Dacă reușim să ne încadrăm fiecare în tradiția familiei noastre, dar a Bisericii în mod special, avem un sens, un rost și un rol fiecare dintre noi”: a spus Preasfinția Sa Virgil Bercea, la Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare celebrată pe 1 ianuarie 2025, în Catedrala „Sf. Nicolae” din Oradea, cu prilejul primei sărbători din calendarul civil, dar și a Zilei Mondiale a Păcii marcată în Biserica Catolică în prima zi a noului an.

A mai trecut un an...” a spus la începutul cuvântului de învățătură PS Virgil, transmițând „La mulți ani în Noul An!” tuturor credincioșilor prezenți de sărbătoarea Sf. Vasile cel Mare și a Tăierii împrejur a Domnului. „Vedem că Sfânta Familie urmează tradiția ebraică și după opt zile pruncul Isus este dus la templu. Tradiția are un rol foarte important și în viața noastră, a fiecăruia dintre noi. Toți provenim dintr-o familie, iar în familiile noastre există tradiții care se perpetuează din generație în generație și ne dau sens. (…)Nu suntem în lume doar ca să fim, ci suntem pentru a noastră mântuire. Această tradiție ne dă rădăcinile și știm pentru ce trăim. Vedem că Mântuitorul a vrut să respecte această tradiție, să o valideze și să îi dea sens spiritual.”

Vorbind apoi despre Sfântul Ierarh Vasile cel Mare sărbătorit pe 1 ianuarie, episcopul greco-catolic de Oradea l-a descris ca fiind „o personalitate deosebită”, unul dintre „stâlpii Bisericii”. El „s-a născut la începutul creștinismului (329-379), a fost arhiepiscop al Cezareei Capadociei, iar tradiția spune că i s-a zis «cel mare» pentru că a fost primul care a întemeiat faimoasele «vasiliade», care au fost, de fapt, ceea ce sunt acum spitalele. Un mare precursor a ceea ce la ora actuală există în toate țările: preocuparea pentru sănătatea populației. Este important să știm să îi îngrijim pe cei care sunt cu probleme de sănătate, să știm să nu îi uităm și să le fim mereu aproape. În același timp, este unul dintre stâlpii Bisericii.”

În aceeași predică, PS Virgil subliniat că de pe 1 ianuarie Sfântul Părinte trimite un mesaj cu prilejul Zilei Mondiale a Păcii, care în acest an a ajuns la a cincizeci și opta ediție, având ca temă citatul biblic „Ne iartă nouă greșelile noastre, dăruiește-ne pacea ta”. Episcopul orădean a făcut o sinteză a ideilor principale pe care Papa Francisc a dorit să le transmită la începutul acestui an tuturor, îndeosebi șefilor de stat și de guvern, organizațiilor internaționale și liderilor diferitelor confesiuni creștine:

„În zorii acestui nou an dăruit nouă de Tatăl ceresc, timp jubiliar dedicat speranței, adresez cea mai sinceră urare de pace (…) Vouă tuturor, speranță și pace, pentru că acesta este un An de Har, care provine din Inima Răscumpărătorului! În 2025, Biserica Catolică celebrează Jubileul, eveniment care umple inimile cu speranță. «Jubileul» provine dintr-o antică tradiție iudaică, atunci când sunetul de corn de berbec (în ebraică yobel) la fiecare patruzeci și nouă de ani anunța un an de clemență și eliberare pentru tot poporul (cf. Lev 25,10). Acest apel solemn trebuia să răsune în mod ideal pentru toată lumea (cf. Lev 25,9), pentru a restabili dreptatea lui Dumnezeu în diferite domenii ale vieții: în folosirea pământului, în posesia bunurilor, în relația cu aproapele, mai ales față de cei mai săraci și față de cel care era căzut în nenorocire. Sunetul de corn amintea întregului popor, celui care era bogat și celui care a sărăcit, că nicio persoană nu vine pe lume pentru a fi oprimată: suntem frați și surori, fii ai aceluiași Tată, născuți pentru a fi liberi după voința Domnului (cf. Lev 25,17.25.43.46.55). Și astăzi, Jubileul este un eveniment care ne determină să căutăm dreptatea eliberatoare a lui Dumnezeu pe tot pământul. În locul cornului, la începutul acestui An de Har, noi am vrea să ne punem în ascultarea «strigătului disperat de ajutor» care, ca glasul sângelui lui Abel cel drept, se înalță din mai multe părți ale pământului (cf. Gen 4,10) și pe care Dumnezeu nu încetează niciodată să-l asculte. (…)Mă refer, îndeosebi, la inegalitățile de orice fel, la tratamentul inuman rezervat persoanelor migrante, la degradarea ambientală, la confuzia generată în mod conștient de dezinformare, la respingerea oricărui tip de dialog, la finanțări uriașe ale industriei militare.

Evenimentul jubiliar ne invită să întreprindem diferite schimbări, pentru a înfrunta actuala condiție de nedreptate și inegalitate, amintindu-ne că bunurile pământului sunt destinate nu numai câtorva privilegiați, ci tuturor, reiterând tocmai ce spune Sf. Vasile cel Mare: „„Dar care lucruri, spune-mi, sunt ale tale? De unde le-ai luat pentru a le insera în viața ta? […] Nu ai ieșit complet gol din sânul mamei tale? Nu te vei întoarce, din nou, gol în pământ? De unde îți provine ceea ce ai acum? Dacă tu ai spune că îți derivă din întâmplare, l-ai nega pe Dumnezeu, nerecunoscându-l pe Creator și nu ai fi recunoscător Domnului. De aceea, învățându-ne «Tatăl nostru», Isus ne invită să cerem: «Ne iartă nouă greșelile noastre» (Mt 6,12).”

Insistând pe crizele actuale, mai ales criza datoriilor, Sfântul Părinte face apel la „schimbarea culturală și structurală pentru a depăși această criză”, lucru care „se va întâmpla atunci când ne vom recunoaște în sfârșit toți fii ai aceluiași Tatălui și, în fața Lui, vom putea să ne mărturisim că toți suntem datornici, dar și toți necesari unul altuia, după o logică de responsabilitate împărtășită și diversificată.”. Vom putea descoperi „odată pentru totdeauna că avem nevoie și suntem datornici unii altora, dacă ne lăsăm atinsă inima de aceste schimbări necesare, Anul de Har al Jubileului va putea redeschide calea speranței pentru fiecare dintre noi. Speranța se naște din experiența milostivirii lui Dumnezeu, care este mereu nelimitată.”

La începutul acestui an „ar fi suficient să ne oprim o clipă și să ne gândim la harul cu care de fiecare dată iartă păcatele noastre și iartă orice datorie a noastră, pentru ca inima noastră să fie inundată de speranță și de pace. De aceea, Isus în rugăciunea «Tatăl nostru», pune afirmația foarte exigentă «precum și noi iertăm greșiților noștri» după ce cerem iertarea Tatălui greșelilor noastre (cf. Mt 6,12)”.

În acest sens, la începutul acestui An de Har, a subliniat PS Virgil, Pontiful ne sugerează trei acțiuni necesare: iertarea datoriei externe a statelor, promovarea culturii vieții și atenția față de tineri. Acestea „pot să redea demnitate vieții întregii populații și să le repună în mișcare pe calea speranței, ca să se depășească criza datoriei și toți să se poată recunoaște din nou datornici iertați.”

Pentru prima dintre acestea, Papa Francisc a reluat apelul lansat de Sfântul Ioan Paul al II-lea cu ocazia Jubileului anului 2000, de a ne gândi la o „reducere consistentă, dacă nu chiar la iertarea totală, a datoriei internaționale, care apasă asupra destinului multor națiuni”

A doua acțiune necesară, respectarea demnității vieții, presupune „o angajare fermă de a promova respectarea demnității vieții umane, de la concepere până la moartea naturală, pentru ca fiecare persoană să poată iubi propria viață și să privească la viitor cu speranță, dorind dezvoltarea și fericirea pentru sine și pentru copiii proprii. favoriza cultura vieții. Mă refer la eliminarea pedepsei cu moartea în toate națiunile.”

Pentru a treia, făcând referință la Sfântul Paul al VI-lea și la Benedict al XVI-lea, pentru tinerele generații, Papa Francisc îndeamnă ca „în acest timp marcat de războaie: să utilizăm cel puțin un procent fix din banii folosiți în armamente pentru constituirea unui Fond mondial care să elimine definitiv foamea și să faciliteze în țările mai sărace activități educative pentru tineri și menite să promoveze dezvoltarea sustenabilă (…) Viitorul este un dar pentru a merge dincolo de greșelile din trecut, pentru a construi noi drumuri de pace. Psalmistul ne întărește în această promisiune: când «iubirea și adevărul se vor întâlni, dreptatea și pacea se vor îmbrățișa» (Ps 85,11).”

„Fie ca 2025 să fie un an în care să crească pacea! Să căutăm pacea adevărată, care este dăruită de Dumnezeu unei inimi dezarmate: o inimă care nu se încăpățânează să calculeze ceea ce este al meu și ceea ce este al tău, o inimă care topește egoismul în promptitudinea de a merge în întâmpinarea altora, o inimă care nu ezită să se recunoască datornică față de Dumnezeu și de aceea este gata să ierte datoriile care-l oprimă pe aproapele, o inimă care depășește descurajarea în privința viitorului cu speranța că fiecare persoană este o resursă pentru această lume”, citim în încheierea mesajului pentru Ziua Mondială a Păcii 2025.

Sfântul Părinte ne amintește că „uneori este suficient un zâmbet, un gest de prietenie, o privire fraternă, o ascultare sinceră, o slujire gratuită. (…) De fapt, pacea nu vine numai cu sfârșitul războiului, ci cu începutul unei lumi noi, o lume în care ne descoperim diferiți, mai uniți și mai frați față de cum ne-am fi imaginat.

Dăruiește-ne, Doamne, pacea ta! Aceasta este rugăciunea pe care o înalță către Dumnezeu și adresează urările pentru anul nou șefilor de stat și de guvern, responsabililor organizațiilor internaționale, liderilor diferitelor religii și fiecărei persoane de bunăvoință. Nouă, tuturor:

Ne iartă nouă greșelile noastre, Doamne,
precum și noi iertăm greșiților noștri,
și în acest cerc de iertare dăruiește-ne pacea ta,
acea pace pe care numai tu o poți dărui
celui care își lasă dezarmată inima,
celui care, cu speranță, vrea să ierte datoriile propriilor frați,
celui care, fără teamă, mărturisește că este datornic al tău,
celui care nu rămâne surd la strigătul celor mai săraci.

Îndemnându-ne pe fiecare să răspundem în mod practic acestei chemări care ne este adresată de Succesorul lui Petru, episcopul greco-catolic de Oradea s-a rugat ca Sfânta Fecioară Maria „să ne ajute cu adevărat să ne deschidem inimile, să fim mai atenți unii față de alții, să ne ajutăm unii pe alții, să ne iertăm greșelile unii altora. Așa să ne ajute Maica Sfântă!

În Noul An, să ne ajutăm și să fim mai buni!

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi