Cu exortația apostolică Gaudete et exsultate am voit să repropun credincioșilor discipoli ai lui Cristos din lumea contemporană chemarea universală la sfințenie. Ea este centrul învățăturii Conciliului Vatican II, care a amintit că „toți cei care cred în Cristos, din orice stare sau rang, sunt chemați la plinătatea vieții creștine și la perfecțiunea carității” (LG, 40). Așadar, toți suntem chemați să primim iubirea lui Dumnezeu care „a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt” (Rom 5,5). De fapt, sfințenia, mai mult decât a fi rod al efortului uman, înseamnă a face spațiu acțiunii lui Dumnezeu.
Fiecare poate să recunoască în atâtea persoane pe care le-a întâlnit pe drum martori ai virtuților creștine, îndeosebi ai credinței, speranței și carității: soți care au trăit cu fidelitate iubirea lor deschizându-se vieții; bărbați și femei care în diferitele locuri de muncă au susținut familiile lor și au cooperat la răspândirea împărăției lui Dumnezeu; adolescenți și tineri care l-au urmat pe Isus cu entuziasm; păstori care prin slujirea lor au revărsat darurile harului asupra poporului sfânt al lui Dumnezeu; călugări și călugărițe care, trăind sfaturile evanghelice, au fost imagine vie a lui Cristos mirele. Nu putem să-i uităm pe săraci, pe bolnavi, pe cei suferinzi care în slăbiciunea lor au găsit sprijin în Învățătorul divin. Este vorba despre acea sfințenie „zilnică” și de la „ușa vecină” de care dintotdeauna este bogată Biserica răspândită în lume.
Suntem chemați să ne lăsăm stimulați de aceste modele de sfințenie, între care se evidențiază, înainte de toate, martirii care și-au vărsat sângele pentru Cristos și cei care au fost beatificați sau canonizați pentru a fi exemple de viață creștină și mijlocitori ai noștri. Apoi să ne gândim la venerabili, bărbați și femei a căror exercitare eroică a virtuților a fost recunoscută, la cei care, în circumstanțe singulare, au făcut din existența lor o ofrandă de iubire Domnului și fraților, precum și la slujitorii lui Dumnezeu ale căror cauze de beatificare și canonizare sunt în desfășurare. Aceste procese manifestă cât de mult mărturia sfințeniei este prezentă și în timpul nostru în care strălucesc ca aștri (cf. Fil 2,15) marii martori ai credinței, care au marcat experiența Bisericilor particulare și, în același timp, au fecundat istoria. Toți aceștia sunt prietenii noștri, însoțitori de drum, care ne ajută să realizăm în plinătate vocația baptismală și ne arată fața cea mai frumoasă a Bisericii, care este sfântă și este mamă a sfinților.
În cursul anului liturgic, Biserica îi cinstește în mod public, la date și în modalități prestabilite, pe sfinți și pe fericiți. Totuși, mi se pare important ca toate Bisericile particulare să amintească la o dată unică sfinții și fericiții, precum și venerabilii și slujitorii lui Dumnezeu din respectivele teritorii. Nu este vorba de a insera o nouă comemorare în calendarul liturgic, ci de a promova cu inițiative oportune în afara liturgiei sau de a aminti în cadrul ei, de exemplu în omilie sau în alt moment considerat oportun, acele figuri care au caracterizat parcursul creștin și spiritualitatea locală. Prin urmare, îndemn Bisericile particulare, începând de la următorul Jubileu din 2025, să amintească și să cinstească aceste figuri de sfințenie, în fiecare an la 9 noiembrie, Sărbătoarea Dedicării Bazilicii din Lateran.
Aceasta va permite fiecărei comunități diecezane/eparhiale să redescopere sau să perpetueze amintirea discipolilor extraordinari ai lui Cristos care au lăsat un semn viu al prezenței Domnului Înviat și sunt și astăzi călăuze sigure în itinerarul comun spre Dumnezeu, ocrotindu-ne și susținându-ne. În acest scop, indicații pastorale și linii călăuzitoare vor putea să fie eventual elaborate și propuse de Conferințele Episcopale.
Sfinții, în care strălucesc minunățiile harului divin multiform, să ne determine la o comuniune mai intimă cu Dumnezeu și să ne inspire dorința pentru cetatea viitoare pentru a cânta împreună cu ei laudele Celui Preaînalt.
Papa Francisc
Traducător: pr. Mihai Pătrașcu