În cadrul celei de a cincea Conferințe Naționale de Management a Bisericii Catolice din România, desfășurată la Blaj pe 26-27 septembrie a.c., cu tema „Mass-media în Biserică”, a transmis un mesaj video tuturor participanților dr. Paolo Ruffini, prefectul Departamentului pentru Comunicare din Vatican. Redăm aici acest mesaj, în  traducerea noastră de lucru:

„Bună dimineața, bună dimineața fiecăruia dintre dumneavoastră și vă mulțumesc pentru această oportunitate de a vă spune câteva cuvinte, chiar dacă prin intermediul ecranului. Mi-ar fi plăcut să fiu cu voi, dar nu am putut. Ocazii precum cea care vă reunește la Blaj sunt prețioase, fiind ocazii de a reflecta împreună, de a descoperi împreună talentele care ne sunt date și de a le pune în slujba binelui comun.

Contextul în care trăim pare uneori puțin apocaliptic, între războaiele care ne afectează tot mai îndeaproape și dezastrele naturii, precum recentul ciclon Boris. Cu toate acestea, în calitate de creștini, suntem chemați să trăim și să proclamăm bucuria Evangheliei, întotdeauna, în orice context, chiar și în contextul comunicativ de astăzi, în această eră digitală care aleargă repede și uneori ne lasă în urmă. În această perioadă de criză, de neînțelegeri, de polarizări, Evanghelia nu ne permite să ne temem, nu ne permite să ne descurajăm, dimpotrivă, ne încurajează, ne cere să fim binele care face Binele să crească.

Ne cere să privim dincolo de orizont, deoarece timpul nostru este, de asemenea, un timp profetic, un timp al epocilor trecătoare, în care ne simțim pierduți în amurgul a ceea ce a fost și totuși nu vedem lumina noii zile. Totuși, aici, în acest context, ne putem aminti cuvintele cu care Sfântul Pavel, în Faptele Apostolilor, și-a luat rămas bun de la ai săi încredințându-i Domnului, în discursul său de la Milet, un discurs care începe cu „kaitanun” – o expresie în limba greacă care se referă la „ceea ce privește situația actuală”. Această expresie este urmată de o indicație despre secretul pentru a nu ne rătăci în timpuri dificile, în orice moment dificil precum este al nostru: „Şi acum, fraţilor – spune Sf. Apostol Pavel – vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.”

Cred că este o lecție și pentru noi toți astăzi, în ambientul comunicativ din prezent, să ne încredințăm Domnului, Cuvântului pe care avem misiunea să-L răspândim cu mijloacele de comunicare socială. Astăzi, acum, în contextul divizat din prezent, sarcina noastră este să folosim toate instrumentele, toate talentele timpului nostru pentru a uni ceea ce este divizat, pentru a vedea dincolo de criză, pentru a da mărturie despre o întâlnire care cere să fie împărtășită.

Împărtășirea este cuvântul cheie, împărtășirea talentelor, împărtășirea poveștilor, împărtășirea întâlnirilor, împărtășirea binelui, a frumosului, împărtășirea unei perspective de mântuire, de răscumpărare, împărtășirea unei inversări a viziunii, împărtășirea unui eveniment care ne transcende și care, tocmai din acest motiv, străpunge întunericul, dizolvă riscul idolatru al autoreferențialității, construiește comuniunea prin comunicarea altor evenimente pe care evenimentul venirii lui Isus le-a luminat.

Acesta este spațiul mărturiei noastre, care necesită, de asemenea, împărtășirea dificultăților, răbdarea unei călătorii, o nostalgie pentru viitor mai degrabă decât pentru trecut, deoarece trecutul este forța noastră, nu obiectivul nostru. Provocarea noastră este să implicăm toate generațiile, să invităm tinerii să fie protagoniștii comunicării noastre, să inventăm un nou mod de a fi în spațiul digital, în jurnalism, în muzică, în artă, în cinema, în ficțiune.

Depinde de noi să redescoperim și să narăm comuniunea care ne unește. Comuniunea este cuvântul creștin pentru comunicare, este comuniunea care face din Biserica însăși cel mai puternic instrument de comunicare. Într-o lume bolnavă de virusul diviziunii, al protagonismului, prin aceasta, tocmai prin aceasta vom fi recunoscuți, prin comuniune, prin creativitatea iubirii.

Poate exista marketing, publicitate, conexiune, dar fără relație adevărată nu există comunicare adevărată, fără comuniune nu există comunicare adevărată. În acest sens, consider că creativitatea comunicativă – dacă vrem să o numim așa, nu constă doar în capacitatea de a scrie, de a fotografia, de a filma, de a regiza și de a folosi noile tehnologii, ci și, poate mai presus de toate, în cea de a țese, prin orice mijloc de comunicare, o relație profundă între oameni. Motivul pentru care Conciliul Vatican II a acordat atât de multă atenție comunicării sociale nu este funcțional, este comunitar, acesta este cel care trebuie să ne ghideze folosind toate instrumentele, toate limbajele.

A țese comuniunea – este comunicarea instituțională a Bisericii, a unui institut religios, ca și a unei eparhii, a unei parohii, aceasta este ceea ce trebuie să facă, trebuie să construiască o rețea de relații sincere, adevărate, durabile între oameni care redescoperă nu ceea ce sunt, ci cine sunt. Nu trebuie să ne temem, nu trebuie să ne descurajăm. Biserica a acceptat întotdeauna testul timpului, de aceea astăzi mai mult ca oricând este timpul să ieșim din zonele noastre de comfort, să ieșim din noi înșine, să nu gândim static, ci dinamic, este timpul să inventăm noi proiecte de colaborare, să lucrăm în comuniune cu echipele de comunicare care operează în fiecare țară și oraș, pentru a face vizibilă universalitatea Bisericii, pentru a manifesta unitatea în care totul există și subzistă, unii în serviciul celorlalți. Depinde de noi să arătăm că este posibil un alt mod de a face comunicare, un mod diferit de a fi pe rețelele de socializare, de a forma, de a ne oferi pe noi înșine ca instrument al schimbării, mărturisind că suntem mădulare unii ai altora, un edificiu de pietre vii.

Împreună putem construi o comunicare diferită, cu umilință, fără vanitate, fără narcisism, cu conștiința faptului că suntem servitori inutili, instrumente ale unei misiuni care ne transcende. Depinde de noi, depinde de voi. Încerc să vă spun în limba română: faptele vorbesc mai tare decât cuvintele! Așa cum spune o zicală a voastră, vă îndemn să fiți schimbarea pe care vreți să o vedeți în lume! Vă mulțumesc pentru atenție!”.

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi

Foto: Nicu Goga, Arhieparhia Blaj