La inițiativa Conferinței Superioarelor (CRSM) și a Superiorilor Majori (CSMR) din România, în acest an a fost organizat pentru prima dată un pelerinaj național al persoanelor consacrate. Ca loc de pelerinaj am ales Șumuleu Ciuc, astfel încât surorile și frații să poată ajungă cu ușurință din toate colțurile țării.
Pelerinajul nostru, organizat în Anul Speranței, ne amintește și de cuvintele iubitului nostru păstor, Papa Francisc, care în urmă cu șase ani spunea în acest loc: „Sanctuarele (…) păstrează amintirea poporului credincios, care, în mijlocul suferințelor, nu obosește să caute izvorul apei vii din care să-și reînnoiască speranța. Ele sunt locuri de celebrare și comemorare, de lacrimi și rugăciune.” Persoanele consacrate au fost salutate la începutul Sfintei Liturghii de către sora Homa Ildikó SSS, președinta CRSM, care a invitat participanții să nu uite că doar împreună putem fi pelerini curajoși ai speranței, care îl mărturisesc pe Cel Răstignit și Înviat!
Pelerinajul persoanelor consacrate a început cu o Sfântă Liturghie solemnă, al cărei celebrant principal a fost nunțiul apostolic Giampiero Gloder, care a transmis salutul Papei Leon al XIV-lea călugărilor și călugărițelor prezente. Au concelebrat cu Excelența Sa episcopii Ioan C. Bot și Pál József Csaba. În omilia sa, nunțiul a ilustrat cele trei voturi călugărești prin exemple din viața sfântului zilei. Sfântul Alois Gonzaga a trebuit să se împotrivească tatălui său pentru a alege viața călugărească, renunțând la succesul lumesc. Sărăcia nu înseamnă doar renunțarea la bunurile materiale, ci mai ales formarea acelei atitudini sufletești prin care ne considerăm viața un dar de la Dumnezeu. Mărturia vieții noastre depinde de cât de mult ne putem încredința Providenței. A te încredința lui Dumnezeu cu bucurie – aceasta este esența sărăciei.
Curăția nu este doar o realitate exterioară, ci o dăruire totală a vieții noastre, o mărturie profetică a unirii cu Dumnezeu. Este important ca această dăruire să fie nu doar pentru Dumnezeu, ci și pentru oameni – așa cum Sfântul Alois Gonzaga s-a consacrat îngrijirii bolnavilor în timpul ciumei care a lovit Europa. Citând din predica Papei Leon din Duminica Sfintei Treimi, nunțiul a subliniat că într-o lume individualistă și indiferentă, curăția este un semn: „Dumnezeu este comuniune, o relație vie între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar această comuniune se deschide către omenire și lume.”
Ascultarea are rolul de a ne ajuta să recunoaștem voința lui Dumnezeu în viața noastră. Sfânta Tereza de Lisieux mărturisea că ea alege totul și se teme doar de un singur lucru: să nu facă voia lui Dumnezeu. „Prin cuvintele superiorilor mei am primit mereu binecuvântarea lui Dumnezeu”, a mărturisit nunțiul. În încheiere, ne-a atras atenția că eficiența prezenței și slujirii noastre în diferitele dieceze depinde doar de cât de profund trăim voturile noastre.
La sfârșitul Sfintei Liturghii, episcopul Ioan, responsabil cu viața consacrată în cadrul Conferinței Episcopale din România, și-a exprimat recunoștința pentru viața persoanelor consacrate.
Vocația și răspunsul dat acesteia sunt un mister ce poate fi rezumat în cuvintele din Faptele Apostolilor (cf. Fap 4,20): „Nu putem să nu…” Nu putem să nu vorbim despre El, să nu trăim cu Isus Cristos, să nu facem ceea ce El ne cheamă să facem. Persoana lui Isus ne-a sedus, ne-a convins. Pe El îl vrem – chiar și în moarte și dincolo de ea, dorim să ajungem în brațele Tatălui. Acest mister se reflectă pe fețele noastre, ale persoanelor consacrate – este ceva vizibil în privirea noastră, pe chipul nostru, dar care nu poate fi explicat.
Episcopul Ioan le-a mulțumit călugărilor și călugărițelor pentru faptul că, prin viața lor, arată oamenilor un Dumnezeu personal și viu, făcându-L „uman” și „credibil” și deschizând poarta către Dumnezeul adesea uitat. Le-a mulțumit pentru că își asumă rugăciunea, suferința, pentru că sunt „cirenei” și „veronici” pentru ceilalți.
După Sfânta Liturghie, călugării i-au mulțumit și episcopului Ioan, întrucât exact în ziua pelerinajului se împlineau cinci ani de la consacrarea sa episcopală. Părintele Damian Pătrașcu, OFMConv, președintele CSMR, a mulțumit pentru sprijinul oferit vieții consacrate nunțiului apostolic și episcopilor prezenți, precum și pentru rolul de gazdă al părintelui provincial Urbán Erik. El a subliniat că, într-o lume zguduită de zgomotul bombelor, este deosebit de important să strigăm pentru pace și să o implorăm pe Sfânta Fecioară să mijlocească pentru noi.
Pelerinajul a continuat în curtea Casei de Studii „Jakab Antal”, unde, după masa de prânz, a avut loc o conferință și un moment interactiv. La invitația Conferințelor au participat la acest pelerinaj reprezentanții Dicasterului pentru Viața Consacrată: pr. Krzysztof Gierat, CMF, director de birou, și dr. Rosalba Rossi, colaboratoare în cadrul Dicasterului. Prin prelegerea lor, i-au provocat pe cei prezenți la reflecție: Recunoaștem noi astăzi unde ne trimite Duhul Sfânt? Spunem noi cu ochii deschiși și inima pregătită lumii: „Iată-L pe Dumnezeu, Dumnezeu iubește, Dumnezeu conduce!”?
După prezentarea profundă, părintele Clement Tălin, OFMConv, a animat comunitatea pelerină prin diverse dinamici de grup și jocuri, la care au participat cu plăcere și episcopii prezenți. Întâlnirea s-a încheiat cu un scurt pelerinaj pedestru. În frunte cu statuia împodobită cu flori a Maicii Domnului, surorile și frații au mers în procesiune spre biserica parohială din Cioboteni, unde au rostit rugăciunea de consacrare scrisă special pentru această ocazie.
Cele trei sute de persoane consacrate prezente au plecat cu recunoștință în inimă, deoarece această zi le-a oferit ocazia de a experimenta ceea ce înseamnă jubileul în Biserică: reaprinderea focului iubirii celei dintâi și reînnoirea relațiilor noastre comunitare.
Sursa: www.ofmconv.ro
