PELERINAJ LA SANCTUARUL ÎNDURĂRII DIVINE, POLONIA

„Îndurarea Divină – Izvor al vieții și fericirii noastre”

Pelerinajul organizat de Terţiarii Franciscani, de Solemnitatea Îndurării Divine în Polonia, 25-27 aprilie, ne-a prilejuit trăiri de har şi fericită părtăşie. Am trăit momente deosebite care au trezit în fiecare dintre noi dorinţa, ca la întoarcere, să facem cunoscută tuturor experienţa noastră.

În ziua de 25 aprilie ne-am întâlnit cu toții la Liturghia de dimineață a Sanctuarului Eparhial Maica Domnului din Oradea, unde am cerut binecuvântarea lui Dumnezeu să mergem împreună, să trăim cu adevărat îndurarea divină.

Conducătorul spiritual, părintele Alin Arendaș prin vocea caldă, cântările frumoase, prin sfaturile dăruite și prin spovezile efectuate, ne-a facilitat obținerea acelei indulgențe plenare pe care Isus Îndurător o dăruieşe tuturor celor care o caută și îndeplinesc condițiile cerute. Așadar, îi mulțumim din suflet pentru aceasta.

Prima zi părea mai mohorâtă cu multă ploaie, încercări, emoţia plecării, oboseala drumului, dar, cu rugăciune și cântece și emoţia cunoaşterii celor din jur, am trăit-o cu bucurie. Sâmbătă dimineața am pornit către Wadowice. D-na Othilia Groza, organizatoarea pelerinajului, ne-a pregătit pentru fiecare din obiective câte un material informativ bine documentat. Astfel am avut posibilitatea de a învăța multe lucruri noi.

La Wadowice am avut parte de o Sfântă Liturghie în rit răsăritean celebrată în capela în care a fost botezat Karol Wojtyla, viitorul Papă. Doi seminariști ai institutului teologic orădean, Răzvan Pașca și Ștefan Nemeș l-au asistat cu vrednicie pe părintele Alin. A urmat vizita la Muzeul Casei Memoriale a Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea, unde am avut parte de un moment special. Un pelerin din grupul nostru știa că în ultima sală a muzeului, unde sunt expuse casete cu pământ al țărilor unde Sfântul Părinte a efectuat vizite apostolice, nu exista pământ din România. Vorbind la vremea respectivă cu ghidul muzeului, a întrebat ce este de făcut, iar răspunsul a fost simplu: „Aduceți-ne pământ din țara voastră” ceea ce a făcut acum grupul nostru…ȘI NU ORICE PĂMÂNT, CI UNUL SFINȚIT DE SÂNGELE MARTIRILOR BISERCII CATOLICE – prelevat din Cimitirul Săracilor de către o călugăriță din Congregația Surorilor Maicii Domnului din Sighet, ,,unde în morminte neindentificate își dorm somnul de veci, în faimă de martiri ai Bisericii Catolice, Fericiţii Episcopi Ioan Durcovici, Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu şi Tit Liviu Chinezu, preoţi, credincioşi alături de alte personalițății de prim rang ale societății românești care s-au opus cu fermitate instaurării unui regim dictatorial bazat pe ură, din care lipsea orice urmă de morală creștină.” Am citat din scrisoarea de certificare semnată și parafată de părintele parohiei Greco – Catolice din Sighet, pr Florea Vasile. Reprezentantul Casei Memoriale ne-a relatat că se bucură foarte mult de acest fapt întrucât le lipsesc mostre de pământ din puține țări vizitate de către Sfântul Părinte.

Ne-am îndreptat apoi spre Czestochowa, la Mănăstirea Jasna Gora sau Muntele Luminos, care adăposteşte Icoana făcătoare de minuni, Madona Neagră, loc de pelerinaj internațional. Legenda spune că este chiar icoana pictată de Sfântul Apostol Luca pe lemnul mesei din casa Sfintei Familii, iar Preacurata ar fi spus:,,Harul meu să o însoţească oriunde va ajunge”. Nu se cunoaşte cu precizie istoricul Icoanei, însă cert este că pereții capelei sunt plini de semne de mulțumire și de ex-voto, care atestă că este o icoană făcătoare de minuni. Și noi, înconjurând icoana în genunchi, am pus intențiile personale și pentru binele României în mâinile binefăcătoare ale Maicii Sfinte. Acolo, ne-am rugat în genunchi Coronița Îndurării Divine împreună cu toți credincioșii care umpleau bazilica. Aceasta este o rugăciune adresată Tatălui Ceresc : „Părinte veșnic, Îți ofer Trupul şi Sângele, Sufletul şi Dumnezeirea Fiului Tău Preaiubit, Domnul nostru Isus Cristos ca ispăşire pentru păcatele mele şi ale lumii întregi”. La ora 15:00 la momentul morții Domnului Isus, trebuie să ne cufundăm în Îndurarea Sa pentru câteva minute. Sfintei Sore Faustina Kowalska Isus i-a cerut: „Fiica mea, îți amintesc, de fiecare dată când auzi ceasul batând trei, cufundă-te cu totul în mila Mea, lăudând-o și slăvind-o; roagă atotputernicia milostivirii Mele asupra întregii lumi, și mai ales asupra sărmanilor păcătoși, căci în acel moment milostivirea era larg deschisă pentru fiecare suflet. … În acel ceas, harul a venit asupra lumii întregi, mila a înlocuit dreptatea” (Jurnal, ver. 1572). Așadar, recomandarea surorilor din Cracovia este ca mai întâi să contemplăm câteva momente Patima Domnului cufundându-ne în Îndurarea Sa și apoi putem să ne rugăm Coronița, în orice moment al zilei.

Polonezii, trăind momente de mare cumpănă de-a lungul istoriei, au o puternică devoţiune la Isus Îndurătorul şi Precurata Fecioară Maria şi, ceea ce am văzut în cele doua seri, care au precedat Sărbătoarea, în Capela Milostivirii Divine, ne-a impresionat profund. În genunchi, călugăriţe şi laici credincioşi de orice vârstă, se roagă Sfântul Rozariu la ora 21:00 şi fac rugăciuni de confinţire a Poloniei la Divina Îndurare. Aceasta ar trebui să ne fie și nouă model de consfințire a României la Inima Neprihănită a Mariei. (2 Cronici 7,14)

Duminică a fost Liturghia solemnă din Sanctuarul Milostivirii Divine trăită împreună cu pelerini din întreaga lume alături de mulțimea copleșitoare a polonezilor. Primul nostru drum a fost la Capela care găzduiește moaștele Sfintei Faustina și Icoana originală a lui Isus Îndurător spre închinare. Din nou, cu inimile pline de încredere, am așezat intențiile noastre la Altarul lui Isus. Apoi am ascultat Sfânta Liturghie în limba engleză cu speranța de a primi indulgența plenară pentru propriul suflet sau pentru un suflet din purgator.

Drumul de întoarcere a fost plin de bucurie și recunoștință pentru harurile primite. Fiecare pelerin a dezvăluit pentru cine a fost înger păzitor în aceste zile. Cuvintele cele mai des auzite au fost : ”mulțumim lui Dumnezeu, părintelui, organizatoarei și întregului grup pentru acest minunat pelerinaj.” Toți ne-am adus aportul la reuşita acestuia, fiindcă am realizat că suntem copii iubiți a lui Dumnezeu. Fiecare mărturie a fost o surpriză de felul personal de trăire a iubirii şi recunoştinţei. S-au legat noi prietenii, s-au întărit unele vechi. Cert este că ne-am umplut sufletele de bucurie, de iubire și de speranță în Milostivirea lui Dumnezeu. Așadar, să mărturisim prin trăirea noastră adevărul acestei invocaţii: