„
Credinta si caritate: “Si noi trebuie sa ne dam viata pentru frati” (1In 3,16)

Iubiti frati si surori,

1. Cu ocazia celei de-a XXII-a Zile Mondiale a Bolnavului, care are ca tema anul acesta Credinta si caritate: “Si noi trebuie sa ne dam viata pentru frati” (1In 3,16), ma adresez în mod deosebit persoanelor bolnave si tuturor celor care le acorda asistenta si îngrijire. Biserica recunoaste în voi, dragi bolnavi, o prezenta speciala a lui Cristos suferind. Este asa: alaturi, ba chiar înlauntrul suferintei noastre este cea a lui Isus, care poarta împreuna cu noi povara ei si îi reveleaza sensul. Când Fiul lui Dumnezeu s-a urcat pe cruce, a distrus singuratatea suferintei si i-a luminat întunericul. Suntem pusi în acest fel în fata misterului iubirii lui Dumnezeu fata de noi, care revarsa în noi speranta si curaj: speranta, pentru ca în planul lui Dumnezeu chiar si noaptea durerii se deschide la lumina pascala; si curaj, pentru a înfrunta orice adversitate în compania lui, uniti cu el.
2. Fiul lui Dumnezeu facut om nu a eliminat din experienta umana boala si suferinta, ci asumându-le în sine, le-a transformat si le-a redimensionat. Le-a redimensionat, pentru ca nu mai au ultimul cuvânt, care în schimb este viata noua în plinatate; le-a transformat, pentru ca în unire cu Cristos din negative pot deveni pozitive. Isus este calea si cu Duhul sau putem sa-l urmam. Asa cum Tatal l-a daruit pe Fiul din iubire si Fiul s-a daruit pe sine însusi din aceeasi iubire, si noi putem sa-i iubim pe ceilalti asa cum ne-a iubit Dumnezeu pe noi, dându-ne viata pentru frati. Credinta în Dumnezeul cel bun devine bunatate, credinta în Cristos Rastignit devine forta de a iubi pâna la sfârsit si chiar pe dusmani. Dovada credintei autentice în Cristos este daruirea de sine, raspândirea iubirii fata de aproapele, în special fata de cel care nu o merita, fata de cel care sufera, fata de cel care este marginalizat.
3. În virtutea Botezului si a Mirului suntem chemati sa ne conformam cu Cristos, Samariteanul Milostiv al tuturor celor suferinzi. “În aceasta am cunoscut iubirea: el si-a dat viata pentru noi. La fel si noi trebuie sa ne dam vietile pentru frati” (1In 3,16). Când ne apropiem cu tandrete de cei care au nevoie de îngrijiri, purtam speranta si zâmbetul lui Dumnezeu în contradictiile lumii. Când daruirea generoasa fata de ceilalti devine stilul actiunilor noastre, facem spatiu Inimii lui Cristos si suntem încalziti de ea, oferind astfel contributia noastra la venirea Împaratiei lui Dumnezeu.
4. Pentru a creste în tandrete, în caritatea respectuoasa si delicata, noi avem un model crestin spre care sa ne îndreptam privirea cu siguranta. Este Mama lui Isus si Mama noastra, atenta la glasul lui Dumnezeu si la necesitatile si dificultatile fiilor sai. Maria, determinata de milostivirea divina care se face trup în ea, uita de ea însasi si porneste la drum în graba din Galileea în Iudeea pentru a o întâlni si a o ajuta pe verisoara Elisabeta; mijloceste la Fiul sau la nunta din Cana, când vede ca s-a terminat vinul pentru sarbatoare; poarta în inima sa, de-a lungul pelerinajului vietii, cuvintele batrânului Simeon care îi prevestesc o sabie care-i va strapunge sufletul si cu tarie ramâne la picioarele Crucii lui Isus. Ea stie cum se parcurge acest drum si pentru aceasta este Mama tuturor celor bolnavi si suferinzi. Putem recurge încrezatori la ea cu devotiune filiala, fiind siguri ca ne va asista, ne va sustine si nu ne va parasi. Este Mama Celui Rastignit Înviat: ramâne alaturi de crucile noastre si ne însoteste pe drumul spre învierea si viata deplina.
5. Sfântul Ioan, discipolul care statea cu Maria la picioarele crucii, ne face sa urcam din nou la izvoarele credintei si caritatii, la inima lui Dumnezeu care “este iubire” (1In 4,8.16), si ne aminteste ca nu putem sa-l iubim pe Dumnezeu daca nu-i iubim pe frati. Cel care sta sub cruce împreuna cu Maria, învata sa iubeasca asemenea lui Isus. Crucea “este certitudinea iubirii fidele a lui Dumnezeu fata de noi. O iubire asa de mare încât intra în pacatul nostru si-l iarta, intra în suferinta noastra si ne daruieste forta pentru a o purta, intra si în moarte pentru a o învinge si a ne mântui… Crucea lui Cristos ne invita si sa ne lasam contagiati de aceasta iubire, ne învata sa-l privim mereu pe celalalt cu milostivire si iubire, mai ales pe cel care sufera, pe cel care are nevoie de ajutor” (Via Crucis cu tinerii, Rio de Janeiro, 26 iulie 2013).
Încredintez aceasta a XXII-a Zi Mondiala a Bolnavului mijlocirii Mariei, pentru ca sa ajute persoanele bolnave sa traiasca propria suferinta în comuniune cu Isus Cristos si sa-i sustina pe cei care se îngrijesc de ele. Tuturor, bolnavi, lucratori sanitari si voluntari, împart din inima Binecuvântarea Apostolica.
Sursa: http://www.magisteriu.ro/