Vecernia de Duminică seara (Luni)
18 martie 2024
Sfântul Chiril al Ierusalimului (+386)
(Vecernia supranumită a „iertării”,
la lăsatul Postului mare)
La: Doamne, strigat-am…
Se pun stihirile pe 10: 4 stihiri de umilință ale Octoihului, 3 stihiri din Triod și 3 stihiri ale Sfântului, sin Minei.
Psalmul 140, pe versul 8, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
4 Stihiri de pocăinţă sau de umilință, pe versul 8 propriu-zis (Aceste stihiri se găsesc la sfârșitul cărții Triodului, la capitolul Sedelnele Octoihului, versul 8, Duminică seara).
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Pe Tine, Împăratul și Stăpânul, îngerii Te laudă neîncetat; iar eu cad înaintea Ta grăind ca vameșul: Dumnezeule, milostivește-Te spre mine și mă mântuiește.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Nemuritor fiind, suflete al meu, nu te acoperi cu valurile lumești; trezește-te, grăind către Făcătorul tău de bine: Dumnezeule, milostivește-Te spre mine și mă mântuiește.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Dă-mi lacrimi, Dumnezeule, ca oarecând femeii celei păcătoase și mă învrednicește a uda picioarele Tale, care m-au izbăvit din calea rătăcirii; și să-Ți aduc Ție mir cu bună mireasmă: viață curată prin pocăință agonisită; ca să aud și eu doritul Tău glas: Credința ta te-a mântuit, mergi în pace!
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Când îmi aduc aminte de mulțimea relelor ce am făcut și cuget la cercetarea cea înfricoșătoare, cuprins fiind de cutremur, alerg la Tine, Iubitorule de oameni Dumnezeu. Pentru aceasta mă rog Ție: Nu mă trece cu vederea, Cel ce singur ești fără de păcat; ci dăruiește umilință smeritului meu suflet, mai înainte de sfârșit, și mă mântuiește.
Apoi, 3 stihiri ale Triodului, vers 2.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Cu înfrânare să ne sârguim toţi a smeri trupul, trecând dumnezeiasca măsură a Postului celui fără prihană. Şi cu rugăciuni şi cu lacrimi să căutăm pe Domnul, Cel ce ne mântuieşte pe noi, şi uitare răutăţii desăvârşit să facem, strigând: Greşit-am Ţie, mântuieşte-ne ca odinioară pe niniviteni, Hristoase Împărate, şi ne fă părtaşi împărăţiei cereşti, mult-Îndurate.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Mă deznădăjduiesc, aducându-mi aminte de lucrările mele, Doamne, cele vrednice de toată pedeapsa; că iată neuitându-mă la cinstitele Tale porunci, Mântuitorule, rău mi-am cheltuit viaţa mea. Pentru aceasta curăţindu-mă cu ploile pocăinţei, Te rog, luminează-mă prin post şi prin rugăciuni, ca un îndurat, şi nu Te scârbi de mine, Făcătorule de bine al tuturor şi preabunule.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Vremea Postului să o începem cu bucurie, supunându-ne pe noi nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim precum de bucate, aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu virtuţile Spiritului. Întru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toţi a vedea preacinstită patima lui Hristos Dumnezeu, şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne.
Apoi, 3 stihiri din Minei, vers 4.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Ca o stea ai răsărit și cu strălucirile sfințitelor tale învățături pe credincioși i-ai luminat, eresurile le-ai întunecat și cu desăvârșire le-ai nimicit. Și, ca un slujitor, înmulțind talantul care ți s-a dat, ai bineplăcut Stăpânului, în ale Cărui mâini ți-ai dat presfințitul tău suflet, Chiril, de Dumnezeu cugetătorule.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Prin înțelepciunea cuvintelor tale și cu strălucirea vieții tale ai strălucit în mijlocul adunării părinților ca o stea mult luminoasă, vrednicule de laudă, sugrumând cu venele Spiritului pe Macedonie cel fără de Dumnezeu, care a hulit nebunește și în chip lămurit a blasfemiat pe Sfântul Spirit, Care a adus toate la viață.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Mintea cea plină de răutate a lui Manet ai rușinat-o, preafrumos și preaînțelept mustrând învățăturile cele pline de pângărire ale întunecimii lui, fruntașule al învățăturilor , bunacuviință a preoției, dumnezeiescule apărător al Bisericii lui Hristos. Pentru aceasta, bucurându-ne, prăznuim sfântă adormirea ta.
Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei (din Minei), vers 4.
Palat purtător de lumină al Stăpânului fiind și nor al Luminii celei înțelegătoare, Care a răsărit lumii, de Dumnezeu dăruită, luminează sufletul și cugetul nostru și toate smintelile vrăjmașului nimicindu-le, întărește, cu rugăciunea ta, gândul nostru, Fecioară.
La imnul Lumină lină…, se face ieșirea cu cădelnița.
Prohimenul mare şi stihurile, vers 8.
Să nu-Ţi întorci faţa Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrab mă auzi. Ia aminte spre sufletul meu, şi-l mântuieşte pe el (Ps 68, 20-21a).
Stih: Mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească (Ps 68, 33b).
Stih: Să râdă săracii şi să se veselească (Ps 68, 36a).
Stih: Cântaţi lui Dumnezeu şi va fi viu sufletul vostru (Ps 68, 36b).
Să nu-Ţi întorci faţa Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrab mă auzi. Ia aminte spre sufletul meu, şi-l mântuieşte pe el
De reținut: În toate Duminicile Postului mare, la Vecernia de Duminică seara, se face Ieșire cu cădelnița, pentru Prochimenul cel mare. La rugăciunea Învrednicește-ne, Doamne…, se fac trei metanii mari.
La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, antifon vers 4.
Strălucit-a harul Tău Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor noastre. Iată vreme bineprimită, iată vremea pocăinţei. Să lepădăm lucrurile întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Ca trecând noianul cel mare al Postului, să ajungem la învierea cea de a treia zi a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, Cel ce mântuieşte sufletele noastre.
Stih: Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei. Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi. (Ps 122,1-2).
Strălucit-a harul Tău Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor noastre. Iată vreme bineprimită, iată vremea pocăinţei. Să lepădăm lucrurile întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Ca trecând noianul cel mare al Postului, să ajungem la învierea cea de a treia zi a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, Cel ce mântuieşte sufletele noastre.
Stih: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că prea mult ne-am săturat de defăimare, că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri. (Ps 122,3-4).
Cel ce eşti preamărit întru pomenirea sfinţilor Tăi, Cristoase Dumnezeule, fiind rugat de dânşii, trimite-ne nouă mare milă.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei, vers 4.
Cetele îngerilor te preamăresc pe tine, Maica lui Dumnezeu. Că pe Dumnezeu, Preacurată, L-ai născut, pe Cel ce este pururea cu Tatăl şi cu Spiritul şi Care a aşezat oştile îngereşti din nefiinţă cu voia Sa; pe Care roagă-L să mântuiască şi să lumineze sufletele celor ce te laudă pe tine cu dreaptă credinţă, Preacurată.
Apoi: Acum slobozeşte…,, Sfinte Dumnezeule…, cu trei metanii, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia….
După aceste rugăciuni se cântă următoarele tropare, pe vers 1:
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Hristos Mântuitorul sufletelor noastre (o metanie).
Mărire…,
Botezătorule al lui Hristos, pe noi pe toţi ne pomeneşte, ca să ne mântuim de fărădelegile noastre; că ție s-a dat har de a te ruga pentru noi (o metanie).
Şi acum…,
Rugaţi-vă pentru noi Sfinţilor Apostoli şi toţi sfinţii, ca să ne mântuim de primejdii şi de necazuri; că pe voi călduroşi mijlocitori către Mântuitorul v-am câştiga (o metanie).
Apoi: Sub îndurarea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu; rugăciunile noastre nu le trece cu vederea întru ispite, ci din primejdii ne mântuieşte pe noi, una curată, una binecuvântată.
Îndată: Doamne, îndură-Te spre noi (de 40 de ori),
Mărire…, Şi acum…, Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Întru numele Domnului, binecuvântează, părinte:
Preotul zice ecfonisul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi, rugăciunea: Împărate ceresc, pe binecredinciosul nostru popor păzeşte-l; credinţa întăreşte-o; pe păgâni îmblânzeşte-i; lumea în pace o păzeşte; sfânt locaşul acesta bine îl ocroteşte; pe cei mai înainte adormiţi părinţii şi fraţii noştri în corturile drepţilor aşază-i; şi pe noi întru pocăinţă şi mărturisire ne primeşte, ca un bun şi iubitor de oameni.
Se fac trei metanii mari, zicând rugăciunea cuviosului Efrem Sirul:
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie (o metanie).
Iar spiritul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-l mie slugii Tale (o metanie).
Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu; că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin (o metanie).
Preotul face Încheierea.
Stând în fața Sfintei Mese, zice: Înțelepciune.
Cântăreții: Binecuvântează.
Preotul, din Sfintele Uși, zice:
Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântăreții: Amin. Întărește, Dumnezeule, sfânta și dreapta credință a dreptcredincioșilor creștini, și Sfântă Biserica Ta o păzește în veacul veacului.
Preotul, închinându-se spre icoana Maicii Domnului, zice:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Cântăreții: Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Preotul, închinându-se spre icoana Mântuitorului, zice:
Mărire Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.
Cântăreții: Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori). Părinte, binecuvântează.
Preotul, tot din Sfintele Uși, face Dezlegarea:
Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfinților, drepților, dumnezeieștilor părinți Ioachim și Ana, și pentru ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, ca un bun și de oameni iubitor.
Cântăreții: Amin.
Preotul se întoarce spre Sfânta Masă și zice:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.
Cântăreții: Amin.
În parohii, după oficierea Vecerniei, preoții (dacă sunt mai mulți la celebrare), în ornatele cu care au celebrat (care trebuie să fie de culoare roșie) și cu Sfânta Cruce în mână, se pleacă în fața credincioșilor, cerând iertare. Credincioșii se pleacă în fața preoților, cerând iertare, apoi trec, pe rând, pe la preot sărutând Sfânta Cruce. După aceasta se îmbrățișează între ei, cerându-și unul altuia iertare.
Așa începem Postul cel Mare și Sfânt!
