„Marti, 2 noiembrie a.c., în localitatea Plopis din judetul Salaj a avut loc slujba de înmormântare a lui Gabriel Nicorici, Sergent al Batalionului 814 Tancuri din Turda. Preasfintia Sa, Virgil Bercea, un sobor de 20 de preoti, amiralul sef al Marelui Stat Major al Fortelor Terestre din România, capelani militari, personalitati militare, subprefectul Judetului Salaj, primarul localitatii, sute de soldati si o multime foarte mare de credinciosi s-au adunat pentru a-l conduce pe ultimul drum pe tânarul de 26 de ani care a cazut la datorie.
Ceremonialul a început la ora 12.45 când, de la Biserica Greco-Catolica, a pornit procesiunea spre casa parinteasca. Flori si petale au fost presarate în calea sicriului strajuit de soldati, fanfara militara a cântat, zeci de coroane duse de copii au colorat negrul apasator al multimii formate din credinciosi de toate confesiunile care, umar la umar, au stat lânga cel pe care cu durere l-au condus pe ultimul drum.
Un discurs impresionant a rostit Preasfintia Sa Virgil Bercea, Episcop Greco-Catolic de Oradea. „La liceul Greco-Catolic din Oradea, al carui absolvent era, înca din prima zi s-a remarcat ca fiind un baiat foarte bine crescut, un baiat educat, generos, disponibil, sârguincios, atent, care voia sa duca la îndeplinire orice misiune care i-a fost încredintata. Ne aflam la catafalcul unui erou, al unui tânar care si-a dat viata pentru o misiune nobila, aceea de slujire a patriei si va îndemn, dragii mei plopiseni, sa-l înscrieti pe acest brav tânar între eroii Salajului cazuti la datorie” a afirmat Preasfintia Sa.
De asemenea si parintele paroh si-a început cuvântarea printr-o comparatie foarte sugestiva: Odata pe un câmp de batalie un soldat cade jos grav ranit, iar un camarad îi sare în ajutor; cel ranit nu înceta sa strige „aici, aici”. „Dumnezeu mi-a facut apelul, iar eu am raspuns”, a dat de înteles ranitul. Tot astfel în dupa-amiaza de sâmbata, 30 octombrie, la apelul Cerului, Gabriel Nicorici a raspuns „prezent”, lasând înmarmurit un sat întreg si pe toti cei care l-au cunoscut care ca pe un trasnet au primit vestea trecerii sale. Mama lui Gabriel mi-a spus în aceasta dimineata: „Când venea acasa si îl vedeam la poarta, ne înveselea sufletul, când deschidea usa casei ne lumina viata…” a mai afirmat parintele Ioan Santa.
Amiralul Sef al Marelui Stat Major al Fortelor Terestre Române a afirmat ca „pe noi, militarii, sacrificiul suprem ne însoteste pretutindeni si întotdeauna, chiar pe timp de pace, niciodata nu putem spune ca a trecut pericolul. Noi, militarii, niciodata nu uitam pe un camarad, chiar daca Gabriel nu mai este printre noi, dumneavoastra, familia sa, ati intrat în marea familie a Armatei Române”.
Primarul Comunei Plopis i-a decernat post-mortem Diploma de Cetatean de Onoare al Comunei. Impresionant este ecoul pe care o astfel de întâmplare îl are înca în lumea satului; de la mame cu copii micuti în brate si pâna la fete gârbovite de ani, toti traiesc într-un suflet doliul în care a fost învaluita asezarea. Nu doar familia si militarii, ci toti cei de fata si-au luat cu greu ramas bun, rostind fiecare în felul sau: „Ramas bun, drag camarad!”, „Ramas bun, drag prieten!”, „Ramas bun, brav tânar!”, „Ramas bun!…”
