Asociaţia „Corala Francisc Hubic”

ASOCIAȚIA

 CORALA ,,FRANCISC HUBIC”

Corala ,,Francisc Hubic”: glasuri unite întru gloria lui Dumnezeu

            Asociaţia corală ,,Francisc Hubic” a fost înfiinţată în anul 1990 de către profesorul Iuliu Oros. Distinsa, puternica și calda sa prezență a rămas vie în memoria și, mai ales, în inimile celor care i-au prețuit puternica personalitate, cizelată prin talent, abnegație și o desăvârșită eleganță spirituală. Total dedicat muzicii liturgice, animat de un crez profund și pasionat, profesorul a fost unul dintre cei care au ținut vie flacăra Bisericii greco-catolice, punând fără ezitare la temelia ei însăși viața lui închinată lui Dumnezeu.

            Profesorul Iuliu Oros s-a numărat printre cei care, după 1989, au întemeiat Liceul și Institutul Teologic greco-catolic. Alături de domnul Cosmuța, a crezut și a luptat pentru îndeplinirea unui vis scump, acela ca glasul Bisericii greco-catolice, multă vreme înăbușit, să răsune urbi et orbi. De la catedră și, mai ales, de la pupitrul dirijoral, profesorul a făcut să renască prestigiosul cor bisericesc ”Francisc Hubic”, conferindu-i strălucirea și forța unui adevărat cor de catedrală. Nobila sa  figură rămâne exemplară pentru felul în care s-a dăruit Bisericii prin devotament, bucurie, muncă susținută și ardere spirituală.

            Corul pe care l-a condus cu măiestrie era alcătuit din membri cu voci obişnuite, dar cu suflete mari, dornici să dea onoare lui Dumnezeu prin cântec. Voci obișnuite, adevărat, dar dispuse să se perfecționze, să evolueze, să se cultive muzical și spiritual. Astfel, printr-o muncă asiduă, atenți la bagheta dirijorului lor, au reuşit să atingă acurateţea vocală dar şi nuanţarea interpretării. Pas cu pas, repetiție după repetiție, vocile lor au reușit să ajungă la inimile ascultătorilor. Au  ajuns, firesc, la una dintre cele mai ardente inimi ale bisericii, la Preasfinţitul Vasile Hossu. Datorită suflului său marcant și al muzicalității deosebite a repertoriului, corala a fost foarte apreciată de Preasfinţitul Vasile Hossu, care invita ansamblul să-i fie alături la toate slujirile sale. Dar fiecare participare la Sfânta Liturghie era încărcată de emoția de a fi cu toată ființa prezent la glorificarea lui Dumnezeu și a Bisericii greco-catolice renăscute.

            Corala ,,Francisc Hubic” a însemnat mereu foarte multă muncă, dăruire, iubire de Dumnezeu şi foarte multă bucurie a împărtăşirii acestor valori spirituale cu auditoriul, nu întâmplătoare fiind premiile şi medaliile obţinute pe parcursul timpului în urma concursurilor, concertelor şi înregistrărilor în ţară şi străinătate. În tot acest periplu muzical și spiritual, cea care i-a stat alături profesorului Oros nemijlocit, fiindu-i o fermă mâna dreaptă, a fost fiica sa, profesoara Maria Irinel Băjenaru-Oros. Tatăl și fiica, ambii muzicieni remarcabili, au împărțit pupitrul dirijoral până în momentul în care Maria Irinel a preluat ștafeta

            Pentru coriști și pentru credincioși, anumite momente au avut o încărcătură emoțională cu totul deosebită: unul a fost atunci când corala l-a întâmpinat pe Regele Mihai și pe Regina Ana în sala festivă a Liceului greco-catolic, un al doilea a fost atunci când, în anul 2000, cu o solemnitate copleșitoare, corala a intrat cântând prima dată în Catedrala ,,Sfântul Nicolae”, proaspăt retrocedată. Alt moment emoționant a fost atunci când  nepoata compozitorului Francis Hubic, Eugenia Szeche, i-a predat tinerei dirijoare bagheta cizelată care i-a aparținut maestrului.

            Se știe că pentru performanță e nevoie de sacrificiu, disciplină, dăruire, dar și de acceptarea severității dirijorului  – o severitate dublată mereu de multă dragoste, prietenie, umor.
Pentru a contura și anima imaginea Coralei, cele mai elocvente sunt cuvintele dirijoarei Maria Irinel Băjenaru-Oros, cea care a dus Corala pe culmile succesului. A fost munca ei de o viață, care a continuat-o și a desăvârșit-o pe cea a ilustrului ei tată: ,,Prin muncă asiduă, s-a ajuns la o triere a membrilor…cine rezistă, rămâne, cine nu….nu. Fără disciplină nu se poate ajunge la performanță. Pe lângă acuratețea vocilor, s-a pus mult accent pe nuanțare. După părerea mea, mai ales prin interpretare atingi inimile auditorului, ceea ce s-a și întâmplat, mulțumim lui Dumnezeu. Pe scurt, Corala -Francisc Hubic- a însemnat muncă, dăruire, iubire de Dumnezeu și bucuria împărtășirii cu cei ce ne ascultă”. Povestea depănată de Maria Irinel continuă: ,,Tabloul pe care îl vedeți reprodus a fost făcut în biserica Aegidikirche din Műnster, în urma concertelor și înregistrărilor care au avut loc acolo (C.D.-urile Ruga îndurărilor, Cântece mariane) pe o perioadă de două săptămâni.   A fost un moment de grație de-a lungul celei mai prolifice perioade, cea cuprinsă între anii 1998-2005, ani în care am participat la concerte şi concursuri internaționale de prestigiu. Între acestea, menționăm Olimpiada Mondială a corurilor de la Linz, de unde ne-am întors cu medalii de bronz și argint în prima rundă.

Mulțumiri și recunoștință se cuvin adresate părintelui Mihai Caităr de la biserica din Műnster, care ne-a sprijinit și ne-a insuflat o încredere extraordinară în menirea și valoarea noastră de slujitori ai credinței.  De la Festivalul Internațional de la Budapesta ne-am întors cu medalia de argint. În Italia, la Udine, în 2004, am dat un concert de excepție în catedrală cu Missa de Weber: soliști, cor și acompaniament de orgă. A fost magnific, corala a creat o atmosferă înălțătoare!

            În repertoriu, după exemplul tatălui meu, am introdus și piese cu caracter popular, pentru a face cunoscut folclorul și spiritul românesc. Adevărul este ca tatăl meu, profesorul Iuliu Oros, a înfiintat această asociație corală în 1990, iar până la plecarea dânsului în Brațele Domnului, ne-a fost mereu alături. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am rezistat cu toții în încercarea de a transmite în sufletele credincioșilor evlavia pe care ți-o dă muzica liturgică adevărată, pornită din inimi curate, știind că nici un efort pus în slujba lui Dumnezeu nu este uitat  în ordinea divină, și că tot ce este armonie și frumusețe în lume rămâne pe vecie înscris în Cartea Vieții.   

            Din păcate, după douăzeci de ani de muncă trup și suflet, a început diluarea coralei, coriști tot mai puțini… Am acceptat situația ca fiind cea hotărâtă de Dumnezeu, care părea că a spus: ți-a ajuns…. să vină alții…. și…cam asta a fost. A fost odată… ”

Conf.univ.dr. Ramona Novicov, critic de artă