„Biserica din Camerun este vie, tânără, bogată în daruri și entuziasm”. Sâmbătă, 18 aprilie a.c., Leon al XIV-lea a celebrat Sfânta Liturghie pe aeroportul din Yaoundé, în ultima zi a călătoriei sale apostolice în Camerun. În cursul după-amiezii, pontiful ajunge în Angola, unde se desfășoară a treia etapă a actualei călătorii apostolice în Africa (13–23 aprilie 2026).
„Credința nu separă spiritualul de social; dimpotrivă, îi dă creștinului tăria de a interacționa cu lumea pentru a răspunde la necesitățile celorlalți, mai ales ale celor mai săraci. Pentru salvarea unei comunități nu sunt îndeajuns eforturile individuale și izolate ale fiecăruia; este necesară o decizie comună care să integreze dimensiunea spirituală și etică a Evangheliei în inima instituțiilor și a structurilor”: a spus papa Leon al XIV-lea în omilia Sfintei Liturghii pe care a celebrat-o sâmbătă, 18 aprilie a.c., la aeroportul internațional din Yaoundé, în Camerun, cu ocazia călătoriei sale apostolice în această țară.
Potrivit unei comunicări a Sălii de Presă a Sfântului Scaun, care citează autoritățile locale, la Sfânta Liturghie a papei de la Yaoundé au luat parte aproximativ 200 de mii de credincioși, în timp ce alte sute de mii au urmărit celebrarea în zonele adiacente aeroportului internațional.
După o călătorie apostolică de două zile în Algeria, papa Leon al XIV-lea a ajuns, în 15 aprilie a.c., în Camerun. După vizitele de la Bamenda și Douala, papa a revenit în capitala țării, de unde, în cursul după-amiezii de sâmbătă, merge în Angola pentru a treia etapă a primei și lungii sale călătorii apostolice în Africa (13–23 aprilie a.c.).
Rugăciunile Sfintei Liturghii, luate de la comemorarea Sfintei Fecioare Maria, Regina Apostolilor, au fost însoțite de lecturile biblice ale zilei: alegerea primilor diaconi și episodul în care Isus umblă pe apă (Fapte 6, 1-7 și Ioan 6, 16-21). Alături de franceză și engleză, intențiile Rugăciunii credincioșilor au fost exprimate în limbile locale ewondo, nnanga și fulfulde.
„Celebrăm această Sfântă Liturghie la încheierea vizitei mele în Camerun”, a spus papa în omilia prezentată în limba franceză, „și vă sunt foarte recunoscător pentru felul în care m-ați primit și pentru momentele de bucurie și de credință pe care le-am trăit împreună. După cum am ascultat în Evanghelie, credința nu ne cruță de tulburări și necazuri, iar în unele momente poate părea că teama este dominantă. Noi știm, însă, că nici în astfel de clipe, după cum s-a întâmplat discipolilor pe Marea Galileei, Isus nu ne părăsește”.
În episodul din Evanghelie în care Isus umblă pe apă (Ioan 6, 16-21), evanghelistul notează că faptul a avut loc când deja se lăsase seara (cf. v. 17). În tradiția ebraică, a reluat papa, termenul „ape” face deseori referință la infern, haos, pericol și moarte, dar și la puterile răului pe care omul, de unul singur, nu le poate stăvili. Pe de altă parte, apele fac referință și la minunile exodului, devenind „un loc de trecere, un vad prin care Dumnezeu eliberează cu putere poporul său din robie”.
„Biserica a simțit de atât de multe ori, în navigarea ei de-a lungul secolelor, furtuna și vânturile potrivnice, dar și noi ne putem identifica cu simțămintele de teamă și îndoială pe care le-au simțit discipolii în timp ce traversau lacul Tiberiadei. Este ceea ce simțim în momentele în care ni se pare că ne afundăm, dominați de puteri potrivnice, când totul pare întunecat și ne simțim singuri și fragili. Dar nu este așa. Isus este cu noi, fiind întotdeauna mai tare decât orice putere a răului. În orice furtună, El vine la noi și ne spune: Eu sunt cu tine, nu te teme! De aceea, să ne ridicăm din orice cădere și să nu ne lăsăm opriți de nicio furtună, ci să mergem mai departe, cu curaj și încredere, întotdeauna”.
„Îndemnul său – Nu vă temeți! – dobândește, de aceea, o dimensiune amplă, chiar și la nivel social și politic, ca o încurajare de a înfrunta împreună problematicile și provocările, în special pe cele legate de sărăcie și dreptate, cu simț civic și responsabilitate civilă. Credința nu separă spiritualul de social; dimpotrivă, îi dă creștinului tăria de a interacționa cu lumea pentru a răspunde la necesitățile celorlalți, mai ales ale celor mai săraci. Pentru salvarea unei comunități nu sunt îndeajuns eforturile individuale și izolate ale fiecăruia; este necesară o decizie comună care să integreze dimensiunea spirituală și etică a Evangheliei în inima instituțiilor și a structurilor, făcând din ele instrumente pentru binele comun, nu locuri de conflict, de interese ori un teatru de lupte sterile”.
Făcând referință în omilie la prima lectură biblică a celebrării euharistice (Fapte 6, 1-7), papa a remarcat că aceasta descrie felul în care Biserica a înfruntat „prima criză de creștere”. Numărul din ce în ce mai mare al discipolilor aduce în comunitate noi provocări în practicarea carității, iar apostolii nu mai reușesc să se ocupe singuri. „Slujirea zilnică a săracilor”, a amintit papa, „era o practică esențială în Biserica primară și urmărea susținerea celor mai fragili, în special a orfanilor și a văduvelor. Dar trebuia integrată cu necesitatea vestirii și a învățăturii, care erau, la rândul lor, imperative, drept care soluția nu era simplă”. De aceea, apostolii s-au rugat împreună și au găsit o soluție „dând viață unei realități noi”, prin care au ales câțiva bărbați pentru „o slujire practică ce era totodată o misiune spirituală”. „Ascultând vocea Duhului Sfânt și acordând atenție strigătului celor suferinzi, ei nu doar că au evitat fractura internă a comunității, dar, printr-o inspirație divină, au înzestrat-o cu instrumente noi și adecvate pentru creșterea ei, transformând un moment de criză într-o ocazie de îmbogățire și de dezvoltare pentru toți”.
„Uneori”, a continuat papa, „viața unei familii și a unei societăți cere acest lucru: curajul de a schimba obiceiurile și structurile pentru ca demnitatea persoanei să rămână mereu în centru și să se depășească inegalitățile și marginalizările. Făcându-se om, Dumnezeu s-a identificat cu cei din urmă, iar acest fapt face din grija preferențială față de cei săraci o opțiune fundamentală pentru identitatea noastră creștină”.
„Frați și surori, astăzi ne luăm rămas bun”, a spus papa la finalul omiliei. „Fiecare se întoarce la ocupațiile lui obișnuite, iar barca Bisericii își continuă ruta către țel prin harul lui Dumnezeu și angajamentul fiecăruia. Să păstrăm vie în inimă amintirea momentelor frumoase pe care le-am trăit împreună și să continuăm să-i facem spațiu lui Isus chiar și în mijlocul greutăților, lăsându-ne luminați și re-creați zi de zi de prezența sa. Biserica din Camerun este vie, tânără, bogată în daruri și entuziasm, vivace în varietatea ei și minunată în armonia ei. Cu ajutorul Fecioarei Maria, maica noastră, faceți-le să înflorească tot mai mult într-o prezență sărbătorească, iar din vânturile potrivnice, care nu lipsesc niciodată în viață, faceți tot atâtea ocazii de creștere în slujirea plină de bucurie a lui Dumnezeu și a fraților, în spirit de împărțire, ascultare, rugăciune și cu dorința de a crește împreună”.
După Sfânta Liturghie de la aeroportul din capitala Camerunului, papa Leon al XIV-lea merge în Angola pentru o călătorie apostolică de trei zile (18–21 aprilie 2026). Ultima țară pe care papa o va vizita în aceste zile este Guineea Ecuatorială, singura țară din Africa în care se vorbește limba spaniolă, pentru a marca 170 de ani de la începutul evanghelizării. Papa se întoarce la Roma joi, 23 aprilie a.c., în jurul orei 20.00.
