Helena Kowalska s-a născut în 1905, la Łódź, într-o familie numeroasă și modestă din Polonia. Copilăria ei a fost marcată de lipsuri, iar contribuția fiecărui membru al familiei era importantă pentru traiul de zi cu zi. Încă de tânără a simțit dorința de a se consacra lui Dumnezeu. Drumul până la mănăstire nu a fost însă direct. Pentru a-și ajuta familia, a lucrat ca menajeră, iar vocația ei a rămas pentru o vreme în plan secund.
La 19 ani, în timpul unei petreceri, Helena a trăit o experiență spirituală care a determinat-o să ia o decizie radicală. A povestit că L-a văzut pe Cristos suferind și că a simțit chemarea de a pleca la Varșovia pentru a căuta o comunitate religioasă. A făcut acest lucru aproape fără resurse și fără să știe exact unde va ajunge. Primele încercări nu au fost încurajatoare. Mai multe comunități au refuzat-o, între altele din cauza sărăciei și a lipsei unei educații potrivite. În cele din urmă, a fost primită la Surorile Maicii Domnului a Milostivirii. Pentru a-și putea procura veșmântul religios, a muncit încă un an. În 1926 a început noviciatul și a primit numele de sora Maria Faustina a Preasfântului Sacrament.
Imaginea Sfintei Faustina este asociată astăzi mai ales cu experiențele sale mistice. Înainte de toate acestea, însă, ea a fost o soră care a îndeplinit activități foarte concrete: a lucrat în bucătărie, la poartă și în grădină și a fost trimisă în diferite case ale congregației din Polonia și Lituania. Această dimensiune discretă a vieții sale este importantă. Mesajul pe care l-a transmis nu s-a născut într-o existență ruptă de realitate, ci în mijlocul ascultării, al muncii și al relațiilor cotidiene din comunitate. În anii petrecuți în mănăstire, Faustina a relatat experiențe spirituale intense. Pentru ea, centrul acestora nu era propria persoană, ci Cristos și milostivirea lui Dumnezeu.
În 1931, la Plock, Faustina a consemnat una dintre cele mai cunoscute experiențe mistice ale sale. A descris apariția lui Isus îmbrăcat în alb, cu două raze care porneau din dreptul inimii sale. Una era roșie, cealaltă palidă. Potrivit mărturiei sale, Cristos i-a cerut să fie realizată o imagine după această viziune și să fie așezate sub ea cuvintele: „Isuse, mă încred în Tine”. Imaginea avea să devină unul dintre cele mai recognoscibile simboluri ale devoțiunii Milostivirii Divine. Razele au fost asociate de Faustina cu sângele și apa, trimițând la misterul lui Cristos și la izvorul harului care se deschide pentru omenire.
Faustina nu și-a tratat experiențele ca pe o autoritate personală care ar fi trebuit acceptată fără cercetare. Un rol important în parcursul ei l-a avut părintele Michał Sopoćko, confesorul și directorul ei spiritual. Acesta a cerut ca experiențele sale să fie examinate cu atenție și i-a recomandat să le consemneze. Faustina a început astfel să scrie ceea ce avea să devină cunoscut sub numele de „Jurnal”.
Printre rugăciunile asociate Sfintei Faustina se află și Coronița Milostivirii Divine, pe care ea a prezentat-o ca pe o rugăciune orientată spre încrederea în mila lui Dumnezeu și spre mijlocirea pentru lume. Mesajul ei are o consecință importantă: omul care se încredințează milostivirii lui Dumnezeu nu este chemat să devină indiferent față de suferința celuilalt. Dimpotrivă, Faustina a legat primirea milostivirii de practicarea milostivirii. În acest sens, devoțiunea nu se reduce la o formulă de rugăciune. Ea cere o schimbare a inimii: să primești iertarea și, la rândul tău, să fii capabil să ierți; să ceri îndurare și să nu rămâi nepăsător în fața celui care suferă.
În 1936, Faustina s-a îmbolnăvit grav de tuberculoză. Boala avea să-i marcheze ultimii ani de viață și să-i limiteze tot mai mult puterile. A murit la 5 octombrie 1938, la doar 33 de ani, în Cracovia. La momentul morții sale, nu era cunoscută în întreaga Biserică. Influența pe care avea să o dobândească ulterior nu putea fi anticipată. Manuscrisele sale aveau să circule, iar devoțiunea față de Milostivirea Divină avea să se răspândească treptat, mai ales în rândul credincioșilor polonezi.
Istoria ulterioară a devoțiunii este legată în mod semnificativ de figura cardinalului Karol Wojtyła, arhiepiscopul Cracoviei, care a susținut cercetarea vieții și a scrierilor Faustinei. După alegerea sa ca papă, în 1978, Ioan Paul al II-lea a acordat o atenție deosebită mesajului Milostivirii Divine. Faustina a fost beatificată în 1993 și canonizată la 30 aprilie 2000. Cu aceeași ocazie, Ioan Paul al II-lea a instituit celebrarea Duminicii Divinei Milostiviri. În omilia canonizării, papa a prezentat mesajul Faustinei ca pe o invitație adresată lumii de a redescoperi chipul milostiv al lui Dumnezeu.
Poate tocmai aici se află una dintre cele mai importante chei pentru înțelegerea Sfintei Faustina. A vorbi despre milostivirea lui Dumnezeu nu înseamnă a spune că păcatul nu are importanță. Milostivirea presupune tocmai existența unei răni care are nevoie de vindecare. Iertarea nu neagă adevărul despre rău, ci deschide posibilitatea întoarcerii la Dumnezeu. De aceea, mesajul Faustinei este inseparabil de convertire, Spovadă, Euharistie și de faptele de milostenie. Încrederea creștină nu este optimism vag și nici convingerea că „totul va fi bine” indiferent de alegerile omului. Este încrederea că Dumnezeu rămâne gata să-l primească pe păcătosul care se întoarce la El.
Sfântă Faustina Kowalska, apostolă a Milostivirii Divine, roagă-te pentru noi!
Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea
Andrei Alexa
