Desigur, în Biserică este necesară o unitate de doctrină şi de practică, dar asta nu împiedică să existe diferite moduri de a interpreta unele aspecte ale doctrinei sau unele consecinţe care derivă din ea. Asta se va întâmpla până când Duhul ne va face să ajungem la adevărul complet (cf. In 16,13), adică atunci când ne va introduce perfect în misterul lui Cristos şi vom putea vedea totul cu privirea sa. În afară de asta, în fiecare ţară sau regiune se pot căuta soluţii mai înculturate, atente la tradiţiile şi la provocările locale” (AL 3).

Documentul final conţine indicaţii care, în lumina orientărilor sale de fond, deja acum pot fi receptate în Bisericile locale şi în grupările de Biserici, ţinând cont de diferitele contexte, de ceea ce s-a făcut deja şi de ceea ce rămâne de făcut pentru a învăţa şi a dezvolta tot mai bine stilul propriu al Bisericii sinodale misionare.

În multe cazuri este vorba de a realiza efectiv ceea ce este deja prevăzut de dreptul în vigoare, latin şi oriental. În alte cazuri, se va putea proceda, printr-un discernământ sinodal şi în cadrul posibilităţilor indicate de Documentul final, la activarea creativă de forme noi de ministerialitate şi de acţiune misionară, experimentând şi supunând la verificare experienţele. În raportul prevăzut pentru vizita ad limina, fiecare episcop va avea grijă să prezinte ce alegeri au fost făcute în Biserica locală încredinţată lui în raport cu ceea ce este indicat în Documentul final, ce dificultăţi s-au întâlnit, care au fost roadele.

Misiunea de a însoţi „faza de realizare” a drumului sinodal, pe baza orientărilor oferite de Documentul final, este încredinţată Secretariatului General al Sinodului împreună cu Dicasterele din Curia Romană (cf. EC 19-21).

Drumul sinodal al Bisericii Catolice, animat şi de dorinţa de a continua drumul spre unitatea deplină şi vizibilă a creştinilor, „are nevoie ca toate cuvintele împărtăşite să fie însoţite de fapte” (Salut final la a XVI-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, 26 octombrie 2024). Spiritul Sfânt, dar al Celui Înviat, să susţină şi să orienteze întreaga Biserică pe acest drum. El, care este armonie, să continue să reîntinerească Biserica prin forţa evangheliei, s-o reînnoiască şi s-o conducă la unirea perfectă cu Mirele său (cf. LG 4). Deoarece Spiritul şi mireasa îi spun Domnului Isus: „Vino” (cf. Ap 22,17).

Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu