În data de 25 ianuarie 2026, în Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu vameșul), Preasfinția Sa Virgil Bercea a oficiat Sfânta Liturghie arhierească în Catedrala „Sfântul Nicolae” din Oradea, alături de un sobor de preoți și arhidiaconi.

În cuvântul de învățătură, ierarhul le-a vorbit celor prezenți despre Zaheu ca model al convertirii:

„Lăudat să fie Isus!

În vremea aceea, Isus trecea pe acolo, iar Evanghelia ni-l prezintă pe Zaheu ca pe un model de cale, de drum al mântuirii pentru fiecare dintre noi. Zaheu a coborât din copac după ce Isus l-a privit și i-a poruncit: «Coboară-te!», iar apoi Isus a intrat în casa lui, locul în care se înfăptuiește convertirea totală a lui Zaheu. Vedem, așadar, un parcurs foarte simplu: Zaheu se urcă în copac pentru că are o dorință, este văzut de Cristos, apoi coboară și se convertește. Repet, este un model de convertire pentru fiecare dintre noi. Credința lui Zaheu este foarte determinată, fiindcă nu putea să-L vadă pe Isus de jos; dorința de a-L vedea este una sinceră.

Noi avem această dorință de a-L vedea pe Dumnezeu? Suntem determinați? Adesea suntem mici, plini de păcate, confuzi în viața noastră și nu știm exact ce ne dorim. Avem această dorință de a-L vedea pe Domnul și de a face un drum către El?

Foarte adesea, dacă privim iconografia și știm că icoana este o fereastră către Dumnezeu, către Univers, observăm că este prezentat Isus, sicomorul, Zaheu în copac și, pe fundal, orașul Ierihon. Dacă privim o icoană a sărbătorii, vedem că Zaheu stă cățărat în copac ca pe o scară verticală ce urcă spre cer pentru a-L vedea pe Domnul. Această scenă este un spațiu teologic care prefigurează crucea lui Cristos. Cu adevărat, Zaheu Îl privește pe Isus și Îl vede, dar, mai presus de toate, Isus îl privește pe Zaheu cu hotărâre și calm, transmițându-i harul. Această primire a harului este personală, nu colectivă. Zaheu a primit harul atunci, în acel moment; noi îl primim aici și acum. Ne lăsăm văzuți de Isus sau ne ascundem pentru că avem lucruri pe care nu dorim să le vadă? Răspundem la harul pe care Cristos ni-l oferă fiecăruia prin privirea Sa?

Isus intră în casa lui Zaheu după ce îl cheamă jos, iar acesta Îi spune Domnului: «Jumătate din averea mea o dau săracilor». Aceasta este schimbarea totală: nu mai este omul de dinainte. S-a lăsat privit și atins de harul Domnului și are acum capacitatea de a lua o decizie pentru sine. Se schimbă, se convertește, încearcă să facă dreptate, să repare ceea ce, poate, a stricat. Este foarte important pentru noi acest model: atunci când ne lăsăm priviți de Domnul, când harul se apropie de noi, reușim să ne schimbăm viața? Atunci când ieșim, de pildă, din confesional și suntem liberi, iar Cristos ne privește din altar, reușim să ne transformăm?

Este foarte important, fiindcă acesta este drumul: adevărata urcare este o coborâre. Fiecare urcă în viață pentru ca, la un moment dat, să coboare. Intelectual, spiritual, material, urcăm pentru a coborî, dar să coborâm cu demnitate, asemenea lui Zaheu, lăsându-ne priviți de Isus. Primind harul Domnului, aceasta este cu adevărat coborârea pe care fiecare dintre noi este chemat să o facă.

Când intră în casa lui, Zaheu oferă totul Domnului. Acesta este drumul mântuirii: să avem ochi să vedem, capacitatea de a urca, dar și disponibilitatea de a ne lăsa atinși de harul Domnului atunci când El privește spre noi; să ne lăsăm priviți de El și să avem tăria de a spune: «În mâinile Tale, Doamne, îmi dau sufletul». Casa în care intră Domnul cu harul Său este inima, sufletul, viața fiecăruia dintre noi; iar aceasta se răsfrânge mai apoi în familie, în Biserică și în societate.

Transformarea, trăirea în normalitate, drumul, urcarea pentru coborâre, convertirea constantă, în fiecare moment al vieții…”

La final, episcopul i-a invitat pe toți cei prezenți să participe la încheierea octavei de rugăciune pentru unitatea creștinilor:

„Astăzi se încheie octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor. Vă îndemn să veniți diseară, deoarece încheierea va avea loc aici, în catedrală. Am început la romano-catolici, am fost la ortodocși, evrei mesianici, penticostali, luterani, unitarieni, reformați… un singur trup, un singur spirit și o singură speranță, o nădejde de a fi una în Domnul, precum El este una în Tatăl.”

 

Biroul de Presă EGCO

Ciulea Cristian