Declaratia comuna a Papei Francisc si a Patriarhului Chiril,

„

Aeroportul International „José Martí” – Havana, Cuba

Vineri, 12 februarie 2016

Declaratie comuna a Papei Francisc si a Patriarhului Chiril al Moscovei si al întregii Rusii

«Harul Domnului nostru Isus Cristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si împartasirea Duhului Sfânt sa fie cu voi toti» (2 Cor 13,13).
1. Prin vointa lui Dumnezeu Tatal de la care vine orice dar, în numele Domnului nostru Isus Cristos, si cu ajutorul Duhului Sfânt Mângâietorul, noi, Papa Francisc si Chiril, Patriarh al Moscovei si al întregii Rusii, ne-am întâlnit azi la Havana. Îi multumim lui Dumnezeu, slavit în Treime, pentru aceasta întâlnire, prima din istorie.
Cu bucurie ne-am regasit ca frati în credinta crestina ce se întâlnesc pentru «a vorbi direct» (2 In 12), de la inima la inima, si pentru a discuta despre relatiile reciproce dintre Biserici, despre problemele esentiale ale fratilor nostri si despre perspectivele de dezvoltare ale civilizatiei umane.
2. Întâlnirea noastra fraterna a avut loc în Cuba, la rascrucea dintre nord si sud, dintre est si vest. De pe aceasta insula, simbol al sperantelor “Noii Lumi” si al evenimentelor dramatice ale secolului al XX-lea, le adresam cuvântul nostru tuturor popoarelor din America Latina si de pe celelalte continente.
Ne bucuram ca credinta crestina se raspândeste aici în mod dinamic. Marele potential religios al Americii Latine, seculara sa traditie crestina, traita personal de mii de oameni, sunt garantia unui viitor maret pentru aceasta regiune.
3. Întâlnindu-ne departe de vechile dispute ale „Batrânului continent”, simtim deosebit de puternica necesitatea unei conlucrari între catolici si ortodocsi, chemati, cu blândete si buna-cuviinta, sa dam cont lumii de speranta care este în noi (cfr1 Pt 3, 15).
4. Îi multumim lui Dumnezeu pentru darurile primite prin venirea în lume a unicului sau Fiu. Împartasim aceeasi Traditie spirituala a primului mileniu crestin. Martorii acestei Traditii sunt Preasfânta Maica a lui Dumnezeu, Fecioara Maria, si Sfintii pe care îi cinstim. Printre acestia sunt nenumarati martiri care au marturisit fidelitatea lor fata de Cristos si au devenit “samânta de crestini”.
5. În ciuda acestei Traditii comune din primele zece secole, de aproape o mie de ani, catolicii si ortodocsii sunt privati de comuniunea în Euharistie. Suntem divizati de rani provocate de conflictele unui trecut îndepartat ori recent, de divergente, mostenite de la stramosii nostri, în ce priveste întelegerea si explicarea credintei noastre în Dumnezeu, unul în trei Persoane – Tatal, Fiul si Duhul Sfânt. Deplângem pierderea unitatii, consecinta a slabiciunii omenesti si a pacatului, care a avut loc în ciuda Rugaciunii sacerdotale a lui Cristos Mântuitorul: «Pentru ca toti sa fie una, dupa cum tu, Tata, esti în mine si eu în tine, ca si ei sa fie una în noi» (In 17, 21).
6. Constienti de persistenta numeroaselor obstacole, ne dorim ca întâlnirea noastra sa contribuie la restabilirea acestei unitati voite de Dumnezeu, pentru care s-a rugat Cristos. Fie ca întâlnirea noastra sa-i poata inspira pe crestinii din întreaga lume sa-l roage pe Domnul sa reînnoiasca dorinta vie dupa unitate a tuturor discipolilor sai. Într-o lume care asteapta de la noi nu numai cuvinte dar si gesturi concrete, fie ca aceasta întâlnire sa poata fi un semn de speranta pentru toti oamenii de buna vointa!
7. În determinarea noastra de a face tot ceea ce este necesar pentru a depasi divergentele istorice pe care le-am mostenit, vrem sa ne unim eforturile pentru a marturisi Evanghelia lui Cristos si patrimoniul comun al Bisericii din primul mileniu, raspunzând împreuna la provocarile lumii contemporane. Ortodocsii si catolicii trebuie sa învete sa ofere o marturie comuna despre adevar în sectoarele unde acest lucru este posibil si necesar. Civilizatia umana a intrat într-o perioada de schimbari epocale. Constiinta noastra crestina si responsabilitatea noastra pastorala nu ne permit sa ramânem inerti în fata provocarilor care cer un raspuns comun.
8. Privirea noastra se îndreapta în primul rând spre regiunile din lume unde crestinii sunt victime ale persecutiei. În multe tari din Orientul Mijlociu si din Africa de Nord fratii nostri si surorile noastre în Cristos sunt exterminati ca familii, sate si orase întregi. Bisericile lor sunt devastate si jefuite în mod barbar, obiectele lor sacre sunt profanate, monumentele lor sunt distruse. În Siria, în Irak si în alte tari din Orientul Mijlociu, constatam cu durere exodul masiv al crestinilor din tarâmul de unde a început sa se raspândeasca credinta noastra si unde ei au trait, înca de pe vremea apostolilor, împreuna cu alte comunitati religioase.
9. Cerem comunitatii internationale sa actioneze cât mai urgent pentru a preveni ulterioare expulzari ale crestinilor din Orientul Mijlociu. Ridicând glasul în apararea crestinilor persecutati, dorim sa ne exprimam compasiunea pentru suferintele îndurate de credinciosii apartinând altor traditii religioase, deveniti si ei victime ale razboiului civil, ale haosului si violentei teroriste.
10. În Siria si în Irak violenta a provocat deja mii de victime, lasând milioane de persoane fara acoperis si fara resurse. Îndemnam comunitatea internationala sa se uneasca pentru a pune capat violentei si terorismului si, în acelasi timp, pentru a contribui prin dialog la o restabilire grabnica a pacii civile. Este esential sa se asigure un ajutor umanitar pe scara larga populatiilor martirizate si numerosilor refugiati din tarile vecine.
Le cerem tuturor celor care pot sa influenteze destinul persoanelor rapite, printre care Mitropolitii de Alep, Paul si Ioan Ibrahim, sechestrati în luna aprilie 2013, sa faca tot ceea ce este necesar pentru grabnica lor eliberare.
11. Înaltam rugaciunile noastre catre Cristos, Mântuitorul lumii, pentru restabilirea pacii în Orientul Mijlociu care este “rodul dreptatii” (cfr Is 32,17), pentru consolidarea convietuirii fraterne dintre diferitele popoare, Biserici si religii prezente aici, pentru întoarcerea refugiatilor la casele lor, pentru vindecarea ranitilor si odihna sufletelor nevinovatilor ucisi.
Ne adresam, cu un apel calduros, tuturor partilor care pot fi implicate în conflicte, cerându-le sa arate bunavointa si sa se aseze la masa tratativelor. În acelasi timp, este necesar ca si comunitatea internationala sa depuna orice efort posibil pentru a pune capat terorismului cu ajutorul actiunilor comune, unite si coordonate. Facem apel la toate tarile implicate în lupta împotriva terorismului, ca sa actioneze în mod responsabil si prudent. Îi îndemnam pe toti crestinii si pe toti cei care cred în Dumnezeu sa-l roage cu ardoare pe Creatorul lumii, care de toate se îngrijeste, sa ocroteasca creatia sa de la distrugere si sa nu permita un nou razboi mondial. Pentru ca pacea sa fie durabila si de încredere, sunt necesare eforturi specifice menite sa redescopere valorile comune care ne unesc, întemeiate pe Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos.
12. Ne plecam în fata martiriului acelora care, cu pretul propriei vieti, marturisesc adevarul Evangheliei, preferând mai degraba moartea decât renegarea lui Cristos. Credem ca acesti martiri ai timpului nostru, ce apartin diferitelor Biserici, dar sunt uniti de o suferinta comuna, sunt un zalog al unitatii crestinilor. Voua, celor ce suferiti pentru Cristos, va este adresat cuvântul apostolului: «Preaiubitilor, …întrucât participati la suferintele lui Cristos, bucurati-va, ca sa puteti tresalta de bucurie si la revelarea gloriei lui» (1 Pt 4, 12-13).
13. În aceasta epoca îngrijoratoare, dialogul interreligios este indispensabil. Diferentele în întelegerea adevarurilor religioase nu trebuie sa le împiedice pe persoanele de credinte diferite sa traiasca în pace si în armonie. În circumstantele actuale, liderii religiosi au responsabilitatea deosebita de a-i educa pe credinciosii lor într-un spirit de respect fata de convingerilor celor care apartin altor traditii religioase. Sunt absolut inacceptabile încercarile de a justifica actiunile criminale cu sloganuri religioase. Nicio crima nu poate fi savârsita în numele lui Dumnezeu, «caci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al pacii» (1 Cor 14, 33).
14. Afirmând valoarea înalta a libertatii religioase, îi multumim lui Dumnezeu pentru reînnoirea credintei crestine care are loc acum în Rusia si în multe tari din Europa de est, unde regimuri atee au stapânit timp de decenii. Astazi lanturile ateismului militant sunt rupte si în multe locuri crestinii pot sa profeseze în mod liber credinta lor. Într-un sfert de secol, au fost construite zeci de mii de noi biserici, si au fost deschise sute de manastiri si scoli teologice. Comunitatile crestine continua o importanta activitate sociala si de caritate, acordându-le celor nevoiasi asistenta în diferite moduri. Ortodocsii si catolici lucreaza adesea unii alaturi de ceilalti. Ei dovedesc existenta fundamentelor spirituale comune ale convietuirii umane, marturisind valorile Evangheliei.
15. În acelasi timp, suntem îngrijorati pentru situatia din multe tari unde crestinii se confrunta tot mai des cu o restrictionare a libertatii religioase, a dreptului de a marturisi propriile convingeri si a posibilitatii de a trai conform acestora. În particular, constatam ca transformarea unor tari în societati secularizate, straine de orice referire la Dumnezeu si la adevarul sau, constituie o grava amenintare pentru libertatea religioasa. Pentru noi este motiv de îngrijorare actuala limitare a drepturilor crestinilor, ba chiar discriminarea lor, atunci când forte politice, calauzite de ideologia unui secularism de multe ori destul de agresiv, cauta sa-i împinga la marginile vietii publice.
16. Procesul de integrare europeana, început dupa secole de conflicte sângeroase, a fost primit de multi cu speranta, ca pe o garantie a pacii si a securitatii. Cu toate acestea, invitam la vigilenta fata de o integrare care nu respecta identitatile religioase. Ramânând totusi deschisi fata de contributia altor religii la civilizatia noastra, suntem convinsi ca Europa trebuie sa ramâna fidela radacinilor sale crestine. Le cerem crestinilor din Europa de est si occidentala sa se uneasca pentru a-l marturisi împreuna pe Cristos si Evanghelia, asa încât Europa sa-si pastreze spiritul plamadit de doua mii de ani de traditia crestina.
17. Privirea noastra se îndreapta spre persoanele care se afla în situatii de mare dificultate, care traiesc în conditii extreme de lipsuri si saracie în timp ce sporesc bogatiile materiale ale omenirii. Nu putem ramâne indiferenti fata de soarta a milioane de emigranti si refugiati care bat la poarta tarilor bogate. Consumul exagerat, asa cum se observa în unele tari mai dezvoltate, epuizeaza treptat resursele planetei noastre. Inegalitatea crescânda a distribuirii bunurilor pamântului sporeste sentimentul de nedreptate fata de sistemul de relatii internationale care s-a stabilit.
18. Bisericile crestine sunt chemate sa apere exigentele de dreptate, de respect fata de traditiile popoarelor si autentica solidaritate cu toti cei ce sufera. Noi, crestinii, nu trebuie sa uitam ca «Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca sa-i faca de rusine pe cei întelepti. Dumnezeu a ales cele nesemnificative ale lumii, ca sa le faca de rusine pe cele puternice. Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii si dispretuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca sa le distruga pe cele ce sunt, asa încât nimeni sa nu se poata mândri înaintea lui Dumnezeu» (1 Cor 1, 27-29).
19. Familia este centrul natural al vietii umane si al societatii. Suntem îngrijorati de criza familiei din multe tari. Ortodocsii si catolicii împartasesc aceeasi convingere despre familie si sunt chemati sa marturiseasca ca ea e un drum al sfinteniei, care da marturie despre fidelitatea sotilor în relatiile dintre ei, despre deschiderea lor fata de procreatie si fata de educarea fiilor, despre solidaritatea dintre generatii si respectul pentru cei mai slabi.
20. Familia este întemeiata pe casatorie, act liber si fidel de iubire dintre un barbat si o femeie. Iubirea este cea care pecetluieste uniunea lor si îi învata sa se primeasca unul pe celalalt ca pe un dar. Casatoria este o scoala a iubirii si a fidelitatii. Ne întristeaza faptul ca alte forme de convietuire sunt deja puse pe acelasi nivel cu aceasta uniune, în timp ce conceptul de paternitate si maternitate ca vocatie particulara a barbatului si a femeii în casatorie, sfintita de traditia biblica, este îndepartat din constiinta publica.
21. Le cerem tuturor sa respecte dreptul inalienabil al vietii. Milioane de copii sunt privati de posibilitatea de a se naste. Glasul sângelui acestor copii nenascuti striga la Dumnezeu (cfr Gen 4, 10).
Dezvoltarea asa-zisei eutanasii face ca persoanele în vârsta si bolnavii sa înceapa sa se simta ca o povara excesiva pentru familiile lor si pentru societate în general.
Ne preocupa si dezvoltarea tehnicilor de procreare asistata medical, deoarece manipularea vietii umane este un atac la fundamentele existentei omului, creat dupa chipul lui Dumnezeu. Consideram ca este de datoria noastra sa amintim caracterul de nezdruncinat al principiilor morale crestine, bazate pe respectul fata de demnitatea omului chemat la viata, conform planului Creatorului.
22. Astazi dorim sa ne adresam în mod deosebit tinerilor crestini. Voi, tinerii, aveti datoria de a nu îngropa talantul (cfr Mt25, 25), ci de a utiliza toate capacitatile pe care Dumnezeu vi le-a dat pentru a confirma în lume adevarurile lui Cristos, pentru a întrupa în viata voastra poruncile evanghelice ale iubirii de Dumnezeu si de aproapele. Nu va temeti sa mergeti împotriva curentului, aparati adevarul lui Dumnezeu, la care normele seculare de astazi sunt departe de a se conforma.
23. Dumnezeu va iubeste si asteapta de la fiecare dintre voi sa fiti discipolii si apostolii sai. Fiti lumina în lume pentru ca cei care va înconjoara, vazând faptele voastre bune, sa-l glorifice pe Tatal vostru cel din ceruri (cfr Mt 5, 14,16). Educati-i pe fiii vostri în credinta crestina, transmiteti-le perla pretioasa a credintei (cfr Mt 13, 46) pe care ati primit-o de la parintii si strabunii vostri. Amintiti-va ca «ati fost cumparati cu un pret mare» (1 Cor 6,20), cu pretul mortii pe cruce a Omului-Dumnezeu Isus Cristos.
24. Ortodocsii si catolicii sunt uniti nu numai de Traditia comuna a Bisericii din primul mileniu, dar si de misiunea de a predica Evanghelia lui Cristos în lumea de astazi. Aceasta misiune comporta, pentru membrii comunitatii crestine, respectul reciproc si exclude orice forma de prozelitism.
Nu suntem rivali ci frati, si de acest concept trebuie sa fie calauzite toate actiunile noastre unii fata de altii si fata de lumea exterioara. Îi îndemnam pe catolicii si pe ortodocsii din toate tarile sa învete sa traiasca împreuna în pace si în iubire, si sa aiba «aceleasi sentimente unii fata de altii» (Rm 15, 5). Nu poate fi acceptata, asadar, folosirea de mijloace neloiale pentru a incita credinciosii sa treaca de la o Biserica la alta, negându-le libertatea religioasa ori traditiile. Suntem chemati sa punem în practica principiul apostolului Paul: «Mi-am facut o cinste din a predica evanghelia mai ales acolo unde nu fusese facut cunoscut numele lui Cristos, ca sa nu cladesc pe temelia altuia» (Rm 15, 20).
25. Speram ca întâlnirea noastra sa poata contribui si la reconciliere, acolo unde exista tensiuni între greco-catolici si ortodocsi. Astazi este clar ca metoda “uniatismului” din trecut, înteles ca uniune a unei comunitati cu alta, desprinzându-se de Biserica sa, nu este un mod care permite restabilirea unitatii. Cu toate acestea, comunitatile ecleziale aparute în aceste circumstante istorice au dreptul de a exista si de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a satisface exigentele spirituale ale credinciosilor lor, cautând, în acelasi timp, sa traiasca în pace cu vecinii lor. Ortodocsii si greco-catolicii au nevoie sa se reconcilieze si sa gaseasca forme de convietuire acceptabile pentru ambele parti.
26. Deploram conflictul din Ucraina care a cauzat deja multe victime, nenumarate rani locuitorilor pacifici si a aruncat societatea într-o grava criza economica si umanitara. Invitam la prudenta toate partile implicate în conflict, la solidaritate sociala si la actiune pentru faurirea pacii. Invitam Bisericile noastre din Ucraina sa lucreze pentru a se ajunge la armonie sociala, sa se abtina de la a participa la conflict si sa nu sprijine o ulterioara escaladare a conflictului.
27. Ne dorim ca schisma dintre credinciosii ortodocsi din Ucraina sa poata fi depasita pe baza normelor canonice existente, ca toti crestinii ortodocsi din Ucraina sa traiasca în pace si în armonie, iar comunitatile catolice din tara sa contribuie la aceasta, asa încât sa arate tot mai mult fraternitatea crestina dintre noi.
28. În lumea contemporana, multiforma si totusi unita de un destin comun, catolicii si ortodocsii sunt chemati sa colaboreze în mod fratern la proclamarea Vestii Bune a mântuirii, sa marturiseasca împreuna demnitatea morala si libertatea autentica a persoanei, «pentru ca lumea sa creada» (In 17, 21). Aceasta lume, din care dispar în mod progresiv pilastrii spirituali ai existentei umane, asteapta de la noi o puternica marturie crestina în toate sectoarele vietii personale si sociale. Viitorul omenirii depinde în mare parte de capacitatea noastra de a da marturie comuna despre Spiritul adevarului în aceste vremuri dificile.
29. În aceasta marturie curajoasa a adevarului lui Dumnezeu si a Vestii Bune salvifice, sa ne fie sprijin Omul-Dumnezeu Isus Cristos, Domnul si Mântuitorul nostru, care ne întareste spiritual cu promisiunea sa infailibila: «Nu te teme, turma mica, pentru ca i-a placut Tatalui vostru sa va dea împaratia» (Lc 12, 32)!
Cristos este izvor de bucurie si speranta. Credinta în El transforma viata omului, o umple de semnificatie. Despre acest lucru s-au putut convinge, prin experienta lor, toti aceia carora li se potrivesc cuvintele apostolului Petru: «Voi, care odinioara nu erati popor, acum sunteti poporul lui Dumnezeu; voi, care nu aveati parte de îndurare, acum ati obtinut îndurare» (1 Pt 2,10).
30. Plini de recunostinta pentru darul întelegerii reciproce exprimate în timpul întâlnirii, privim cu speranta spre Preasfânta Maica a lui Dumnezeu, invocând-o cu cuvintele acestei vechi rugaciuni: “Sub ocrotirea milostivirii tale, alergam, Sfânta Maica a lui Dumnezeu”. Fie ca Fericita Fecioara Maria, prin mijlocirea ei, sa-i încurajeze la fraternitate pe cei care o cinstesc, ca sa se regaseasca uniti, la ceasul stabilit de Dumnezeu, în pace si în armonie într-un singur popor al lui Dumnezeu, spre slava Preasfintei si nedespartite Treimi!