Dragi frați și surori,

În unul dintre pasajele biblice pe care tocmai le-am ascultat, apostolul Pavel se numește „cel mai mic dintre apostoli”. El consideră că nu merită acest titlu, pentru că în trecut a fost un prigonitor al Bisericii lui Dumnezeu. Totuși, nu rămâne prizonier al acelui trecut, ci este „prizonier din pricina Domnului”. Prin harul lui Dumnezeu, l-a cunoscut pe Domnul Isus cel Înviat, care S-a arătat mai întâi lui Petru, apoi celorlalți apostoli și la sute de alți urmași ai Căii, și în final chiar lui, care fusese persecutor. Întâlnirea sa cu Cel Înviat a produs convertirea pe care o comemorăm astăzi.

Semnificația acestei transformări se vede în schimbarea numelui său, din Saul în Pavel. Prin harul lui Dumnezeu, cel ce odinioară persecuta pe Isus a fost complet transformat și a devenit mărturisitorul Său. Cel ce se lupta cu înverșunare împotriva numelui lui Cristos acum predică iubirea Sa cu zel ardent, după cum exprimă imnul cântat la începutul acestei celebrări.

Suntem adunați lângă rămășițele trupesti ale Apostolului neamurilor și ni se reamintește că misiunea sa este și misiunea tuturor creștinilor de azi: să vestească pe Cristos și să invite pe toți să-și pună încrederea în El. Fiecare întâlnire autentică cu Domnul este un moment transformator, care ne dă o nouă viziune și direcție pentru a construi Trupul lui Cristos.

Conciliul Vatican al II-lea, la începutul Constituției despre Biserică, și-a exprimat dorința arzătoare de a vesti Evanghelia tuturor creaturilor și astfel de a „aduce tuturor oamenilor lumina lui Cristos care strălucește pe fața Bisericii”. Este sarcina comună a tuturor creștinilor să spună lumii, cu umilință și bucurie: „Priviți la Cristos! Apropiați-vă de El! Primiți Cuvântul Lui care luminează și mângâie!”

Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor ne cheamă în fiecare an să ne reînnoim angajamentul pentru această misiune, conștienți că diviziunile dintre noi, deși nu împiedică lumina lui Cristos să strălucească, fac totuși mai puțin strălucitor chipul ce trebuie să o reflecte lumii.

Anul trecut am celebrat 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea. Patriarhul ecumenic Bartolomeu m-a invitat la comemorarea de la İznik, unde multe tradiții creștine au fost reprezentate. Recitarea împreună a Crezului niceean în locul unde a fost redactat a fost o mărturie profundă și memorabilă a unității noastre în Cristos.

În pasajul din Scrisoarea către Efeseni, ales ca temă pentru această Săptămână de Rugăciune, auzim repetat calificativul „unul”: un singur trup, un singur Duh, o singură speranță, un singur Domn, o singură credință, un singur botez, un singur Dumnezeu.

Dragi frați și surori, cum ar putea aceste cuvinte inspirate să nu ne atingă profund? Cum ar putea inima noastră să nu ardă la impactul lor? Da, împărtășim aceeași credință în unicul Dumnezeu, Tatăl tuturor oamenilor; mărturisim împreună unicul Domn și adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, Isus Cristos, și unicul Spirit Sfânt, care ne inspiră și ne îndeamnă spre unitate deplină și mărturia comună a Evangheliei.

Iubitul meu predecesor, Papa Francisc, a observat că drumul sinodal al Bisericii Catolice „este și trebuie să fie ecumenic, așa cum drumul ecumenic este sinodal” (Discursul adresat Sanctității Sale Mar Awa III, 19 noiembrie 2022). Acest lucru s-a reflectat în cele două Adunări ale Sinodului Episcopilor din 2023 și 2024, care s-au caracterizat printr-un profund zel ecumenic și au fost îmbogățite de participarea a numeroși delegați ai altor culte. Cred că acesta este un mod de a crește împreună în cunoașterea reciprocă a structurilor și tradițiilor sinodale ale fiecăruia. În așteptarea celei de-a 2000-a aniversări a Patimilor, Morții și Învierii Domnului Isus în 2033, să ne angajăm să dezvoltăm în continuare practicile sinodale ecumenice și să comunicăm unii altora cine suntem, ce facem și ce învățăm (cf. Pentru o Biserică sinodală, 137-138).

Dragi prieteni, pe măsură ce Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștină se apropie de sfârșit, adresez salutări cordiale cardinalului Kurt Koch, membrilor, consultanților și personalului Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștine, împreună cu membrii dialogurilor teologice și ai altor inițiative promovate de Consiliu. Sunt recunoscător pentru prezența la această Liturghie a numeroși lideri și reprezentanți ai diferitelor Biserici și Comunități creștine din întreaga lume, în special Mitropolitul Polykarpos, pentru Patriarhia Ecumenică, Arhiepiscopul Khajag Barsamian, pentru Biserica Apostolică Armeană, și Episcopul Anthony Ball, pentru Comunitatea Anglicană. Salut, de asemenea, studenții bursieri ai Comitetului pentru colaborare culturală cu Bisericile Ortodoxe și Ortodoxe Orientale al Dicasterului pentru Promovarea Unității Creștine, studenții Institutului Ecumenic din Bossey al Consiliului Mondial al Bisericilor, grupurile ecumenice și pelerinii care participă la această celebrare.

Resursele pentru Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștină din acest an au fost pregătite de Bisericile din Armenia. Cu profundă recunoștință, gândurile noastre se îndreaptă către mărturia creștină curajoasă a poporului armean de-a lungul istoriei, o istorie în care martiriul a fost o caracteristică constantă. La sfârșitul acestei Săptămâni de Rugăciune, îl comemorăm pe sfântul Catolicos Nerses Shnorhali „Cel Milostiv”, care a lucrat pentru unitatea Bisericii în secolul al XII-lea. El a înțeles înaintea altora din vremea sa că unitățatea este o sarcină care aparține tuturor credincioșilor și necesită vindecarea memoriei. Sfântul Nerses ne poate învăța, de asemenea, atitudinea pe care ar trebui să o adoptăm în călătoria noastră ecumenică, așa cum a amintit venerabilul meu predecesor, Sfântul Ioan Paul al II-lea: „Creștinii trebuie să aibă o convingere interioară profundă că unitatea este esențială nu pentru avantaje strategice sau câștiguri politice, ci pentru predicarea Evangheliei” (Omilia la celebrarea ecumenică, Erevan, 26 septembrie 2001).

Tradiția ne transmite mărturia Armeniei ca prima națiune creștină, odată cu botezul regelui Tiridates în 301 de către Sfântul Grigorie Luminătorul. Să mulțumim pentru felul în care, prin munca vestitorilor neînfricați ai Cuvântului Mântuitor, popoarele Europei de Est și de Vest au primit credința în Isus Cristos și să ne rugăm ca semințele Evangheliei să continue să rodească pe acest continent în unitate, dreptate și sfințenie, și pentru binele păcii între popoarele și națiunile întregii lumi.

 

Biroul de Presă EGCO

Ciulea Cristian