A doua săptămână a Postului Mare,
Vineri seara (Sâmbătă), (14) 15 martie 2025.
Sfântul Martir Agapiu și cei împreună cu el (†304)
Psalmul 140, versetele 1 şi 2, pe versul 5, propriu-zis. (Aşa cum spune Triodul).
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10 (totdeauna la Liturghia Înaintesfinţitelor se pun stihurile şi stihirile pe 10).
Stihira zilei, de două ori, pe versul 4 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Acum este vremea bineprimită, acum este ziua mântuirii; cu mulțimea milei Tale cercetează sufletul meu și sarcina fărădelegilor mele ușureaz-o, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Acum este vremea bineprimită, acum este ziua mântuirii; cu mulțimea milei Tale cercetează sufletul meu și sarcina fărădelegilor mele ușureaz-o, Unule, Iubitorule de oameni.
Apoi, 4 stihiri martirice ale versului de rând 4, din Triod.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Cel ce Te preamărești întru pomenirile Sfinților Tăi, Hristoase Dumnezeule, de ei fiind rugat, trimite nouă mare milă.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cel ce ai primit răbdarea Sfinților Mucenici, primește și de la noi cântare de laudă, Iubitorule de oameni, dăruindu-ne nouă, pentru rugăciunile lor, mare milă.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Având, Sfinților, îndrăzneală către Mântuitorul, rugați-vă neîncetat pentru noi, păcătoșii, cerând iertare de greșeli și sufletelor noastre mare milă.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Jertfe însuflețite, arderi de tot gânditoare, Mucenici ai Domnului, junghieri desăvârșite ale lui Dumnezeu, oi ce cunoașteți pe Dumnezeu și sunteți cunoscute de Dumnezeu, al căror staul este necălcat de lupi, rugați-vă ca să fim păstoriți și noi, împreună cu voi, la apa odihnei.
Apoi, 4 stihiri din Minei, a Mucenicilor, vers 8.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Mucenici ai lui Hristos, cei șapte la număr, pornirile prigonitorilor și moartea cea silnică întru nimic ați socotit-o și, plini de râvnă, v-ați sârguit cu multă vitejie, să dați lupta pentru Hristos. Și, dobândind cununa biruinței, v-ați numărat laolaltă cu toți drepții, cu care împreună vă cinstim și vă fericim, totdeauna.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Mucenice pătimitorule Agapie, izvorul bunătăților iubind și aceasta fiind cea mai înaltă dintre doririle tale, grăbitu-te-ai să bei paharul muceniciei, chemând sfântul nume al Dumnezeului celui viu. O, bărbăția ta! O, răbdarea ta! Prin care te-ai învrednicit, cu adevărat, să dobândești mărirea și strălucirea.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Mucenicilor vrednici de laudă, junghierii de bunăvoie v-ați dat pe voi și ați sfințit pământul cu sângele vostru, iar văzduhul l-ați luminat cu trecerea voastră. Iar acum v-ați sălășluit în cele cerești, către Lumina cea neînserată, rugându-vă pururea pentru noi, voi cei ce sunteți la înfățișare prealuminați de Dumnezeu.
Mărire…, a celor adormiţi, vers 4.
Unde este străduința lumii? Unde este strălucirea celor vremelnice? Unde sunt aurul și argintul? Unde sunt mulțimea slugilor și strigarea? Toate sunt țărână, toate cenușă, toate umbră. Ci veniți să ne rugăm Împăratului celui nemuritor: Doamne, de veșnicele Tale bunătăți învrednicește pe cei ce s-au mutat de la noi și-i odihnește întru fericirea cea neîmbătrânitoare.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, stihira dogmatică, vers 4.
Prorocul David, care dinspre tine este al lui Dumnezeu părinte, cu dulce cântare despre tine mai înainte a glăsuit, mărire ție făcându-ți: Stătut-a împărăteasa aproape de-a dreapta Ta. Că pe tine, Maică, pricinuitoarea Vieții te-a arătat Dumnezeu, care, fără de Tată, din tine a se face om a binevoit, ca iarăși să zidească chipul omului cel stricat de patimi; și oaia cea rătăcită, pierdută prin munți, aflând-o, pe umeri ridicând-o, la Tatăl să o aducă și, după voia Sa, cu puterile cerești să o unească de Dumnezeu Născătoare; și lumea să mântuiască Hristos, Cel ce are mare și bogată milă.
Terminânduse cântarea imnului Lumină lină…, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace (†) tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luăm aminte.
Se cântă prochimenul zilei, vers 4:
Mila Ta și adevărul Tău pururea să mă sprijine (Ps 39,15).
Stih: Așteptând, am așteptat pe Domnul și s-a plecat spre mine (Ps 39,1).
Mila Ta și adevărul Tău pururea să mă sprijine.
D.: Înţelepciune.
C.: De la Facere (5,32-6,8), citire.
D.: Să luăm aminte.
Noe era de cinci sute de ani, când i s-au născut trei feciori: Sem, Ham şi Iafet. Iar după ce au început a se înmulţi oamenii pe pământ şi li s-au născut fiice. Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit. Dar Domnul Dumnezeu a zis: „Nu va rămâne Spiritul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!” În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime. Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. Şi a zis Domnul: „Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut”. Noe însă a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu.
Se cântă al doilea prochimen, vers 6:
Eu am zis: Doamne, miluiește-mă; vindecă sufletul meu că am greșit Ție (Ps 40,4).
Stih: Fericit este cel care caută la sărac și la sărman; în ziua cea rea îl va mântui pe el Domnul (Ps 40,1).
Eu am zis: Doamne, miluiește-mă; vindecă sufletul meu că am greșit Ție.
În timp ce se cântă prochimenul, preotul primeşte lumânarea (sau sfeşnicul cu lumânarea) şi cădelniţa şi stă în faţa Sfintei Mese. După ce s-a terminat de cântat prochimenul şi stihul, preotul spune cu glas inalt, făcând cruce cu lumânarea:
Înţelepciune. Drepţi!
Şi întorcându–se spre popor, înalță lumânarea, spunând:
Lumina lui Hristos luminează tuturor!
Apoi, spune:
Înţelepciune.
Citeţul: De la Pilde (6,20-35), citire:
Preotul: Să luăm aminte.
Păzeşte, fiule, povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul maicii tale. Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău. Ele te vor conduce când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deştepta vor grăi cu tine. Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii. Ele te vor păzi de femeia vicleană, de limba cea ademenitoare a celei străine. Nu dori frumuseţea ei întru inima ta şi să nu te vâneze cu genele ei. Că femeia desfrânată umblă după o bucată de pâine, pe când femeia-soţie doreşte un suflet de mare preţ. Oare poate pune cineva foc în sânul lui, fără ca veşmintele lui să nu ardă? Sau va merge cineva pe cărbuni fără să i se frigă tălpile? Aşa este cu cel ce se duce la femeia aproapelui său: nimeni din cei ce se ating de ea nu va rămâne nepedepsit. Nimeni nu dispreţuieşte un hoţ pentru că a furat ca să-şi astâmpere foamea; dar când a fost prins, el dă înapoi înşeptit, întoarce tot ceea ce are în casa lui. Cel ce se desfrânează însă cu o femeie este lipsit de minte, se pierde pe el însuşi făcând astfel; el nu dobândeşte decât bătaie, iar ocara lui niciodată nu se şterge. Pizma trezeşte mânia omului defăimat şi el este fără milă în ziua răzbunării; el nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, şi chiar când îi vei spori darurile, tot nu se îmblânzeşte.
Apoi, celelalte ale Liturghiei Înaintesfinţitelor.
