.

Atât Biserica Catolică cât și Biserica Ortodoxă, la 30 martie, îl sărbătoresc pe Sfântul Ioan Scărarul (Biserica de tradiție bizantină îl cinstește pe Sfântul Ioan Scărarul și în Duminica a 4-a din Postul Mare). Acest Sfânt mai este uneori numit Ioan din Sinai, Ioan Sinaitul, Ioan Scolasticul sau Ioan Climac (κλίμακαscară, în limba greacă).

S-a născut în jurul anului 579, în Siria, se pare, într-o familie cu bună stare materială și intelectuală, pentru că, până să intre la Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai, doar având 16 ani, avea o pregătire serioasă în toate științele vremii. Tocmai pentru buna sa pregătire este supranumit și Scolasticul.

Numele de Scărarul i se datorează faimoasei sale lucrări Scara dumnezeiescului urcuș, sau Scara sfintelor nevoințe ale desăvârșirii, sau Scara raiului, sau, simplu, Scara, lucrare pe care a scris-o aproape de sfârșitul vieții și pentru care el rămâne un mare părinte spiritual al creștinătății.

La mănăstirea Sfintei Ecaterina de pe Sinai l-a avut ca sfătuitor pe cuviosul Martirie, timp de 19 ani. După trecerea la cele veșnice a acestuia, Sfântul Ioan se retrage la Thola, un loc izolat, unde petrece în liniște deplină (isihie), ca sihastru, timp de 40 de ani.

La insistența călugărilor mănăstirii a primit să le fie stareț, îndrumându-i pe calea desăvârșirii. În acest timp, la rugămintea starețului Ioan de la mănăstirea Rait, aflată la 60 mile de mănăstirea Sinai, alcătuiește Scara dumnezeiescului urcuș în 30 de trepte sau capitole, lucrare pentru care este considerat un mare scriitor mistic al Bisericii.

Trece la cele veșnice în anul 649, pe Muntele Sinai, în Egipt.

.

O bogată imnologie i-a închinat Biserica cinstirii și sărbătoririi Sfântului Ioan Scărarul. Câteva spicuiri din cele două mari Laude, Vecernia și Utrenia:

.

Disprețuind cele din lumea de jos, ai dobândit cele de sus, înțelepte Ioan. Pentru aceasta ne înveți pe noi că fuga de lume este plăcută lui Dumnezeu” (Troparul al 2-lea, din Cântarea I-a a Canonului Utreniei, vers 1).

.

Făcând din virtuți trepte de înălțare către cer, cu adevărat te-ai întors cu evlavie către adâncul cel nesfârșit al privirii celei dumnezeiești și nimicind toate cursele demonilor, acoperi pe oameni nevătămați de ele. O, cuvioase Ioan, cel ce ești scară a virtuților, roagă-te să fim mântuiți noi toți!” (Sedealna de după Cântarea a III-a de la Utrenie, vers 4).

.

Luând tărie întru credință, părintele nostru, și întraripat de dragoste fiind, ai alergat către scara virtuților cu tărie și te-ai ridicat întru dragostea lui Hristos. Căci întru aceasta este plinirea tuturor celor dorite” (Troparul cu Mărire…, de la Cântarea a IX-a a Canonului Utreniei, vers 1).

.

Ca pe un luceafăr ce își îndreaptă lumina fără de greșeală până la marginile lumii, te-a pus pe tine Domnul, spre pildă de înfrânare, îndreptătorule Ioan, părintele nostru” (Condacul, vers 4).

.

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-au făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos să mântuiască sufletele noastre” (Troparul, vers 4).

.

Roduri pururea înflorind, învățăturile cele din cartea ta aducând, înțelepte, îndulcești inimile celor ce iau aminte la dânsele cu trezvie, fericite, că scară este, care ridică de pe pământ sufletele celor ce cu credință te cinstesc pe tine, la mărirea cea cerească, care rămâne pururea(alt Condac, vers 4).

.

Pr. prof. Ioan Fărcaș