CLXXXIV
Icoană de pe Iconostasul Catedralei „Sfânta Treime” din Blaj, registrul de sub registrul icoanelor Împărătești.
În fiecare an, pe 17 ianuarie, este pomenit și sărbătorit Sfântul Antonie cel Mare, trecut în Împărăția Luminii în anul 356.
Merită să medităm asupra unor cuvinte filocalice pe care el le-a consemnat.
„Fă bine celui ce te nedreptățește și-ți vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grăi de rău pe vrăjmașul tău către nimeni. Deprinde-te cu dragostea, cu neprihănirea, cu răbdarea, cu înfrânarea și cu cele asemenea. Căci aceasta este cunoștința de Dumnezeu: să-L urmezi cu smerită cugetare și prin unele ca acestea. Iară lucrarea aceasta nu este a celor de rând, ci a sufletului care are minte”.
„Când te întorci cu mulțumire spre așternutul tău, aducându-ți aminte de binefacerile și de marea purtare de grijă a lui Dumnezeu și umplându-te de înțelegerea cea bună, te vei veseli și mai mult, iar somnul trupului tău se va face trezvie a sufletului, iar închiderea ochilor tăi, vedere adevărată a lui Dumnezeu. Atunci tăcerea ta, umplându-se de bunurile primite, va da din tot sufletul și puterea o adânc simțită slavă Dumnezeului a toate. Căci de va lipsi păcatul din om, o singură mulțumire cumpănește mai mult decât toată jertfa cea de mare preț înaintea lui Dumnezeu”.
Multe ziceri înțelepte ne-a mai lăsat Sfântul Antonie, supranumit „cel Mare”. Pentru aceasta, Biserica, în rânduiala zilei sale liturgice, printre multe alte tropare și canoane ale Rânduielilor, îl cântă așa:
„Păstrând chipul lui Dumnezeu nevătămat și mintea stăpână peste patimile cele pierzătoare, nevoindu-te pustnicește, te-ai suit, pe cât este cu putință, la asemănarea cu Dumnezeu. Că silindu-ți cu bărbăție firea, te-ai nevoi a robi ceea ce este rău, la ceea ce este mai bun și a supune trupul spiritului. Pentru aceasta te-ai arătat cel mai presus dintre sihaștri: cetățean pustiului, povățuitor celor ce sunt pe calea cea bună și desăvârșit dreptar al faptei bune. Iar acum, în ceruri, oglinzile fiind date la o parte, privești curat și din apropiere Sfânta Treime, mijlocind, fără întârziere, pentru cei ce te cinstesc pe tine, cu credință și cu dragoste” (Vecernia, Stihira cu Mărire…, de la Doamne, strigat-am…, , vers 6).
Această Stihiră este adevărata icoană, în cuvinte și vers, a Sărbătoritului.
pr. Ioan Fărcaș
