În anul 2012, în Franța are loc un miracol prin intervenția Ven. Pauline. O fetiță de trei ani și jumătate, pe nume Maylin, se vindecă în urma unei sufocări, după ce întreaga comunitate cere mijlocirea misionarei, deși medicii nu-i mai dădeau nicio speranță de viață.

Miracolul a fost supus cercetărilor de către „Comisia pentru Cauza Sfinților” și a fost validat în anul 2019.

La data de 4 octombrie 2021, Sf. Părinte Francisc a autorizat decretul prin care se recunoaște miracolul care deschide calea către beatificarea lui Pauline.

Beatificarea va avea loc anul viitor, la data de 22 mai 2022 la Lyon, cu ocazia împlinirii a patru sute de ani de la înființarea „Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor”, a două sute de ani de la înființarea „Asociației Răspândirea Credinței” și a o sută de ani de când a devenit “pontificală”.

Răspândirea Credinței este o operă misionară, care a pornit din inima unei tinere, Pauline Marie Jaricot (1799-1862), la vârsta de 16 ani.

Născută la Lyon într-o familie catolică și înstărită, Pauline trăiește primii 15 ani de viață în confortul pe care i-l oferea familia și lăsându-se atrasă de viața mondană.

În 1815 suferă un accident domestic care îi afectează sistemul nervos. Din acest moment, începe drumul connvertirii. Renunță la planurile ei lumești și își consacră viața lui Isus și misiunii Bisericii, oferind suferințele ei pentru întoarcerea păcătoșilor și evanghelizarea popoarelor.

În 1816 (24 decembrie), face un vot de castitate înaintea Sfintei Fecioare din capela “Notre – Dame de Fourvière” din Lyon.

În 1817, Pauline organizează primele colecte, pornind la drum cu tinerele muncitoare din fabrica tatălui ei, cerându-le să contribuie cu un cent pe săptămână pentru misiuni.

În 1818, formează grupuri de câte zece, tinere care susțineau misiunile prin rugăciune și un cent pe săptămână, fiecare având misiunea de a forma alte grupuri de câte zece.

În 1819, mișcarea misionară a grupurilor de zece a trecut granițele Franței.

În 1822, Pauline crează „Asociația Reparatoarele Inimii Sacre a lui Isus” și scrie broșura „Dragostea infinită în Euharistia divină”.

La 3 mai 1822, susținută de fratele ei, Philèas (care se pregătea să devină preot) si de membrii centrului misionar din Paris, fondează “Asociația Propagation de la Foi” (Răspândirea Credinței), care avea să deschidă inima fiecărui creștin către vastitatea orizontului misionar, prin sprijin spiritual și material pentru vestirea Împărăției lui Dumnezeu.

În 1826, Pauline dă viață inițiativei – „Rozariului viu”, având scopul de a uni toți oamenii într-o singură rugăciune comună pentru misiunea Bisericii.

O sută de ani mai târziu, la 22 mai 1922, Papa Pius al – Xi – lea, văzând imensa muncă de evanghelizare, care a izvorât din inima unei tinere, a adoptat opera, numind-o “Pontificală”.

La data de 9 ianuarie 1862, Pauline moare săracă și total desprinsă de această lume, după o viață trăită în unniune cu Isus și într-o dăruire continuă pentru susținerea misiunii Bisericii Universale, dedicânduși timpul îngrijirii săracilor și bolnavilor incurabili.

În același an, Papa Ioan al XXIII lea, o proclamă “Venerabilă”.

„Opera Pontificală pentru Răspândirea Credinței” (OPRC), promovează:

– spiritualitate misionară, care prin rugăciune și jertfă ajută la reînvierea zelului misionar în comunitățile creștine prin meditația Cuvântului lui Dumnezeu, Adorația euharistică și Rozariul misionar.

– solidaritatea universală prin contribuția la Fondul de solidaritate pentru evanghelizarea lumii, în special în Ziua Mondială a Misiunii care se sărbătorește în penultima duminică a lunii octombrie.

Sursa: Operele Misionare Pontificale România