La 3 septembrie 1887 a plecat la Domnul Timotei Cipariu. Acesta s-a născut pe 21 februarie 1805 la Pănade și-a făcut toate studiile la Blaj, a fost hirotonit preot greco-catolic în 1827. Se distinge tocmai prin aceea că n-a fost în strainatate, la universitățile cele vestite ale Apusului, unde i-ar fi putut sta la îndemână o bibliotecă bogată, ci numai în Blaj și va rămâne aici până la sfârşitul vieţii.
A învățat toate limbile straine, clasice și moderne, și a cunoscut din proprie intuiție o mare parte a Europei și chiar Orient. Este cel mai autentic ucenic al Blajului și al latinității. În „Memoriile” sale publicate postum povestește despre copilăria sa, pagini memorialistice, ca un mare roman autobiografic (primul), neterminat din păcate, înaintea „Amintirilor din copilărie” de Creangă, Blaga, Iorga sau proza lui Agârbiceanu. „Însemnări autobiografice” un mic (primul) roman autobiografic (buildungsroman), autorul fiind convins că inaugurează o specie nouă în literatura română. Jurnalul din 1849, martie-iunie, surprinde un moment dramatic din viața lui Cipariu și a revoluționarilor ardeleni; fuga membrilor Comitetului Național Român la Râmnicu Vâlcea, după ce trupele generalului Bem au ocupat Sibiul.
Poeziile – o noutate recentă – de inspirație religioasa, sonetele mariane scrise de Cipariu, „Rugăciune”, „Cerească împărăteasă” sau „Imnul” seamănă foarte mult cu poeziile scrise, mai târziu, de Eminescu „Răsai asupra mea” sau „Rugăciune”. Poezia „Deșteptarea” a lui Cipariu, păstrată în două variante, datează probabil din anul 1848, în care poporul român era îndemnat de poeții-tribuni pașoptiști să se deștepte din “adânca-i letargie”. Titlul este asemănător cu titlul poeziei lui Vasile Alecsandri și cu începutul (devenit titlu) imnului lui Andrei Mureșanu.
„Elemente de poetică metrică și de versificațiune” din 1860 care sunt un veritabil compendiu de literatură universală arată întinderea lecturilor poetice ale lui Cipariu, un posibil izvor pentru „Epigonii” a lui Eminescu, el deținând un exemplar al cărții lui Cipariu, primit probabil de la Aron Pumnul. „Geografia sau Icoana pământului” este primul tratat de literatură didactică românească alături de manualele erudite de gramatică a limbii române sau latine, filozofie și dogmatică. Publica în această revistă articole și documente despre Răscoala lui Horea pe bază de documente, fiind primul cercetător român al acestui eveniment. Cu sprijinul profesorului Simeon Mihali a reușit să întemeieze „Muzeul de științe naturale” care este primul și cel mai vechi muzeu românesc din Transilvania.
Cipariu este primul blăjan membru al Academiei Române și președinte fondator al Astrei, este personalitatea care domină cultura românească transilvană din veacul al XIX-lea dar și știința teologică a epocii sale. Este al doilea român, după Dimitrie Cantemir, membru al unei academii străine – Societatea germană orientală, membru al Academiei Ungare și coordonatorul revistei «Erdely Muzeum». În 1835 a tipărit la Blaj, la Tipografia Seminarului, „Orologhiul” sau „Ceaslovul” – prima carte de cult tiparită cu litere latine. Cipariu a fost, primul, care a tradus integral Biblia din limba ebraică, fiind al treilea blăjan care traduce Biblia integral, după Petru Pavel Aron și Samuil Micu. Putem vorbi despre o adevarată școală biblistică blăjeană, însumând nu mai puțin de cinci traduceri integrale ale Cărții Sfinte.
Biblia lui Cipariu este cel mai vast text românesc scris în spirit etimologizant sau latinizant. Cu adevărat inovator în istoria învățământului blăjean este Timotei Cipariu atunci când introduce în planul de învățământ așa numitele dexterități – gimnastica, cântul bisericesc, desenul și caligrafia. Cipariu face cea dintâi descriere fonetică a limbii noastre și pune bazele istorice și științifice ale acesteia în „Gramatica limbii române” (Analitica, 1869 și Sintetica, 1877).
Preferința pentru poezia orientală era covârșitoare în anii senectuții sale căci a lăsat în manuscris poezii în arabă, dar Cipariu este unicul sau primul între poeții noștri prin versurile sale scrise, nu numai în arabă, ci și în greacă și latină. Epistolarul ciparian este unul dintre cele mai bogate din literatura veacului trecut, scrisorile sale către George Barițiu alcătuiesc o cronică socială a Blajului de la jumătatea secolului trecut.
Nicolae Pauletti, din Roșia de Secaș, acel Carlova al Blajului, autorul unor poezii de influență preromantică și romantică și al primei culegeri de poezii populare (1838) din cultura noastră, la îndemnul lui Timotei Cipariu, devansându-l pe Alecsandri și Alecu Russo cu peste un deceniu, tot el a întemeiat cea dintâi bibliotecă românească din Transilvania.
