SANCTUARUL EPARHIAL „MAICA DOMNULUI”

Descriere Sanctuar Eparhial

 

Biserica Mănăstirii Franciscane Greco-Catolice „Adormirea Maicii Domnului” din Oradea - în prezent Sanctuarul Eparhial - a fost construită între anii 1992-1994, după un proiect canadian. Construcţia a început în anul 1992, iar în 1993, biserica a fost încredinţată franciscanilor, care au şi finalizat lucrările un an mai târziu, fiind sfinţită pe 4 octombrie 1994, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Piesa de „rezistență arhitecturală” o reprezintă vitraliul care înfăţişează „Cina cea de taină”, fiind unic în ţară, nu numai prin dimensiunile sale impresionante, ci, mai ales, prin modul în care a fost realizat: în Milano, din sticlă de Murano, de către doi artişti, Amalia Verzea şi soţul ei, Gabriel, ambii originari din România, dar stabiliţi în prezent în Italia. Lucrarea are formă de trapez, având la baza de jos 12 metri, iar la cea de sus, 4 metri.

În plus, lucrarea a fost realizată după „Cina cea de taină” a lui Leonardo Da Vinci, una dintre cele mai celebre picturi din istoria universală a artelor, care se găseşte în fosta sală de mese a bisericii dominicane „Santa Maria delle Grazie” din Milano. Fiind o lucrare amplă, executarea acestuia a durat aproximativ trei luni, realizarea lucrării făcându-se cu sprijinul credincioşilor parohiei şi a altor binefăcători. Celelalte două vitralii, reprezentându-i pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, precum şi scenete din viaţa Fecioarei Maria, au fost montate ulterior, creaţie a aceloraşi artişti, atât vitraliile cât şi multe alte decoruri, lucrări de întreţinere şi îmbunătăţiri în Biserică existente până în momentul de faţă fiind executate în mod deosebit prin grija părintelui Damian Blăjuţ (OFMConv), care a condus Parohia cu vrednicie timp de 13 ani, între anii 1995-2008.

Parohia sanctuarului eparhial este păstorită şi acum de franciscanii conventuali. Pr. Mihai Vătămănelu, actualmente vicar general al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, a păstorit-o în perioada 13 aprilie 2008 – 1 septembrie 2017. Continuând munca predecesorului său, pr. Vătămănelu a susținut realizarea celor 12 vitralii laterale reprezentându-i pe sfinţii cei mai veneraţi ai bisericii şi ai ordinului franciscan și restaurând monumentul din faţa bisericii închinat episcopilor şi credincioşilor martiri ai Bisericii Greco-Catolice. De asemenea, sub coordonarea lui s-a realizat un frumos mozaic de Murano, produs tot la Milano din smalt venețian auriu și sidef, de către aceeaşi artişti care au realizat vitraliul dedicat Maicii Domnului „Regina Angelorum”, inspirat după o celebră imagine a celui mai mare pictor academic francez al lumii din timpul său, William A. Bouguereau, dar și multe alte lucrări importante dintre care: aducerea de la Fatima a celebrei statui a Sf. Fecioare Maria, sculptată în lemn, după original, care anual este purtată în procesiune prin oraș și permanent venerată în biserică; repararea și reabilitarea bisericii atât la demisol ( dotat cu săli de cateheză) cât și în interior și în exterior; lărgirea sacristiei; realizarea unui iconostas nou, în stil modern; realizarea unui altar din marmură, în septembrie 2017; realizarea a patru noi confesionale (scaune de spovadă); montarea unui răstignit din bronz precum și a unei statui a Inimii lui Isus; realizarea a foarte multe alte lucrări ori achiziții importante, mai mici sau mai mari pentru buna desfășurare a cultului.

 

Despre darul indulgenţelor plenare dobândite periodic  la Sanctuarul Eparhial ”Maica Domnului” din Oradea

Începând cu data de 10 martie 2009, Biserica Franciscană „Maica Domnului” din Oradea, la cererea preotului paroh de atunci, pr. Mihai Vătămănelu, beneficiază de darul indulgenţelor plenare în sărbătorile mariane de peste an şi în alte câteva ocazii specifice, ca urmare a afilierii spirituale cu Bazilica Papală Santa Maria Maggiore din Roma, construită în secolul al V-lea, fiind prima biserică din istoria creştinismului dedicată Fecioarei Maria. Conform Catehismului Bisericii Catolice, Indulgenţa este iertarea pedepselor vremelnice, datorită păcatelor iertate, ce ar trebui să le suferim aici pe pământ, sau în Purgator. Cuvântul «indulgenţă» (lat indulgentia) înseamnă îngăduire. Prin indulgenţă nu ni se iartă niciun păcat, dar numai pedeapsa vremelnică ce trebuie să o îndurăm pentru păcatele iertate. Ceea ce înseamnă că pentru a dobândi indulgența plenară trebuie să avem sufletul curățit de păcate prin Sfânta Spovadă, puterea de a da indulgenţe izvorând din însăși cuvintele Lui Cristos: «Orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat şi în ceruri». (Mat 16,19; 18, 18). Prin această putere Papa aplică vredniciile lui Cristos, ale Prea Sfintei Fecioare şi ale Sfinţilor, toate aceste vrednicii formând tezaurul sau comoara duhovnicească a Bisericii. Rămânând în lectura Catehismului Bisericii Catolice, ca să dobândim o indulgenţă trebuie să fim curaţi de orice păcat de moarte şi să împlinim faptele poruncite; să fim în harul Sfinţitor, printr-o bună Spovadă; să îndeplinim faptele poruncite: frecventarea Sfintei Împărtăşanii, vizitarea Prea Sfântului Sacrament în Biserică, vizita bolnavilor. Toate acestea, însoțite de pomana datorată săracilor sau o altă faptă de binefacere.

De asemenea, mai trebuie specificat că indulgenţele sunt de două feluri: depline, prin care dobândim iertare de toate pedepsele vremelnice şi parţiale, nedepline, prin care ni se iartă numai o parte din pedepsele meritate. Dar trebuie observat că nu ni se iartă şapte ani de purgator printr-o indulgenţă de şapte ani, ci ni se îngăduie atâta iertare cât am dobândi dacă am face şapte ani de pocăinţă prescrisă de Canoanele cele vechi ale Bisericii.

Din 1 septembrie 2017, preotul franciscan Iulian Robu a fost numit paroh al Mănăstirii „Maica Domnului”, pentru ca prin Decretul numărul 844/9.08.2018, sfinția sa să fie numit de PSs Virgil Bercea, episcop al EGCO, în funcția de Rector al nou-înființatului Sanctuar Eparhial Greco – Catolic „Maica Domnului” din Oradea.

Fraţii Franciscani Minori Conventuali

Mănăstirea „Maica Domnului”