„«Sanctuarul detine în Biserica o deosebita valenta simbolica si a fi pelerini reprezinta o genuina marturisire de credinta», scrie papa Francisc la începutul Scrisorii apostolice în forma de motu proprio, data publicitatii sâmbata, 1 aprilie 2017, prin care sunt transferate la Departamentul pentru Noua Evanghelizare competentele privind sanctuarele. «De fapt», se spune în continuarea documentului, «prin contemplarea imaginii sacre, se atesta speranta de a simti mai intensa apropierea de Dumnezeu care deschide inima sperantei de a fi ascultati si ajutati în împlinirea dorintelor celor mai profunde. Devotiunea populara, ce reprezinta 'o autentica expresie a actiunii misionare spontane a Poporului lui Dumnezeu', afla în sanctuar un loc privilegiat unde sa se exprime frumoasa traditie a rugaciunii, devotiunea si încredintarea milostivirii lui Dumnezeu, adaptate vietii fiecarui popor.»
«Înca din primele secole» – se explica în prima parte a Scrisorii – «pelerinajele se faceau la locurile unde a trait Isus Cristos, unde a vestit misterul iubirii Tatalui si, mai ales, unde de afla semnul tangibil al învierii: mormântul gol. Succesiv, pelerinii s-au îndreptat spre locurile unde, potrivit traditiei, se aflau mormintele Apostolilor. În fine, în cursul secolelor, pelerinajul s-a extins si la acele locuri, devenite cele mai numeroase, unde devotiunea populara a atins în mod concret misterioasa prezenta a Maicii lui Dumnezeu, a sfintilor si a fericitilor.»
La punctul 2 al Scrisorii se explica valoarea actuala a sanctuarelor care «continua sa fie si în zilele noastre, în orice parte a lumii, semne deosebite ale credintei simple si umile a credinciosilor care gasesc în aceste locuri sacre dimensiunea fundamentala a existentei lor în calitate de credinciosi ».
«Aceste locuri» , se spune la punctul 3 al scrisorii, «în ciuda crizei de credinta care însoteste lumea contemporana, sunt înca percepute ca locuri sfinte spre care se merge în pelerinaj pentru a gasi un moment de odihna, liniste si contemplatie în viata deseori agitata a zilelor noastre. O dorinta ascunsa face sa izvorasca în multi dorul de Dumnezeu; si sanctuarele pot fi un adevarat refugiu pentru a se redescoperi pe ei însisi si a regasi puterea necesara propriei convertiri. În fine, în sanctuar credinciosii pot primi un sprijin pentru parcursul lor obisnuit în parohie si în comunitatea crestina. Aceasta întrepatrundere între pelerinajul la sanctuar si viata de toate zilele este un mare ajutor pentru pastoratie, întrucât permite reînvierea angajamentului de evanghelizare prin intermediul unei marturii mai ferma. Prin urmare, a merge catre sanctuare si a participa la spiritualitatea pe care aceste locuri o exprima constituie deja un act de evanghelizare, care merita sa fie valorificat pentru valoarea sa pastorala intensa.»
« Asadar, prin însasi natura sa, sanctuarul este un loc sacru unde proclamarea Cuvântului lui Dumnezeu, celebrarea sacramentelor, în particular a Spovezii si Euharistiei, si marturia caritatii exprima marele angajament al Bisericii pentru evanghelizare; si pentru aceasta (n.r. sanctuarul) se caracterizeaza ca un adevarat loc de evanghelizare, unde de la prima vestire si pâna la celebrarea sfintelor taine se face vazuta forta intensa cu care actioneaza milostivirea lui Dumnezeu în viata persoanelor. Prin intermediul spiritualitatii specifice fiecarui sanctuar, pelerinii sunt condusi cu „pedagogia evanghelizarii” la un angajament tot mai responsabil, fie în formarea lor crestina, fie în necesara marturie a caritatii care izvoraste. Sanctuarul, de asemenea, contribuie mult la angajamentul catehetic al comunitatii crestine; transmitând în mod coerent timpurilor mesajul care a dat nastere fondarii sale, îmbogateste viata credinciosilor, oferindu-le motivele pentru o staruinta în credinta (cf 1 Tes 1,3) tot mai matura si constienta. În fine, în sanctuar se deschid portile larg bolnavilor, persoanelor cu handicap si, mai ales, saracilor, celor marginalizati, refugiatilor si migrantilor», se spune la punctul 4 al Scrisorii apostolice în forma de motu proprio, data publicitatii sâmbata, 1 aprilie 2017, prin care sunt transferate la Departamentul pentru Noua Evanghelizare competentele privind sanctuarele.
«De aceea», se spune în ultima parte a Scrisorii în forma de motu proprio, «dorindu-se favorizarea dezvoltarii pastoralei care se desfasoara în sanctuarele Bisericii, am decis sa transfer la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizari competentele care, în virtutea articolului 97, 1, al Constitutiei apostolice Pastor Bonus erau pâna în prezent atribuite Congregatiei pentru Cler si, de asemenea, cele prevazute la articolul 151 al aceleiasi Constitutii privind calatoriile pentru motive devotionale» (…). În consecinta, papa Francisc stabileste ca, în viitor, urmatoarele îndatoriri vor fi de competenta Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare:
a. Edificarea sanctuarelor internationale si aprobarea respectivelor statuturi, în conformitate cu canoanele 1232/1233 din Codul de Drept Canonic;
b. Studierea si aplicarea prevederilor care favorizeaza rolul evanghelizator al sanctuarelor si cultivarea, în acestea a religiozitatii populare;
c. Promovarea unei pastorale organice a sanctuarelor ca centre propulsoare ale noii evanghelizari;
d. Promovarea întâlnirilor nationale si internationale pentru favorizarea unei opere comune de reînnoire a pastoralei devotiunii populare si a pelerinajelor spre locurile de devotiune;
e. Promovarea unei formari specifice a operatorilor din cadrul sanctuarelor si din locurile de devotiune si evlavie;
e. Vigilenta astfel încât sa se ofere pelerinilor, în locurile parcurse, o coerenta si substantiala asistenta spirituala si ecleziala care sa permita obtinerea unor abundente roade spirituale din aceste experiente;
f. Valorizarea culturala si artistica a sanctuarelor, dupa 'via pulchritudinis', ca modalitate deosebita de evanghelizare a Bisericii.
Sursa: http://ro.radiovaticana.va
