Marți, 15 octombrie a.c., Cardinalul Jean-Claude Hollerich, relator general al celei de a XVI-a Adunări generale ordinare a Sinodului episcopilor aflată în desfășurare în Vatican (2-27 octombrie 2024), a prezentat a treia și ultima parte a documentului de lucru al Sinodului – Instrumentum laboris, care se concentrează pe locuri și rolul lor în viața Bisericii. Eminența Sa a subliniat faptul că Biserica este înrădăcinată în locuri și culturi specifice, dar că acestea sunt întotdeauna legate unele de altele, pentru a evita riscul particularismului și al relativismului. Prefectul Dicasterului pentru Promovarea Unității Creștinilor din Vatican a remarcat că Biserica trebuie să se adapteze la schimbările modului în care oamenii de astăzi sunt înrădăcinați în contexte, în special într-o lume care este din ce în ce mai digitală.

Cardinalul Hollerich a reamintit că instituțiile Bisericii trebuie regândite pentru a răspunde misiunii Evangheliei într-un context modern și dinamic. A evidențiat apoi relațiile dintre Bisericile locale și Biserica universală, subliniind nevoia de comuniune între diferitele realități ecleziale, inclusiv Bisericile orientale și Biserica latină.

În cele din urmă, Eminența Sa a invitat la reflecție asupra rolului Succesorului lui Petru, subliniind importanța confruntării deschise (gr. „parrhesia”) pentru a face ca serviciul Papei și al Curiei Romane să devină mai eficiente. Cardinalul Hollerich i-a încurajat pe membrii Adunării Generale Ordinare a Episcopilor să privească lucrările celei de a doua sesiuni a Sinodului despre sinodalitate ca pe o oportunitate de a transforma experiența trăită în reforme care să apropie întreaga Biserică de dinamismul sinodal.

«A vorbi despre locuri înseamnă a pune din nou accentul pe faptul că „Biserica nu poate fi înțeleasă fără a fi înrădăcinată într-un loc și într-o cultură” (IL2, nr. 80) – citim în relatarea Cardinalului Jean-Claude Hollerich transmisă de Sala de Presă a Sfântului Scaun. Aceasta „nu înseamnă a ceda particularismului sau relativismului, ci a valoriza concretețea în care, în spațiu și timp, ia formă o experiență comună de adeziune la manifestarea lui Dumnezeu, Cel care mântuiește” (ibid.). Primul paragraf al acestei secțiuni, intitulat Teritorii în care să mergem împreună, ne invită să ne concentrăm asupra modului în care, în epoca noastră, oamenii experimentează dimensiunea înrădăcinării într-un context. Numeroși factori, pe care nu îi voi rezuma aici, fac ca această experiență să aibă astăzi mult mai puțină conotație spațială și geografică decât în trecut. Avem în continuare nevoie să aparținem, dar această nevoie își găsește răspunsul în rețele de relații „cu o ancorare teritorială mai dinamică și mai flexibilă decât în trecut”, până la cazul limită al spațiului digital. Ce înseamnă acest lucru pentru îndeplinirea misiunii noastre de proclamare a Evangheliei? Cum ar trebui să ne regândim instituțiile „în logica slujirii misionare” (IL2, nr. 87), care se desfășoară într-un context diferit decât în trecut? Ce forme instituționale și organizaționale trebuie să fie schimbate și cum? – sunt întrebări la care relatorul general a invitat la reflecție.

Totuși, a continuat Eminența Sa, a vorbi despre contexte locale în Biserică a însemnat întotdeauna și a lua în considerare „relațiile stabilite între locuri și culturi”. Locurile și culturile nu sunt planete diferite, ci sunt întotdeauna în relație unele cu altele. Cu atât mai mult sunt Bisericile care le locuiesc, datorită legăturii de comuniune care le unește în unitatea întregii Biserici al cărei principiu vizibil este Episcopul Romei. Aceste Biserici, care sunt toate reprezentate aici, la diferite niveluri și în diferite moduri, întrețin între ele și cu Biserica ca întreg o bogată varietate de relații, care iau forma unui schimb de daruri. Există Biserici sui iuris orientale alături de Biserica latină. La rândul ei, fiecare dintre aceste Biserici are dioceze sau eparhii, care au între ele și cu Biserica în ansamblul relații, inclusiv nstituționale. În sfârșit, comuniunea prezidează și viața internă a fiecărei Biserici locale, în diferitele forme în care are loc participarea credincioșilor, în special în organismele create cu acest scop. Acest aspect este tratat în paragrafele al doilea și al treilea din partea a III-a a Instrumentum laboris, intitulate, respectiv, Bisericile locale în una și singura Biserică Catolică și Legăturile care modelează unitatea Bisericii.

În sfârșit, ultimul paragraf se concentrează pe „Slujirea pentru unitate a Episcopului Romei”, Sfântul Părinte reiterând invitația de a aborda lucrările și schimbul de opinii pe marginea acestui paragraf vorbind liber, sincer și deschis. Sfântul Părinte ne-a convocat aici și pentru a ne asculta sfaturile pentru ca slujirea sa și a Curiei Romane să fie mai eficiente astăzi. Sanctitatea Sa are dreptul să știe ce gândim cu adevărat, pornind de la viața și nevoile Poporului lui Dumnezeu din locurile din care venim.»

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi