La 11 octombrie celebrăm Ziua Școlii Ardelene. În 1754, în această zi, episcopul Petru Pavel Aron deschidea Școlile Blajului, instituții organizate după model european, care au oferit tinerilor români din Transilvania acces sistematic la educație în limba maternă. Din 2014, data a fost declarată oficial Ziua Școlii Ardelene.

Contextul secolului al XVIII-lea era dificil: accesul românilor la școli și la afirmarea publică a identității lor rămânea restrâns. Unirea cu Roma din 1700 a creat însă o cale nouă. Prin burse și studii în centre catolice din Occident: Roma, Viena, o generație de preoți și cărturari a intrat în contact direct cu metodele și ideile vremii. Episcopul Inocențiu Micu-Klein a înțeles valoarea acestei pregătiri și a susținut trimiterea tinerilor la studii. Unul dintre ei a fost Petru Pavel Aron.

La Blaj, Aron a transformat idealul în realitate. Școlile nu erau rezervate unei elite; „Înștiințarea” din 11 octombrie 1754 cerea ca oricui ar cere să învețe să i se ofere „sfânta pâine” a învățăturii. Aici s-au format, pe lângă preoți, dascăli, istorici, filologi și scriitori. Spiritul locului combina formarea teologică cu interesul pentru limba română, istorie și cultura europeană.

A doua generație a mișcării – Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și Ioan Budai-Deleanu – a dus mai departe această linie. Formați la Blaj și în Occident, ei au lucrat pe domenii complementare. Micu a scris lucrări teologice, istorice și filozofice și a contribuit decisiv la limba literară. Șincai a organizat materialul istoric în „Hronicul românilor și a mai multor neamuri”, așezând trecutul românesc într-un cadru european. Maior a apărat cu argumente documentare latinitatea și continuitatea. Budai-Deleanu a dat literaturii române „Țiganiada”, epopee eroi-comică de erudiție și inventivitate. George Ivașcu observa că, deși diferiți, cei patru alcătuiau „un singur gând, o singură voință”.

În domeniul limbii, rezultatele au fost concrete. În 1780, Micu și Șincai publicau „Elementa linguae daco-romanae sive valachicae”, gramatică ce prezenta sistematic limba și îi susținea originea latină. Micu a tipărit la Viena, în 1779, „Carte de rogăciuni” cu alfabet latin și a contribuit la Lexiconul de la Buda (1825). Tot el a realizat, în 1795, Biblia de la Blaj. Mai devreme, între 1760 și 1761, episcopul Aron tradusese Vulgata.

Legăturile cu Episcopia Greco-Catolică de Oradea au fost strânse. Episcopii Ignație Darabant și Samuil Vulcan au sprijinit educația și cercetarea. La Tipografia Universității din Buda, Micu a lucrat ca cenzor, iar Șincai ca corector. Înainte de moarte, Micu a încredințat canonicului orădean Ioan Corneli continuarea muncii lexicografice. Școli greco-catolice importante au funcționat și la Oradea, Beiuș și Năsăud – Preparandia, Liceul „Samuil Vulcan”, Liceul Român Unit de Fete și Gimnaziul din Năsăud – formând generații care au alimentat viața culturală a regiunii.

Influența a trecut dincolo de Transilvania. Gheorghe Lazăr și Florian Aaron au lucrat la București, Aron Pumnul la Cernăuți, Simion Bărnuțiu la Iași. La cererea mitropolitului Veniamin Costache, profesori formați în mediul ardelenesc au ajuns la Seminarul de la Socola. Idealul ridicării prin cultură a unit, în multe momente, intelectuali greco-catolici și ortodocși. Memoriul „Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae” (1791–1792) arată cum argumentele istorice și lingvistice au fost folosite pentru a susține drepturile românilor.

Spiritul a continuat. Timotei Cipariu, poliglot și erudit, a contribuit la întemeierea Societății Academice Române. Ioan Bianu, format la Blaj, a organizat Biblioteca Academiei Române. Aceste parcursuri arată că valoarea unei școli se măsoară și prin instituțiile și oamenii pe care îi face posibili mai târziu.

Cardinalul Alexandru Todea rezuma astfel aportul mișcării: „Școala Ardeleană a adăugat dimensiuni occidentale culturii umaniste, reînnoind legăturile romanice, secole la rând întrerupte prin jocul nefericit al istoriei”. Camil Mureșan și Otilia Bălaș au văzut în ea un prag al modernității românești – „hotarul dintre ieri și mâine”.

Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea

Andrei Alexa