CXII

Duminica a 18-a după Cincizecime

(Pescuirea minunată)

22 septembrie 2024

Sfântul episcop martir Foca (†sec II)

(V 4; L 2; Ap 2 Corinteni 9,6-11; Ev Luca 5,1-11)

.

.

Vecernia sau Lauda de seară

După ce a terminat de rostit Ectenia mare, preotul intră în Altar, pe ușa dinspre miazăzi și se așează în fața Sfintei Mese. Cântăreții, pe versul de rând, cântă primele două versete din Psalmul 140. La versetul se îndrepteze rugăciunea mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta Masa împrejur, apoi altarul, iasă pe ușa dinspre miazănoapte, cădește iconostasul și întreaga biserică, intrând în altar pe ușa dinspre miazăzi.

.

Psalmul 140, pe versul 4, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine, auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară. Auzi-mă, Doamne!

.

Stihurile următoare se citesc.

Pune Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.

Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.

Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.

Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,

Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.

Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.

.

Psalmul 141

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

Când lipsea dintru mine spiritul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.

Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: „Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii”.

Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Mântuieşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

.

Se pun Stihirile pe 10.

3 Stihiri ale Învierii și 4 Stihiri ale lui Anatolie, pe versul 4, propriu-zis..

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Crucii Tale celei făcătoare de viață neîncetat închinându-ne, Hristoase Dumnezeule, Învierea Ta cea de a treia o mărim, că printr-însa ai înnoit firea noastră cea stricată, Atotputernice, și suirea la ceruri ne-ai arătat, ca un bun și de oameni iubitor.

.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Osânda lemnului neascultării ai dezlegat-o, Mântuitorule, pe lemnul crucii de bună voie pironindu-Te, și în iad coborându-Te, Puternice, legăturile morții ca un Dumnezeu le-ai rupt. Pentru aceasta ne închinăm Învierii Tale celei din morți, întru bucurie strigând: Atotputernice Doamne, mărire Ție.

.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Porțile iadului le-ai sfărâmat, Doamne, și cu moartea Ta împărăția morții ai stricat, și neamul omenesc din stricăciune l-ai eliberat, dăruind lumii viață, nestricăciune și mare milă.

.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Veniți popoare, să lăudăm, Învierea cea de a treia zi a Mântuitorului, prin care ne-am mântuit din legăturile iadului cele nedezlegate, și nestricăciune și viață am luat toți, cei care strigăm: Cel ce Te-ai răstignit și Te-ai îngropat și ai înviat, mântuiește-ne pe noi cu Învierea Ta, Unule, Iubitorule de oameni.

.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Îngerii și oamenii, Mântuitorule, laudă Învierea ta cea de a treia zi, prin care s-au luminat marginile lumii, și din robia vrășmașului toți ne-am mântuit, cei care strigăm: Făcătorule de viață, Atotputernice Mântuitorule, mântuiește-ne pe noi cu Învierea Ta, Unule iubitorule de oameni.

.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Porțile cele de aramă le-ai sfărâmat și încuietorile le-ai zdrobit, Hristoase Dumnezeule, și neamul omenesc cel căzut l-ai înviat. Pentru aceasta cu un glas strigăm: Cel ce ai înviat din morți, Doamne, mărire Ție.

.

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Doamne, nașterea Ta cea din Tatăl, este fără de ani și veșnică; iar întruparea din Fecioară, negrăită și neînțeleasă de oameni; și coborârea la iad înfricoșătoare a fost pentru diavol și pentru slugile lui; că moartea călcând, a treia zi ai înviat, nestricăciune dăruind oamenilor și mare milă.

.

3 Stihiri ale Martirului, vers 1.

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Surpând deșertăciunea idolilor cu sfințitul tău cuvânt, ai întărit în credință inimile cele neîntărite și le-ai îndreptat către viață, ierarhe Foca; și, nevoindu-te după lege, te-ai făcut mucenic Domnului.

.

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Vopsindu-ți sfințitul veșmânt în sângele cinstitului tău trup, preasfințite părinte, ai primit de la Hristos îndoite cununi, preafericite, și, împreună cu îngerii dănțuiești în ceruri, rugându-te să ne mântuim noi.

.

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Cu razele minunilor luminezi tot pământul. Celor de pe mare le ajuți întotdeauna, părinte, bolile le alungi, neputințele sufletului și ale trupului la încetezi, având dar de la Domnul, mucenice Foca, de Dumnezeu fericite.

.

Mărire…, a Martirului, vers 4.

Din pruncie ai iubit pe Domnul, Foca preafericite, sfințite mucenice al lui Hristos. Căci luând arma crucii pe umeri, neabătut ai umblat pe calea muceniciei prin care te-ai făcut părtaș locașului îngeresc, arătându-te demonilor îngrozitor și lumii rugător fierbinte.

.

Şi acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 4.

Prorocul David, care dinspre tine este al lui Dumnezeu părinte, cu dulce cântare despre tine mai înainte a glăsuit, mărire ție făcându-ți: Stătut-a împărăteasa aproape de-a dreapta Ta. Că pe tine, Maică, pricinuitoarea Vieții te-a arătat Dumnezeu, care, fără de Tată, din tine a se face om a binevoit, ca iarăși să zidească chipul omului cel stricat de patimi; și oaia cea rătăcită, pierdută prin munți, aflând-o, pe umeri ridicând-o, la Tatăl să o aducă și, după voia Sa, cu puterile cerești să o unească de Dumnezeu Născătoare; și lumea să mântuiască Hristos, Cel ce are mare și bogată milă.

.

În timp ce se cântă Stihira dogmatică, se deschid Ușile Împărătești, preotul îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:

Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.

Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

.

Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:

Înțelepciune, drepți!

Strana cântă sau rostește imnul:

Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!

Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.

Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.

Terminânduse cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:

P.: Să luăm aminte. Pace (†) tuturor.

C.: Și spiritului Tău.

P.: Înțelepciune. Să luăm aminte.

.

Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)

Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!

Preotul, din fața Sfintei Mese, rostește Ectenia stăruitoare.

Apoi, rugăciunea:

Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat a ne păzi.

Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.

Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.

Binecuvântat eşti Stăpâne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările Tale.

Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.

Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

Că Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie mărire se cuvine, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

.

Apoi Ectenia celor șase cereri după care se cântă Stihirile Stihoavnei, antifon vers 4.

Doamne, suindu-Te pe cruce, blestemul nostru cel strămoșesc l-ai șters; și coborându-Te în iad, pe cei legați din veac i-ai eliberat, nestricăciuneruind neamului omenesc. Pentru aceasta, cântând, mărim Învierea Ta cea făcătoare de viață și mântuitoare.

.

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).

Fiind răstignit pe lemn, Cel ce ești Atotputernic, toată zidirea ai mișcat; iar pus fiind în mormânt, pe cei ce sălășluiau în morminte i-ai înviat, nestricăciune și viață dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta, cântând, mărim Învierea Ta cea de a treia zi.

.

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).

Poporul cel fără de lege dându-Te lui Pilat, Hristoase, Te-a osândit la răstignire, nemulțumitor Făcătorului de bine arătându-se. Dar, de bunăvoie răbdând îngropare, ai înviat a treia zi, Puternice, ca un Dumnezeu, dăruindu-ne nouă viață fără de sfârșit și mare milă.

.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).

Cu lacrimi, femeile ajungând la mormânt, pe Tine Te-au căutat, iar neaflându-Te, plângând cu tânguire, au strigat zicând: Amar nouă, Mântuitorul nostru, Împăratul tuturor! Cum Te-au furat? Ce loc ține trupul Tău cel de viață purtător? Iar îngerul către dânsele a răspuns: Nu plângeți, ci mergeți de vestiți, că a înviat Domnul, dându-ne nouă bucurie, ca un îndurat.

.

Mărire…, Și acum…, a Născătoarei, același vers.

Caută spre rugăciunile robilor tăi, ceea ce ești cu totul fără prihană, potolind pornirile cele rele împotriva noastră, din tot necazul izbăvindu-ne pe noi; că pe tine singură te avem ancoră tare și neclintită, și a ta ocrotire am dobândit. Să nu fim rușinați, Stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbește spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credință: Bucură-te, stăpână, ajutorul tuturor, bucuria și acoperământul și mântuirea sufletelor noastre.

.

Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32) și celelalte.

Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și mărire poporului Tău, Israel.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi (de trei ori).

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, îndură-Te spre noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.

P: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

.

Troparul Învierii, vers 4.

Predicarea Învierii cea luminată înțelegând-o de la înger ucenițele Domnului, și lepădând tânguirea strămoșilor, Apostolilor, lăudându-se, au zis: Jefuitu-s-a moartea, sculatu-s-a Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.

.

Mărire…, Troparul Martirului, vers 4.

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

.

Și acum…, al Născătoarei, vers 4.

Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întrupându-Se întru unire neamestecată și Crucea de bună voie pentru noi primind; prin care înviind pe Cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

.

Preotul face Încheierea.

.

Utrenia sau Lauda de dimineață

.

  

Îndată cântăreții, pe melodia troparului versului de rând 4:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

În unele locuri, mai ales în parohiile mari, unde pregătirea Darurilor de Liturghie necesita mai mult timp, acum, preotul iese în fața iconostasului și face rugăciunile și închinăciunile prescrise în Liturghier.

.

Troparul Învierii, vers 4.

Predicarea Învierii cea luminată înțelegând-o de la înger ucenițele Domnului, și lepădând tânguirea strămoșilor, Apostolilor, lăudându-se, au zis: Jefuitu-s-a moartea, sculatu-s-a Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.

.

Mărire…, Troparul Martirului, vers 4.

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite mucenice Foca, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

.

Și acum…, al Născătoarei, vers 4.

Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întrupându-Se întru unire neamestecată și Crucea de bună voie pentru noi primind; prin care înviind pe Cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

.

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 4.

Căutând la intrarea mormântului și nerăbdând strălucirea îngerului, mironosițele, cu cutremur s-au mirat, zicând: Au doar a fost furat Cel ce a deschis tâlharului raiul? Au doar s-a sculat Cel ce și mai înainte de patimă a vestit Învierea? Cu adevărat a înviat Hristos Dumnezeu, dăruind celor din iad viață și înviere.

.

Mărire…,

Cu sfatul Tău cel de bunăvoie crucea ai răbdat, Mântuitorule, și în mormânt nou oamenii cei muritori Te-au pus pe Tine, Cel ce cu cuvântul ai așezat marginile lumii. Pentru aceasta, vrăjmașul fiind înlănțuit, moartea cumplit s-a prădat și cei din iad toți au strigat Învierii Tale celei de viață purtătoare: Hristos a înviat, Dătătorul de viață, Cel ce rămâne în veci.

.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Spăimântatu-s-a Iosif, lucrarea cea mai presus de fire văzând; și a socotit cu mintea la ploaia cea de pe lână, la zămislirea ta cea mai presus de fire, de Dumnezeu Născătoare, la rugul cel nears în foc, la toiagul lui Aron ce a odrăslit; și mărturisind logodnicul și păzitorul tău preoților, a strigat: Fecioara naște și după naștere iarăși rămâne fecioară.

Ectenia mică, apoi a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 4.

Înviat-ai din iad ca un nemuritor, Mântuitorule, și împreună ai ridicat lumea Ta întru Învierea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru; zdrobit-ai întru tărie puterea morții, arătat-ai, Îndurate, tuturor învierea. Pentru aceasta Te și mărim, Unule, Iubitorule de oameni.

.

Mărire…,

Dintru înălțimile cele de sus coborându-se Gavriil, și la piatră venind, unde era Piatra vieții, cu albe veșminte fiind îmbrăcat, a strigat celor ce plângeau: Încetați voi tânguirea cea cu plângere, cele ce aveți pururea bună dorire dimpreună, că Cel pe care il căutați a înviat cu adevărat. Pentru aceasta, spuneți Apostolilor că a înviat Domnul.

.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.

Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngerești de înfricoșătoarea taină a nașterii tale; cum Cel ce ține toate numai cu voia, în brațele tale ca un om se ține, și primește început Cel mai înainte de veci; cu lapte se hrănește Cel ce hrănește toată suflarea cu negrăită bunătate. Pe tine, ca pe Maica lui Dumnezeu, după adevăr, lăudându-te, te mărim.

.

Îndată, Binecuvântările Învierii.

În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).

Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.

.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.

.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.

.

Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.

Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.

.

Mărire…, a Treimii.

Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.

.

Și acum…, a Născătoarei.

Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!

.

Urmează Ectenia mică, cu Exclamațiunea: Că s-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

.

După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.

Mironosițele alergând, au vestit Apostolilor cele ce au fost mai înainte spuse despre Învierea Ta, Hristoase; că ai înviat ca un Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.

.

Treptele, vers 4

Antifonul I

Din tinerețile mele multe patimi se luptă cu mine, ci Însuți mă sprijinește și mă mântuiește, Mântuitorul meu.

Cei ce urâți Sionul, rușina-vă-va însuși Domnul; că așa veți fi uscați, precum iarba de foc.

Mărire…, Şi acum…,

Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază și prin curăție se înalță; se luminează întru Unimea Treimii, cu sfințenie de taină.

.

Antifonul II.

Strigat-am către Tine, Doamne, cu căldură, dintru adâncul sufletului meu; și să-mi fie mie spre auzire dumnezeieștile Tale urechi.

Tot cel ce și-a pus nădejdea în Domnul, mai presus este decât toți cei ce-l întristează.

Mărire…, Şi acum…

Prin Spiritul Sfânt izvorăsc izvoarele harului, care adapă toată făptura, spre rodire de viață.

.

Antifonul III.

Inima mea către Tine, Cuvântule, să se înalțe, și nimic nu mă va amăgi din frumusețile lumii, spre dorirea celor de jos.

Precum are cineva dragoste spre maica sa, spre Domnul mai cu fierbinte dragoste suntem datori.

Mărire…, Şi acum…,

Prin Sfântul Spirit este bogăția cunoștinței de Dumnezeu, a privirii la cele înalte și a înțelepciunii; că întru Dânsul toate poruncile Tatălui le descoperă Cuvântul.

.

Prohimen, vers 4.

Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și ne mântuiește pe noi, pentru mărirea numelui Tău (Ps 43,28).

Stih: Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit și părinții noștri ne-au spus nouă (Ps 43,1).

Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și ne mântuiește pe noi, pentru mărirea numelui Tău.

.

Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

.

Cântăreții, pe versul 4:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

.

Preotul:

Și pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.

Cântăreții: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).

P.: Înțelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace (†) tuturor.

C.: Și spiritului tău.

P.: Din Sfânta Evanghelie (a doua) după Marcu (16,18, citire.

C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.

Iar după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau”.

.

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

.

Cântăreții citesc sau cântă:

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn, lui Isus unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei învierii lui Hristos. Că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Apoi, Psalmul 50:

Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis:

Mărire…,

Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum…,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.

.

Apoi, pe versul 6, propriu-zis:

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre (cf Ps 50,1-2).

Stihira: Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viața veșnică și mare îndurare.

.

Preotul rostește Ectenia specială, din Liturghier

Mântuiește, Dumnezeule poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări; înalță fruntea creștinilor dreptcredincioși, și trimite peste noi milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor, cereștilor netrupești Puteri; cu rugăciunile  cinstitului, măritului proroc înaintemergător și botezător Ioan; cu ale sfinților, măriților și întru tot lădaților Apostoli; cu ale celor între sfinți părinților noștri și mari dascăli ai lumii și ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur; cu ale celui între sfinți părintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Liciei, făcătorul de minuni; cu ale celui între sfinți părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; cu ale sfinților, măriților și bine învingătorilor Mucenici; cu ale preacuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinților noștri; cu ale sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana; cu ale Sfântului episcop martir Foca, pe care îl sărbătorim astăzi, și cu ale tuturor sfinților, rugămu-Te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoșii, care ne rugăm Ție, și Te îndură spre noi.

Cântăreții: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).

Preotul, cu glas înalt:

Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu care împreună ești binecuvântat, cu preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântăreții: Amin.

.

Urmează cântarea Canonului, pe antifon vers 4.

Catavasia I

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

.

Catavasia III

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

.

Ectenia mică, cu Exclamațiunea:

Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin.

.

Sedealna Sfântului, antifon vers 4.

Sălășluind întru tine darul Spiritului, Foca, te-ai arătat izvor bogat de multe daruri. Pentru aceasta și celor ce plutesc pe mare și cu credință năzuiesc la ajutorul tău, le ajuți în toată vremea, părinte. Împreună cu aceștia dă-ne și nouă curățire, de Dumnezeu înțelepte.

.

Mărire…, Și acum…, a Născătoarei, același vers.

Fecioară Preacurată, care ai născut pe Dumnezeu cel mai presus de ființă, roagă-te Lui neîncetat, împreună cu puterile cele cerești, ca să ne dea iertare de greșeli ți îndreptare vieții, nouă, celor ce cu credință și cu dragoste după datorie te lăudăm pe tine, ceea ce singură ești prealăudată.

.

Catavasia IV

Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, prorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!

.

Catavasia V

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.

.

Catavasia VI

Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţiînălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.

.

Ectenia mică, apoi, Condacul , vers 4.

Mântuitorul și Izbăvitorul meu din mormânt ca un Dumnezeu a ridicat din legături pe pământeni, și porțile iadului a zdrobit, și ca un Stăpân a înviat a treia.

.

Icos

Pe Hristos, Dătătorul de viață, Cel ce a înviat din morți a treia zi din mormânt, și porțile morții astăzi le-a sfărâmat cu puterea Sa, și iadul l-a omorât și acul morții 1-a tocit și pe Adam dimpreună cu Eva i-a slobozit, să-L lăudăm toți pământenii, cu mulțumită strigându-i cântare cu deadinsul. Că El însuși, ca un singur Dumnezeu puternic și Stăpân, a înviat a treia zi.

.

Catavasia VII

Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!

.

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

.

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):

Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

(Acest tropar se repetă după fiecare stih)

Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.

Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.

.

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!

Catavasia IX

Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.

.

Ectenia mică, cu Exclamațiunea:

Că pe Tine Te laudă toate Puterile cerești, și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

.

Apoi Luminătorile, pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).

Piatra văzând-o răsturnată, purtătoarele de mir s-au bucurat că au văzut pe un tânăr şezând în mormânt şi acela le-a zis: Iată, Hristos a înviat, spuneţi învăţăceilor, împreună şi lui Petru: Mergeţi de grabă în muntele Galileei; acolo se va arăta vouă, precum a spus mai înainte prietenilor.

.

Mărire…, a Martirului.

Cel ce ești ales între ierarhi, laudă nevoitorilor și părtinitor celor ce umblă pe mare, Foca, păzește de primejdii pe cei ce te laudă pe tine, fericite.

.

Şi acum…, a Născătoarei.

Îngerul a adus Fecioarei acest: Bucură-te! mai înainte de conceperea Ta, Hristoase; şi tot un înger a răsturnat piatra mormântului Tău; acela, în locul întristării semne de bucurie negrăită, iar acesta în locul morţii, pe Tine, Dătătorule de viaţă, vestindu-Te şi mărindu-Te, a vestit femeilor şi ucenicilor învierea.

.

Îndată, pe versul 4, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

.

Se pun Stihirile pe 8.

Ale Învierii 4 și ale lui Anatolie 4, vers 4.

Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Cel ce crucea și moartea ai suferit și ai înviat din morți, Atotputernice Doamne, mărim Învierea Ta.

.

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Cu crucea Ta, Hristoase, din blestemul cel de demult ne-ai slobozit pe noi și cu moartea Ta pe diavolul care chinuia firea noastră l-ai surpat și întru Învierea Ta toate le-ai umplut de lumină. Pentru aceasta strigăm către Tine: Cel ce ai înviat din morți, Doamne, mărire Ție.

.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Cu crucea Ta, Hristoase, Mântuitorule, povățuiește-ne pe noi la adevărul Tău și ne mântuiește de cursele vrăjmașului. Cel ce ai înviat din morți ridică-ne pe noi cei căzuți prin păcat, tinzând mâna Ta, iubitorule de oameni, Doamne, pentru rugăciunile Sfinților Tăi.

.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Din sânurile Părintelui Tău nedespărțindu-Te, Unule-Născut, Cuvântul lui Dumnezeu, ai venit pe pământ din iubire de oameni, om făcându-Te fără schimbare, și cruce și moarte ai răbdat cu trupul, Cel ce ești fără de patimi cu dumnezeirea; și înviind din morți, nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un Atotputernic.

.

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Moarte ai luat cu trupul, iar nouă nemurire dându-ne, Mântuitorule; și în mormânt Te-ai sălășluit, ca să ne eliberezi pe noi din iad, împreună înviindu-ne cu Tine. Pătimit-ai ca un om, dar ai înviat ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm: Mărire Ție, Dătătorule de viață, Doamne, Unule, Iubitorule de oameni.

.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

Pietrele s-au despicat, Mântuitorule, când s-a înfipt crucea Ta în locul Căpățânii. Portarii iadului s-au înfricoșat, când ai fost pus în mormânt ca un mort; pentru că, zdrobind puterea morții, tuturor celor morți nestricăciune le-ai dăruit cu Învierea Ta, Mântuitorule, Dătătorule de viață, Doamne, mărire Ție.

.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).

Dorit-au femeile să vadă Învierea Ta, Hristoase, Dumnezeule. Venit-au, apucând înainte, Maria Magdalena, aflat-au piatra răsturnată de pe mormânt și pe înger șezând și grăind: Ce căutați pe Cel viu cu cei morți? Înviat-a ca un Dumnezeu, ca să mântuiască toate.

.

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).

Unde este Isus pe Care ați gândit că-L veți păzi? Spuneți, iudeilor, unde este Acela, pe care L-ați pus în mormânt, pecetluind piatra? Dați pe Cel mort, voi care v-ați lepădat de Viață! Dați pe Cel îngropat, sau credeți Celui ce a înviat! Că, chiar de veți tăinui voi Învierea Domnului, pietrele vor striga, mai ales cea răsturnată de pe mormânt. Mare este mila Ta, mare este taina rânduielii Tale, Mântuitorul nostru, mărire Ție.

.

Mărire…, Stihira Evangheliei, vers 4, propriu-zis.

Cu miresme venind femeile cele ce au fost cu Maria și nepricepându-se cum le va fi ca să-și împlinească dorirea, li s-a arătat piatra răsturnată și un dumnezeiesc tânăr potolind tulburarea sufletelor lor. Că a zis: A înviat Isus Domnul. Pentru aceasta, propovăduiți propovăduitorilor Lui învățăcei, să meargă în Galileea și-L vor vedea pe El înviat din morți, ca pe Dătătorul de viață și Domnul.

.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 4.

Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

.

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare:

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.

Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim Ţie pentru mare mărirea Ta.

Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, unule născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte.

Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.

Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre noi.

Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Hristos: întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.

În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.

Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.

Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.

Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.

Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de trei ori)

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Puterile cerurilor strigă Ție:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

.

Cântăreții: troparul, vers 4:

Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruință ne-a dăruit nouă și mare milă.

.

La Dumnezeiasca Liturghie

.

Prochimen la Apostol, vers 4:

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut. (Psalm 103, 25)

Stih: Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul; Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. (Ps. 103,1)

.

Apostolul: 2 Corinteni 9,6-11

Fraților, cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va și secera. Fiecare să dea cum socotește cu inima sa, nu cu părere de rău, sau din silă, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună. Și Dumnezeu poate să înmulțească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiți spre tot lucrul bun, precum este scris: «Împărțit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac». Iar Cel ce dă sămânță semănătorului și pâine spre mâncare vă va da și va înmulți sămânța voastră și va face să crească roadele dreptății voastre, ca întru toate să vă îmbogățiți, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulțumire lui Dumnezeu.

.

Aliluia la cădirea Evangheliei, vers 4:

Stih 1: Propășește și împărățește, pentru adevăr, blândețe și dreptate, și Te va povățui minunat dreapta Ta. (Ps. 44,5)

Stih 2: Iubit-ai dreptatea și ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei. (Ps. 44,9)

.

Evanghelia: Luca 5, 1-11

În vremea aceea Isus ședea lângă lacul Ghenizaret și a văzut două corăbii oprite lângă țărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de la uscat și, șezând în corabie, învăța din ea mulțimile. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Îndepărteaz-o la adânc și lăsați în jos mrejele voastre ca să pescuiți. Și, răspunzând, Simon a zis: Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Și, făcând ei aceasta, au prins mulțime mare de pește, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie să vină să-i ajute. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Isus, zicând: Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el și pe toți cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor pești. Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Și a zis Isus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Și, trăgând corăbiile la țărm, au lăsat totul și au mers după El.

.

Cuminecarul, vers 8:

Lăudați pe Domnul din ceruri. Aliluia, Aliuluia, Aliluia. (Ps. 148,1)