2 aprilie 1877 – 19 decembrie 1968

140 de ani de la nastere

„Muzica este literatura inimii, ea începe acolo unde se sfârseste vorbirea”.

Alphonse de Lamartine

Tiberiu Brediceanu este un renumit compozitor si folclorist român din familia daruita cu har a Bredicenilor din Lugoj.
Tatal sau, Coriolan Brediceanu, „n-a fost numai «un bronz», ci si un simbol. Om de Drept, Brediceanu parea coborât recent dintre coloanele romane si ratacit într-un veac dezordonat, oscilant, în prefacere”.
A urmat „Gimnaziul Greco-Catolic de Baieti” din Beius si Facultatea de Drept la Universitatea din Budapesta. A fost unul dintre cei mai de seama avocati ai timpului, chemat sa apere cele mai dificile procese, a fost si avocatul Parintelui Vasile Lucaciu.
În calitate de membru al Partidului National Român si reprezentant în Dieta din Budapesta, a aparat constant drepturile românilor din Transilvania. Pentru promovarea culturii românilor, Coriolan Brediceanu a facut parte din diferite asociatii culturale ale timpului – „era un nucleu de viata, în jurul caruia s-a polarizat întreaga activitate a Lugojului, timp de peste trei decenii”.
În versuri neuitate, folclorul local îi retine importanta: „Nu-i român ca banatanu, / Banatan ca lugojanu, / Lugojan ca Brediceanu!”.
Ca si parintele, copiii sai vor fi oameni iesiti din comun, prin profesie si stapânirea unei culturi de largi dimensiuni, rod al adâncimii lecturilor de natura umanista. Caius si Tiberiu vor urma Facultatea de Drept; Caius a participat la Marea Unire de la Alba Iulia – 1918 -, a fost notar al istoricei sedinte din Sala Unirii. Dupa Unire, a fost delegat al României la „Conferinta de Pace” de la Paris si, în anii imediat urmatori, ambasador al României la Rio de Janiero, Viena si Vatican. Tiberiu va deveni compozitor, iar sora lor, Cornelia, va alege Medicina – este cunoscuta si pretuita sotie a lui Lucian Blaga.
Despre Banat, Goga spunea ca e „o tara a sentimentului artistic, unde cântecul e la el acasa”. Tiberiu Brediceanu îsi aminteste ca a crescut într-o atmosfera în care se cultiva muzica: „Ne adunam în jurul pianului; mama ne cânta noile piese aparute si inimile noastre erau captivate curând de vraja acestor minunate bucati”.
„Casa de la vie” a Bredicenilor era deschisa celor daruiti cu talent, indiferent de domeniu, acolo se întâlneau muzicienii: Ion Vidu, creator de muzica vocal-simfonica si de lucrari corale, autorul celebrei compozitii „Ana Lugojana”, Traian Grozavescu, tenorul a carui voce era apreciata la Opera din Viena, dar si la Operele din Berlin si Budapesta, Ciprian Porumbescu, scriitorii si poetii, Lucian Blaga, Victor Vlad Delamarina si Valeriu Braniste, oamenii de stiinta, Victor Babes, Traian Vuia, pionierul aviatiei, intelectuali si politicieni. Toti acestia erau cunoscatori si admiratori ai folclorului banatean si, la nevoie, se bucurau de sprijinul si ajutorul familiei Brediceanu într-un timp când „Lugojul era centrul spiritual al Banatului”.
Simtul frumosului si al bucuriei de a trai a marcat atmosfera familiei viitorului compozitor.
Banatul va fi inima si izvor de înaltare pentru toti cei daruiti – „preludiu pentru înflorire, pentru unii, cu perspectiva europeana”.
Tiberiu Brediceanu a început studiul muzicii la Lugoj cu dirijorul Iosif Czegka si Sofia Vlad Radulescu, pian, si l-a continuat la Kassa (Slovacia), la Sibiu si Brasov, cu profesorii Hermann Kirchner si P. Richter.
Blajul, „una dintre cele mai importante citadele ale culturii românesti”, constituie, poate, cea mai importanta etapa a formarii lui Tiberiu Brediceanu. A urmat Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” – inegalabilele SCOLI ale BLAJULUI i-au format personalitatea, iar profesorul de muzica, Iacob Muresianu (1857-1917), i-a desavârsit talentul si a deschis calea compozitorului.
Datorita bursei acordata de „Mitropolia Româna Unita cu Roma”, Iacob Muresianu a studiat la „Conservatorul Regal din Leipzig” cu cei mai renumiti profesori ai timpului, Salomon Jadossohn si Carl Reinecke.
Reîntors la Blaj, a predat muzica vocala si instrumentala la toate scolile din localitate, inclusiv la „Academia Teologica”. Pentru elevii sai, a publicat, la Blaj, primul manual de muzica din scoala româneasca transilvaneana. Este unul dintre creatorii si întemeietorii artei muzicale românesti.
Profesorul-apostol de la catedra, cu sufletul curat si cu o gândire serioasa, Iacob Muresianu, a fost îndrumatorul cu rol fundamental în destinul de viitor muzician al elevului sau, Tiberiu Brediceanu. Pedagog de mare tinuta, Muresianu i-a calauzit primii pasi si tot el, prin marea frumusete sufleteasca, i-a fost exemplu, pentru ca impresiona puternic prin credinta, inteligenta, talent, sensibilitate, modestie, tenacitate, discretie si rabdare.
Legatura sufleteasca dintre profesor si elev a rezistat timpului si, peste ani, fostul elev, în cuvinte pline de simtire, i-a conturat portretul: „Totul vibra de muzica în jurul sau. În Blaj tot al doilea student stia sa cânte la un instrument muzical. Fiecare elev îsi avea caietul sau particular în care erau înscrise cântecele: „Desteapta-te, române!”, „Trei culori”, „Marsul lui Iancu”, „Hora Unirii” si „România , mama dulce”.
În afara de Tiberiu Brediceanu, Iacob Muresianu a avut si alti elevi pe care i-a format si care au devenit muzicieni de seama, printre ei a fost Iuliu Muresianu, chiar fiul compozitorului, si celebrul compozitor greco-catolic Celestin Cherebetiu, care a creat lucrari bisericesti „de o frumusete neasemuita”.
Gândirea profesorului Iacob Muresianu se înscrie pe linia Scolii Ardelene: a pune pietre de temelie si a construi valori, în cazul sau, în muzica, fructificând „tezaurul muzicii noastre nationale”.
Stiind ca muzica este cultivata si raspândita doar în tarile mai civilizate, profesorul si compozitorul Muresianu s-a straduit sa faca acest lucru si pentru români, a publicat, la Blaj, prima revista de specialitate „Musa Româna” (1888-1907), revista cunoscuta în tot Ardealul. Tiberiu Brediceanu subliniaza: „În amintire, mult mai mult pastrez din copilaria mea, impresia pe care a facut-o asupra lumii muzicale banatene, din vremea aceea, revista „Musa Româna”. În revista, Iacob Muresianu publica compozitii celebre: capricii, rapsodii, concerte, creatii corale, simfonii si folclor muzical, „din aceasta cauza, spune Tiberiu Brediceanu, «Musa Româna» a devenit foarte iubita si populara în cercuri largi”.
Opera lui Tiberiu Brediceanu este expresia comunitatii banatene din care a facut parte, comunitate ce „nu se vrea aplecata la alte principii decât ale tarânii si cerului parintesc”, careia îi este straina facilitatea, si are lege doar „rabdarea si profunzimea”.
Profesorul si criticul muzical Ioan Tomi subliniaza: „Tiberiu Brediceanu a fost nu numai un senin compozitor, care a prelucrat cu o emotionanta sinceritate si cu o simplitate expresiva cântecele si dansurile din folclorul vestului românesc, dar si membru fondator al unor importante institutii muzicale si de învatamânt muzical”.
Dintre institutiile la înfiintarea carora a participat, notam: „Opera Româna si Teatrul National” din Cluj (1919) – a fost si director al Operei -, „Conservatorul” din Cluj (1920) si „Societatea Compozitorilor Români din Bucuresti” (1920). A fost presedinte al „Conservatorului «Astra»” din Brasov (1934-1947) si director (1934-1940), director general al „Operei Române” din Bucuresti, a fost membru corespondent al „Academiei Române” (1937) si membru al reputatei „Societe francaise de musicologie” din Paris (1939).
În tot cursul vietii a scris studii, articole, a tinut conferinte, concerte-lectii, emisiuni la radio si televiziune si a prezentat comunicari în cadrul unor simpozioane organizate în tara sau în strainatate. Pasionat de cântecul popular, a cules peste 2045 de melodii.
Multe din ideile profesorului blajean se regasesc în viata si opera lui Tiberiu Brediceanu: munca asidua si spiritul de abnegatie, care, prin profesorul sau, se leaga de mostenirea Scolii Ardelene. În ceea ce priveste opera, se retine valorificarea muzicii nationale, dorinta de a înalta neamul prin cultura, muzica îmbogatind sufletul, mladiindu-l, aplecându-l spre frumos si spre rugaciune.
Din opera sa, retinem: Muzica de teatru: „La sezatoare”, „Seara mare”, „La seceris – icoane de la tara” si „Învierea – pantomima în patru tablouri”; Muzica simfonica: „Rândunica – vals pentru orchestra si salon” si „12 dansuri românesti”; Muzica de camera: „Ardeleana”, ,„Viorele”, „Doina si joc pentru flaut si pian”, „Preludiu si Hora în re bemol major – pentru pian”; Muzica vocala: „Colinde culese pentru vioara si pian”, „Sase doine”, „Miorita”; Muzica corala: „S-a dus cucul”; Muzicologie si folclor: „Melodii populare din Banat” si „Melodii populare din Maramures”.
Se spune ca Tiberiu Brediceanu a avut o viata generoasa, e adevarat, numarul anilor o marturiseste. Totusi, pe Tiberiu Brediceanu îl cunoastem si îl pretuim nu socotindu-i anii, ci creatia care ne înfrumuseteaza viata. Nu toti anii i-au fost senini, în suflet însa a fost seninatate si în gândire întelepciune, de aceea nu a irosit timpul si a lucrat neobosit pâna la sfârsit, a creat asa cum i-a dictat constiinta.
Fiului sau Mihai, i-a lasat exemplul unei vieti cu orizonturi din ce în ce mai largi si mai luminoase. Acesta si-a urmat parintele, a fost compozitor, dirijor si muzicolog, între anii 1959-1966, director al „Operei Române” din Bucuresti.
Tiberiu Brediceanu s-a bucurat de consideratia lui Nicolae Iorga, acesta i-a spus odata „Frate Tiberiu, o flacara a ars si arde în tine, ramâne scrum, care poate încalzi pe altii …”.
Acum, la 140 de ani de la nasterea acestui mare creator si om, Tiberiu Brediceanu, sa ni se încalzeasca si noua inimile pentru un gând bun, o amintire si o rugaciune …