Parohia Oradea Catedrala „Sfântul Nicolae”

Telefon

0259.436.174

Adresă:

Str. Iuliu Maniu nr. 4, ap. 1
410104 – Oradea
Jud. Bihor

 

 

În anul 1739, episcopul latin de Oradea, Nicolae Csáky, a cumpărat un teren intravilan aflat într-un loc central al orașului și a zidit o Biserică pentru desfășurarea solemnă a cultului divin după ritul greco-catolic. Lăcașul avea doar un turn de scânduri cu un mic clopot, iar în curtea Bisericii se înălța o clopotniță cu alte trei clopote.

Episcopul Moise Dragoș a cerut să se zidească un turn mai mare și să se așeze în el clopote potrivite unei Biserici Catedrale, neputându-și însă vedea împlinit visul. Arhiereul Ignație Dărăban (1788-1805), dorind a avea, în sfârșit, o Catedrală impunătoare, dărâmă zidurile vechii Biserici, iar pe locul aceleia ridică monumentala Catedrală episcopală de astăzi. Turnul impunător prevăzut cu orologiu era gata în anul 1803, pe el fiind inscripționate acestea: „Sus m-am ridicat prin puterea episcopului Ignație. Dar el s-a ridicat mai sus decât vârvul meu; căci până ce eu conținând rămășițele părintelui meu mă ridic spre nori, el plin de merite e dus spre înălțimile cerului”.

Samuil Vulcan (1806-1839) finalizează lucrările în anul 1806, dar după 30 de ani un foc năprasnic mistuie 178 de case din centrul Oradiei, inclusiv acoperișul și turnul Catedralei. În 1870, episcopul Iosif Pop-Sălajeanu de Băsești (1863-1873) va construi, din nou, pe cheltuielile sale, mărețul turn.

Marele arhiereu Mihail Pavel (1879-1902) însărcinează pe celebrul pictor budapestan Szirmai Antal să picteze, în anul 1892, interiorul bisericii. Se realizează de asemenea iconostasul împodobit cu icoane rituale prescrise de ritul bizantin.

În aprilie 1907, un vânt puternic strâmbă crucea de pe turn, iar în cursul reparațiilor clopotnița ia foc, arzând de această dată și scheletul de lemn al turnului. Episcopul Demetriu Radu (1903-1920) înfăptuiește, cu mari cheltuieli, renovarea acestuia între anii 1910-1912, dându-i forma de astăzi.

În anul 1924, Episcopul Valeriu Traian Frențiu (1921-1952) înalță corul cu o capacitate de primire pentru 200 de persoane. Aici a început să cânte corul mixt, sub conducerea maestrului Iosif Vomacica și mai apoi a lui Francisc Hubic, prestațiile lor devenind adevărate evenimente culturale pentru oraș. Tot PS Frenţiu va introduce curentul electric și sistemul de  încălzire pe timp de iarnă.

În lunile septembrie și octombrie ale anului 1948, guvernul comunist din România a pornit acțiunea de suprimare a Bisericii Române Unite. La 24 octombrie 1948, parohul Catedralei, Olah Augustin, a fost chemat la Primăria Orașului Oradea și silit să predea Catedrala necondiționat Bisericii Ortodoxe. În ziua de 31 octombrie 1948, Episcopul ortodox de Oradea, Nicolae Popovici, a preluat Catedrala Greco-Catolică, iar din acel moment aceasta a rămas în folosința Bisericii Ortodoxe pentru o perioadă de 57 de ani.

În luna noiembrie a anului 2005, împărtășind evlavia sărbătorii Intrării Maicii Domnului în Biserică, credincioșii greco-catolici intră din nou în Catedrala lor, pentru a-i sluji lui Dumnezeu în continuitate și în comuniune cu înaintașii lor.

Din punct de vedere arhitectonic, construcția Catedralei se circumscrie stilului baroc târziu. Fațadele prezintă trăsături clasicizante, cu ferestre monumentale, în firide cu laturi concave, tipice barocului târziu, acestora adăugându-se arcul bizantin. Planul Catedralei are formă de cruce, cu absida altarului arcuită, iar la vest se înalță turnul cu secțiunea pătrată.

Naosul are spre vest un nartex deschis dedicat corului. În interior, Catedrala etalează bolți semicilindrice în leagăn transversale, iar careul corului are o boltă admirabil decorată.

Altarul ridicat spre răsărit este despărțit de naos prin iconostasul baroc, de o rară frumusețe. Acesta se sprijină pe opt stâlpi corintici. În crucea Catedralei, sus pe boltă, se deschide o cupolă ornată cu o frescă reprezentând „Sfânta Treime”. Pe Cerimea Catedralei mai pot fi admirate frescele „Hristos între copii” și „Cuvântarea Mântuitorului de pe munte”, iar deasupra corului „Arhiereul Mihai Pavel între enoriașii săi”. Culorile sunt intense, predominând roșul, albastru puternic la vestimentație și albastrul azuriu când este vorba de spaţiul celest, ceea ce creează impresia unei desprinderi spațiale ample. Cerul este acoperit cu nori într-o lumină aurie. Predomină influențele baroce târzii, dar nu lipsesc nici cele clasicizante. Prin redactarea iconografică și preferințele stilistice, pictura murală se circumscrie modalităților apusene catolice de reprezentare a temelor religioase.

O ușă din latura de nord indică locul de intrare în cripta Catedralei. Aici, sub lespezi ce-și poartă de veacuri inscripțiile amintitoare îşi dorm binecuvântatul somn de veci arhierei și clerici glorioși ai Bisericii Române Unite cu Roma – Greco-Catolice .

În anul 2012 a început reabilitarea exterioară a Catedralei, încheiată în vara anului 2014. Totodată, sunt instalate vitraliile în sticlă de Murano, cu scene din viața Mântuitorului, realizate în Italia de către Amalia Verzea, întru sporita înfrumusețare a acestui locaş al credinţei creştine.

Publicatii

ian.0 Posts
feb.0 Posts
mart.0 Posts
apr.0 Posts
mai0 Posts
iun.0 Posts
iul.0 Posts
aug.0 Posts
sept.0 Posts