„Mântuitorul ne spune și astăzi: «Pocăiește-te (din gr. μετανοεῖν, metanoia)! Convertește-te! Treci de la moarte la Viață! Treci de la întuneric la Lumină!»”– a subliniat pr. Mihai Tegzeș, vicar cu pastorația adulților și a familiilor în Eparhia Greco-Catolică de Oradea, în duminica după Botezul Domnului și sărbătoarea Sfântului profet Ioan Botezătorul, la Sfânta Liturghie arhierească celebrată de PSS Virgil Bercea în Catedrala „Sf. Nicolae” din Oradea pe 7 ianuarie 2024.

„Cuvintele Mântuitorului «Pocăiți-vă pentru că s-a apropiat Împărăția Cerurilor» nu sunt precum predicile noastre, de diferite dimensiuni în timp, ci sunt constatarea unei realități. Fiecare știe care sunt părțile sale slabe, mai întunecate, de faliment, prin urmare acesta este un îndemn în a trece de la întuneric la Lumină. De ce? Pentru că s-a apropiat Împărăția Cerurilor, diferită de împărățiile lumii acesteia. Iar Împărăția Cerurilor este Isus.”

Evanghelia din ziua în care Biserica Catolică de rit bizantin îl celebrează pe Sf. Ioan Botezătorul (Mt 4,12-17) face trecerea de la profeția Vechiului Testament la Noul Testament, care este împlinirea celui dintâi.

„Ioan Botezătorul a fost întemnițat, prins (gr. πᾰρᾰδῐ́δωμῐ, paradídōmi) – verb folosit și în cazul pătimirii lui Isus – căci era profetul care a spus mesajul Lui Dumnezeu, a arătat cărarea pe care ar trebui să mergem. El ne transmite nouă vocea Domnului. El este prins căci adevărul supără. Asemeni lui Isus, profetul deplin, va fi prins, apoi dat din mână în mână. În acțiunea noastră negativă, acest paradidomi (a prinde, a da, a trăda) înseamnă totodată și acțiunea pozitivă a Lui Isus. Când noi Îl prindem, El ni se oferă, ni se predă, pentru că Dumnezeu vrea să fie cu noi (Emanuel), în noi, pentru noi. Aceasta este Împărăția Cerurilor. În acțiunea noastră negativă, intră Mântuitorul cu acțiunea Sa pozitivă. Când Botezătorul este întemnițat, moment de prihană, Isus Hristos se retrage, dar își începe viața publică. În timpul suferinței pentru cel care pregătea Calea Domnului, verișorul său și ultimul dintre profeți, Isus nu se lasă învins de întristare, de negativ ci își începe misiunea. De fapt, prigoana va fi motorul principal al evanghelizării și al răspândirii creștinismului în lumea întreagă. Prigoana nu este un motiv de scuză – văzând astăzi răul din Biserică, din lume, care ne propune să amânăm convertirea noastră. Isus ne arată că acesta este momentul să luăm măsuri. El se duce în Galileea Neamurilor, unde erau evrei și păgâni, pentru că Mântuitorul vine pentru toți.”

Făcând referință la apostolul duminicii (Ef 4,7-13) – fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Cristos–  pr. vicar a subliniat apoi cum ‘harul’ este cuvântul biblic care marchează tot divinul, pe care îl primim în dar după măsura darului lui Isus, care este infinit:

„De aceea «suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor». În deșert – metaforă a vieții noastre – pentru a ajunge în Împărăția Cerurilor, poporul ales este mușcat de șerpi. Isus pe Cruce a urcat la înălțime, în mijlocul întregii istorii a Pătimirii Sale. El ne dă identitatea Sa, a robit robia, moartea, păcatul. Le-a asumat și le-a distrus, dând darul suprem oamenilor, Trupul și Sângele Său: «Luați mâncați…». El este ‘Dumnezeu cu noi’, Emmanuel.

«Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători». De ce primim fiecare vocația noastră, viața, misiunea noastră? Spre desăvârșirea sfinților, a tuturor creștinilor, sfințiți prin botez spre lucrarea slujirii și la zidirea Trupului Lui Cristos. El este capul, noi mădularele Lui. El este desăvârșit când fiecare dintre noi este desăvârșit, căci ne vrea pe toți cu El. Să facem aceasta «până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu», adică la încrederea în Dumnezeu”, a subliniat pr. Tegzeș, căci „Isus pe Cruce spune «Tată, în mâinile Tale îmi pun viața» într-un moment paradoxal în care credea că e sortit morții. Adam a primit totul și nu a crezut în bunătatea Lui Dumnezeu. Mântuitorul, noul Adam, este în fața unui proces nedrept, batjocorit, acuzat, hulit, și nu reneagă nimic.”

Să ajungem prin slujire la această atitudine a lui Isus este îndemnul părintelui predicator, conlucrând la unitatea credinței, a cunoașterii Fiului Lui Dumnezeu, la starea omului desăvârșit, la măsura deplinătății vârstei lui Isus Cristos, la nivelul Său:

„Acesta este darul pe care putem să îl primim la această sărbătoare – în zi de duminică, care marchează Învierea lui Cristos și sărbătoarea a Sf. Ioan Botezătorul, care marchează o mărturie a Adevărului, chiar cu prețul morții, dar nu este mort, pentru că Adevărul este mai presus de moarte. Amin.”

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa Virgil Bercea a transmis tuturor celor care poartă numele Sf. Ioan Botezătorul „sănătate, haruri și binecuvântări de la Domnul! La mulți ani!”.

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi