„În Miercurea Mare, imnografia cânta despre Iuda si despre exemplul pe care îl da pacatoasa prin smerenia ei, prin pietatea ei care, prin credinta, se transforma în adorare. Dar tot în aceasta zi este reliefata si maretia Domnului, mai bine zi maretia smereniei sale suprafiresti. Acest paradox este indicat de mai multe tropare. Pe de o parte, "vrând sa arati tuturor, Isuse, umilinta Ta cea mai presus de fire, te-ai ospatat cinând în casa lui Simon", iar pe de alta: "casa lui Simon te-a încaput, Isuse, pe Tine, Cel neîncaput pretutindeni." În Sfânta si Marea Miercuri, patima Domnului intra deja într-o mare tensiune anticipativa. Acum "Iuda cel înselator, poftind iubirea de arginti, a gândit cu viclesug sa te vânda pe tine, Doamne, comoara vietii." Iuda "se leapada de harul cel dumnezeiesc" si de "prietenia cu Dumnezeu", se face "rob vrajmasului" de aceea, atrage atentia troparul, "rea este lenevirea, mare este pocainta." În schimb, pacatoasa apare în graba la Isus, semn al dispozitiei interioare, având dor dupa Dumnezeu, dupa iertare, dupa adorare.
Biserica vede patima Domnului în dimensiunea milei divine. Domnul "se grabeste sa patimeasca de bunavoie pentru lume." Biserica ne indica patima Domnului model, dar si act la care noi participam prin îmbratisarea întâmplarilor vietii noastre. Biserica ne cheama sa "ne alipim de Domnul, sa fim gata spre batjocura, spre scuipare si spre ocara, ca împreuna sa ne slavim." Patimile Domnului sunt vindecatoare, spune un tropar, dar vigilenta noastra trebuie sa fie deplina, subliniaza Biserica, pentru ca sufletul "sa nu fie ajuns de vina smochinului, ci te nevoieste, suflete, sa rodesti roade bune din brazdele inimii."
De aceea, crestinii petrec Saptamâna Patimilor în rugaciune si penitenta, priveghind cu Domnul, însotindu-l cu toata fiinta în patima sa, lasându-se înnoiti prin forta Tainei Spovezii si a Euharistiei la care sufletul recurge acum pentru a se curata si întari.
Sursa: https://www.radiomaria.ro
