XIII
Privind Calendarul de perete observăm că, în ziua de 2 ianuarie scrie, pe lângă Sfântul zilei, indicația: Înainteserbarea Botezului Domnului. Pe 6 ianuarie Sărbătoarea Împărătească a Botezului Domnului în Iordan, iar în ziua de 14 ianuarie, pe lângă Sfinții zilei, indicația Încheierea Sărbătorii Botezului Domnului. Legitim ne putem pune întrebarea: Ce înseamnă aceste indicații?
Menționez că toate Sărbătorile Împărătești, afară de sărbătoarea Tăierii Împrejur (1 ianuarie) și toate sărbătorile Maicii Domnului au perioadă de Înainteserbare, perioadă de Dupăserbare și ziua Încheierii sau a Întroptirii Sărbătorii. (întroptire – întru + opt, adică celebrarea celei de-a opta zi care urmează unei sărbători religioase; sinonim cu odovanie).
De asemenea, ne punem întrebarea: De ce Biserica a așezat asemenea rânduieli? Răspunsul la întrebare constă în explicarea termenilor:
Înainteserbarea sau Înainteprăznuirea, Preserbarea, Προεορτια (- gr. presărbători) este o mică perioadă de dinaintea sărbătorii însăși, în care poporul lui Dumnezeu este anunțat și pregătit pentru Taina care i se anunță și i se dezvăluie. Domnul Dumnezeu nu dă totul deodată; mântuirea neamului omenesc nu s-a înfăptuit deodată, ci în etape, cu pregătire, cu intervenții minunate ale lui Dumnezeu. El ”ne ia de mână” și ne introduce în atmosfera sărbătorii care actualizează, acum și aici, prezența Sa lucrătoare spre mântuirea noastră. Așa și în cursul anului, pentru marile sărbători ale Domnului și ale Preacuratei Fecioare Maria s-au stabilit aceste zile de pregătire, zile în care imnurile liturgice anunță cele ce se apropie, iar rugăciunile, ajunurile, privegherile sau alte practici pioase sunt specifice. Spre exemplificare, iată cum Biserica anunță și pregătește pe credincioși pentru marea sărbătoare a Arătării Domnului: Gătește-te Zabuloane și bine te împodobește Neftalime; Iordane râule stai, primește săltând pe Domnul, Cel ce vine să se boteze…
Sărbătorile Împărătești ale Penticostarului: Învierea, Înălțarea și Cincizecimea nu au perioadă de preserbare; la celelalte sărbători perioada de preserbare variază de la o zi, la cinci zile; le luăm în ordine după anul bisericesc:
Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) –preserbare o zi (7 septembrie);
Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie) – preserbare o zi (13 septembrie);
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie) – preserbare o zi (20 noiembrie);
Nașterea Domnului (25 decembrie) – preserbare 5 zile (20 – 24 decembrie);
Botezul Domnului (6 ianuarie) – preserbare 4 zile (2 – 5 ianuarie);
Întâmpinarea Domnului (2 februarie) – preserbare o zi (1 februarie);
Bunavestire (25 martie) – preserbare o zi (24 martie);
Schimbarea la Față (6 august) – preserbare o zi (5 august);
Adormirea Maicii Domnului (15 august) – preserbare o zi (14 august).
În însăși ziua sărbătorii, Biserica celebrează, după frumoasele rânduieli prescrise de cărțile liturgice, taina mântuirii, taina lucrărilor lui Dumnezeu cu omul și pentru mântuirea omului. Aceste zile de împărătească sărbătoare au menirea să miște inimile credincioșilor în reînnoirea credinței și a atașamentului față de planul răscumpărării, pentru dobândirea veșnicei Împărății. Revenind, an de an, pe spirala vieții, ele ne apropie tot mai mult de Dumnezeu și ne amplifică dorul după El.
Dupăserbarea sau Dupăprăznuirea este o perioadă de câteva zile, în care Biserica fundamentează spiritual mesajul sărbătorii ce a trecut; subliniază importanța tainei celebrate, dar mai ales insistă ca taina să se permanentizeze în viața credincioșilor, pentru a nu se pierde ”gustul” pentru Împărăție. În aceste zile de dupăserbare, troparul, condacul, antifoanele și alte imnuri ale sărbătorii sunt cântate în celebrări
Ultima zi a Dupăserbării se numește Încheiere, Întroptire, Odovanie (Otdanie), Conclusio sau Αποδοσις – restituire, redare.
Iată durata Dupăserbării și ziua Încheierii sărbătorii:
Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) – 6 zile (12 septembrie);
Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie) – 9 zile (21 septembrie);
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie) – 4 zile (25 noiembrie);
Nașterea Domnului (25 decembrie) – 6 zile (31 decembrie);
Botezul Domnului (6 ianuarie) – 8 zile (14 ianuarie);
Întâmpinarea Domnului (2 februarie) – 7 zile (9 februarie);
Bunavestire (25 martie) – o zi (26 martie);
Schimbarea la Față (6 august) – 7 zile (13 august);
Adormirea Maicii Domnului (15 august) – 8 zile (23 august);
Învierea Domnului – 38 zile (miercuri, înainte de sărbătoarea Înălțării Domnului);
Înălțarea Domnului – 8 zile (vineri, înainte de sărbătoarea Cincizecimii);
Coborârea Sfântului Spirit – 6 zile (sâmbăta următoare).
Indicațiile privitoare la perioada de Înainteserbare, Dupăserbare și Încheiere a sărbătorii se găsesc în cărțile liturgice: Penticostar, Triod, Minee și Orologhion.
Oficiul liturgic al Sfântului sărbătorit în ziua Încheierii sărbătorii se mută ori mai înainte ori mai târziu cu o zi!
Prin toate aceste rânduieli, la care Biserica ține și pe care le-a fixat în cărțile liturgice, Domnul Dumnezeu își dezvăluie, iară și iară, planul de mântuire, atât cât omul poate cuprinde, iar, ajutat de har, să poată străbate calea spre cele promise: Împărăția fericită și veșnică. Prin aceste rânduieli ținute cu sfințenie și respect, credinciosul pregustă din bucuria ce-i este pregătită în cer.
Pr. Ioan Fărcaș